Cele mai noi cărți: „Îndoiala” de Ashley Audrain (fragment în avanpremieră)
https://www.ziarulmetropolis.ro/cele-mai-noi-carti-indoiala-de-ashley-audrain-fragment-in-avanpremiera/

Din 1 februarie, este disponibil în limba română, la Editura Litera, romanul „Îndoiala” semnat de Ashley Audrain, una dintre cele mai aşteptate cărţi de ficţiune ale începutului de an, din care vă oferim un fragment în avanpremieră.

Un articol de Ziarul Metropolis|27 ianuarie 2021

În Îndoiala, scriitoarea canadiană Ashley Audrain ne face cunoștință cu Blythe Connor. Aceasta este hotărâtă să fie o mamă bună și iubitoare pentru fiica ei, Violet, o mamă așa cum ea nu a avut niciodată. Dar încă din primele luni, haotice și istovitoare, după ce o aduce pe lume, Blythe nu reușește să găsească acea legătură specială pe care visase să o aibă cu fiica ei. Cu timpul, ajunge să fie tot mai convinsă că e ceva în neregulă cu Violet. Sau să fie totul doar în mintea lui Blythe? Soțul ei, Fox, îi spune că exagerează. Și cu cât Fox îi respinge mai mult temerile, cu atât Blythe are îndoieli mai mari cu privire la luciditatea ei.

Ani mai târziu, când devine mamă pentru a doua oară, Blythe cunoaște în sfârșit, alături de băiețelul ei, Sam, legătura profundă, unică dintre o mamă și copilul ei. Până și Violet pare să-l iubească pe frățiorul ei. Dar când viața, așa cum au știut-o până atunci, se schimbă iremediabil de la o clipă la alta, criza devastatoare o silește pe Blythe să înfrunte adevărul…

Îndoiala este o dramă psihologică intensă, captivantă, despre întemeierea și destrămarea unei familii, văzută prin ochii unei femei pentru care maternitatea nu este deloc ceea ce a nădăjduit că va fi, ci doar adeverirea celor mai sumbre temeri ale sale.

ASHLEY AUDRAIN și-a scris romanul de debut, Îndoiala (The Push, 2020), după ce a renunțat la jobul de director de publicitate la Penguin Books Canada, pentru a se ocupa de cei doi copii ai ei. Înainte de a lucra la Penguin, a trăit o vreme în Los Angeles, apoi s-a stabilit la Toronto, unde locuiește și acum, împreună cu familia.

„Îndoiala”, de Ashley Audrain (fragment)

Traducere din limba engleză și note de Ana‑Maria Scralat

1

Ți‑ai tras scaunul spre mine și mi‑ai bătut în carte cu capătul creionului, iar eu mă holbam la pagină, ezitând să îmi ridic privirea. „Alo!“, îți răspunsesem, ca la telefon. Asta te‑a făcut să râzi. Am rămas așa, chicotind, doi străini într‑o bibliotecă școlară, învățând pentru același curs opțional. Trebuie să fi fost sute de studenți la curs – nu te mai văzusem niciodată până atunci. Buclele din păr îți cădeau peste ochi și le răsuceai cu creionul. Aveai un nume atât de neobișnuit. M‑ai condus acasă mai târziu în după‑amiaza aceea și eram amânadoi tăcuți. Nu ascundeai cât de îndrăgostit erai de mine, zâmbindu‑mi de fiecare dată. Nu mă mai bucurasem niciodată de o astfel de atenție din partea nimănui. Ajunși în fața căminului, mi‑ai sărutat mâna, și asta ne‑a făcut să râdem din nou.

Curând, aveam douăzeci și unu de ani și eram inseparabili. Ne rămăsese mai puțin de un an până la absolvire. L‑am petrecut dormind împreună în patul meu de cămin dur ca o plută și învățând la capetele opuse ale canapelei, cu picioarele înlănțuite. Ieșeam cu prietenii tăi în oraș, la bar, dar de fiecare dată ne întorceam devreme acasă, în pat, la adăpostul căldurii nou‑descoperite a celuilalt. Eu beam foarte puțin, iar tu te săturaseși de distracții – mă doreai doar pe mine. Nimeni din lumea mea nu părea să fie foarte deranjat de asta. Aveam un cerc restrâns de prieteni, care erau mai degrabă cunoștințe. Fusesem atât de preocupată să îmi mențin notele pentru bursa de studiu, încât nu avusesem timpul sau interesul necesar pentru viața so­cială tipic studențească. Presupun că nu m‑am apropiat prea mult de nimeni în acei ani, până să te întâlnesc pe tine. Tu mi‑ai oferit ceva diferit. Am alunecat de pe orbita socială și fiecare dintre noi era fericit cu ce avea celălalt de oferit.

Mângâierea pe care am găsit‑o în tine mă mistuia – cum nu aveam nimic când te‑am cunoscut, ai devenit, fără nici cel mai mic efort, totul pentru mine. Nu în­seamnă că nu ai fost demn de asta – pentru că ai fost. Erai blând și atent și îmi ofereai sprijinul tău. Ai fost prima persoană căreia i‑am spus că vreau să devin scri­itoare, și tu mi‑ai răspuns: „Nu îmi pot imagina că ai putea fi altceva“. Mă delectam cu felul în care fetele se uitau la noi, ca și cum ar fi avut un motiv să fie geloase. Îți miroseam părul întunecat, lucios, în timp ce dor­meai noaptea, și îmi treceam degetele peste maxilarul aspru, ca să te trezesc dimineața. Erai o dependență.

De ziua mea, ai făcut o listă cu o sută de motive pen­tru care mă iubeai. 14. Te iubesc pentru că sforăi puțin exact când adormi. 27. Te iubesc pentru felul minunat în care scrii. 39. Te iubesc când îmi trasez numele cu degetul pe spatele tău. 59. Te iubesc când împărțim o brioșă în drum spre curs. 72. Te iubesc pentru starea de spirit pe care o ai când te trezești duminica. 80. Te iubesc când mă uit la tine chiar după ce termini o carte bună, și apoi o ții o vreme la piept. 92. Te iubesc pentru că întro bună zi vei fi o mamă minunată.

– De ce crezi că voi fi o mamă minunată?

Am pus jos lista și am simțit, pentru un moment, că poate nu mă cunoști atât de bine.

– De ce nu ai fi? ai zis și m‑ai împuns jucăuș în pântec. Ești grijulie. Și dulce. Și abia aștept să avem împre­ună niște bebeluși mititei.

Nu mi‑a rămas altceva de făcut decât să schițez un zâmbet forțat.

Nu întâlnisem niciodată pe cineva cu o inimă atât de plină de entuziasm ca a ta.

„Într‑o zi vei înțelege, Blythe. Noi, femeile din familia asta… suntem diferite.“

Văd și acum rujul mamei, de culoarea mandarine­lor, pe filtrul țigării. Scrumul căzând în cană, înotând în ultima înghițitură din sucul meu de portocale. Mi­rosul de pâine prăjită, arsă.

M‑ai întrebat doar de câteva ori despre mama mea, Cecilia. Ți‑am spus doar faptele: (1) a plecat când aveam unsprezece ani, (2) am văzut‑o doar de două ori de atunci și (3) nu aveam nici cea mai vagă idee unde se află.

Ai știut că îți ascund ceva, dar nu ai insistat nicio­dată – îți era frică de ceea ce ai putea auzi. Am înțeles. Cu toții suntem îndreptățiți să avem anumite așteptări unul de la celălalt, precum și de la noi înșine. Lucru­rile nu stau deloc altfel în privința maternității. Toți ne așteptăm să avem, să ne căsătorim cu sau să fim mame bune.

1939−1958

Etta sa născut exact în ziua în care a izbucnit cel deal Doilea Război Mondial. Avea ochii precum Oceanul Atlan­tic și a fost încă de la început dolofană și roșie la față.

Sa îndrăgostit de primul băiat pe care la întâlnit, fiul doctorului din oraș. Îl chema Louis, era politicos și vorbea frumos, lucru neobișnuit printre băieții pe care îi cunoștea, și nu era genul căruia să îi pese că Etta nu fusese înzestrată cu norocul unei înfățișări plăcute. Louis a conduso pe Etta la școală, cu o mână la spate, din prima lor zi de școală până la ultima. Iar Etta era fermecată de lucruri de genul acesta.

Familia ei avea în proprietate lanuri de porumb ce se întindeau pe sute de hectare. Când Etta a împlinit opt­sprezece ani și ia spus tatălui său că voia să se mărite cu Louis, acesta a insistat ca viitorul său ginere să învețe să cultive pământul. El nu avea nici un fiu și își dorea ca Louis să preia afacerea familiei. Dar Etta credea că tatăl ei voia doar să îi demonstreze tânărului un punct de vedere: agricultura era o muncă grea și respectabilă. Nu era pentru cei slabi. Și cu siguranță nu era pentru un intelectual. Etta alesese pe cineva care nu semăna deloc cu tatăl ei.

Louis plănuise să se facă doctor, la fel ca tatăl lui, și îl aștepta o bursă la facultatea de medicină. Dar își dorea să se însoare cu Etta mai mult decât își dorea diploma de medic. În ciuda insistențelor Ettei de al lua ușor, tatăl ei l‑a pus pe Louis să lucreze până la epuizare. Se trezea la ora patru în fiecare dimineață și o pornea spre câmpurile înrourate. Muncea de la patru dimineața până la amurg și, după cum îi plăcea Ettei să le reamintească mereu tuturor, nu s‑a plâns nici măcar o dată. Louis și‑a vândut trusa medicală și cărțile pe care le moștenise de la tatăl său, iar banii i‑a pus într‑un borcan, pe blatul din bucătă­rie. I‑a spus Ettei că erau primele economii pentru studiile universitare ale viitorilor lor copii. Ei i se păruse că asta spunea multe despre altruismul lui.

Într‑o zi de toamnă, înainte ca soarele să răsară, Louis a fost ciopârțit de tocătoarele unei combine de siloz. A murit din pricina hemoragiei, singur, în lanurile de porumb. Tatăl Ettei l‑a găsit și a trimis‑o pe ea să îi acopere trupul cu o prelată din hambar. Etta a cărat piciorul mutilat al lui Louis până la fermă și l‑a aruncat în capul tatălui său, în timp ce acesta umplea o găleată cu apă, ca să curețe combina de sânge.

Nu spusese până atunci familiei despre copilul care creștea în pântecul ei. Era o femeie corpolentă, având aproape treizeci de kilograme peste greutatea normală, și și‑a ascuns foarte bine sarcina. Fetița, Cecilia, s‑a născut patru luni mai târziu, pe podeaua din bucătărie, în timp ce afară era viscol. Pe când împingea copilul afară, Etta a pri­vit fix în sus, la borcanul cu bani de pe blatul din bucătărie.

Etta și Cecilia trăiau liniștite la fermă și se aventurau rar în oraș. Când o făceau, auzeau mereu pe câte unii șușotind despre „femeia care suferea cu nervii“. În acele zile, nu se spunea mai mult – nu se bănuia mai mult. Tatăl lui Louis îi dădea în mod regulat mamei Ettei provizii de sedative pentru a i le administra acesteia după cum credea de cuviință. Și astfel, Etta își petrecea majoritatea zilelor în patul mic de bronz din camera în care copilărise, în timp ce mama ei se îngrijea de Cecilia.

Dar Etta a înțeles curând că nu va întâlni niciodată un alt bărbat dacă rămânea sedată în pat. Sa redresat suficient încât, în cele din urmă, a început să aibă grijă de Cecilia, pe care o plimba în cărucior prin oraș, în timp ce biata copilă țipa după bunica ei. Etta lea spus oamenilor că suferise de o gastrită teribilă, neputând mânca luni în șir, acesta fiind și motivul pentru care slăbise atât de mult. Nimeni nu a crezuto, dar Ettei nu ia păsat de bârfele lor răsuflate. Ea tocmai îl cunoscuse pe Henry.

Henry abia se mutase în oraș și mergeau la aceeași biserică. Coordona o echipă de șaizeci de muncitori, la o fabrică de bomboane. A fost drăguț cu Etta din prima clipă în care sau întâlnit – lui îi plăceau nespus copiii, iar Cecilia era tare drăgălașă, așadar, contrar opiniei generale, fetița sa dovedit a nu fi câtuși de puțin o problemă.

În curând, Henry lea cumpărat o casă în stil Tudor, cu ornamente verzi ca menta, în centrul orașului. Etta și‑a părăsit patul de bronz pentru totdeauna și a recupe­rat toate kilogramele pierdute. Sa lansat în clădirea unui cămin pentru familia ei. Aveau o verandă solidă, cu un balansoar, perdeluțe de dantelă la ferestre, iar fursecurile cu fulgi de ciocolată nu lipseau niciodată din cuptor. Într‑o zi, piesele noi de mobilier pentru camera de zi au fost livra­te la adresa greșită, iar vecina ia permis curierului să le instaleze pe toate în subsolul ei, deși nu ea le comandase. Când Etta a auzit ce sa întâmplat, a alergat pe stradă după camion, în capot și cu bigudiurile în păr, strigând obscenități. Toată lumea sa prăpădit de râs, inclusiv, în cele din urmă, Etta.

Încerca din răsputeri să fie așa cum se presupunea că trebuie să fie o femeie.

O soție bună. O mamă bună.

Totul părea să se aranjeze cum nu se putea mai bine.

 Carte recomandată de:

Aimee Molloy, autoarea bestsellerului O mamă perfectă: „Îndoiala de Ashley Audrain nu este doar un roman captivant, care se citește pe nerăsuflate, ci prezintă, de asemenea, o perspectivă profund provocatoare și curajoasă asupra maternității, iar, ca stil, este una dintre cele mai frumoase proze ale anului.“ 

Lisa Jewell, autoarea bestsellerului O viață regăsită: „O carte poetică, dinamică, ce m-a făcut să tresar atât de groază, cât și pentru că m-am regăsit în paginile ei. Am citit romanul acesta dintr-o suflare și nu mi l-am putut scoate din minte zile întregi după aceea. O apariție de neratat.“

BookPage: „Ashley Audrain, autoarea romanului Îndoiala, este o scriitoare sofisticată, convingătoare, iar cartea ei îi va satisface cu siguranță pe fanii thrillerelor, precum și pe cei ai dramelor intime de familie.“

Booklist: „Thriller captivant, dar și o perspectivă intensă și profundă asupra eșecurilor sfâșietoare ale maternității, acest roman va stârni fără îndoială controverse.“

Sarah Vaughan, autoarea bestsellerului Anatomia unui scandal: „Am stat până târziu în noapte ca să termin romanul profund tulburător al lui Audrain, despre cele mai sumbre probleme ale maternității (și o adâncă ambivalență maternă). Visceral, provocator, compulsiv și cu cea mai grafică și mai credibilă descriere a nașterii din câte am citit (sau am scris).“ 

Karma Brown: „Cu proza sa fascinantă și convingerile solide, Îndoiala de Ashley Audrain m-a prins încă de la prima pagină. Ilustrarea pătrunzătoare a maternității m-a neliniștit prin perspectivele pe care le oferă, dar stilul este profund captivant. Am citit dintr-o suflare acest roman de debut complex, nuanțat și convingător.“ 

Kim Edwards: „Extrem de captivant, incitant până la ultima pagină, romanul Îndoiala scrutează miturile maternității, explorând cu măiestrie aspectele în continuă schimbare ale meseriei de părinte, impactul puternic al trecutului asupra prezentului și neliniștea profundă stârnită de incapacitatea noastră de a-i cunoaște cu adevărat chiar și pe cei mai apropiați oameni.“

Emma Stonex: Îndoiala este o lectură de impact, dură, devastatoare. Audrain explorează cele mai sumbre fațete ale maternității, îndrăznind să pășească pe un teritoriu unde puțini s-au aventurat înaintea ei. Acesta este unul dintre cele mai curajoase și temeinice romane pe care le veți citi vreodată: fantomele sale mă vor bântui mult timp.“

Nita Prose: „Am citit de curând mult așteptatul roman Îndoiala și m-a dat pe spate. Ce carte incredibilă, actuală și profund captivantă! […] Cred că Ashley a scris un roman magistral, care va reuși ceea ce rareori se întâmplă – să unească atât cititorii de ficțiune literară, cât și pe cei de ficțiune comercială, făcându-i să cadă de acord că este o lectură obligatorie pentru oricine.“ 

Bill Clegg: „Scris cu un curaj care frizează spiritul temerar și cu o acuitate psiho-emoțională neobișnuită, Îndoiala de Ashley Audrain este un thriller literar întunecat, de forță, care te atrage de la primele pagini și îți prezintă una dintre cele mai dificile călătorii ale vieții: aceea de a fi părinte.“ 

Foto: Barbara Stoneham, prin amabilitatea Editurii Litera.

 

 

 



18
/01
/21

Anul 2021 a început pentru cu o dublă premieră: cunoscutul scriitor Iv cel Naiv se alătură listei de autori români a editurii și va publica primul său roman, anunță Editura Trei. Cartea va fi disponibilă în librării la sfârșitul lunii februarie.

13
/01
/21

Publicată pentru prima dată în Franța în 2020, cartea scrisă de Simone de Beauvoir în 1954, anul în care i se decerna Premiul Goncourt, și dedicată prietenei sale Zaza Lacoin, este disponibilă și în limba română, la Editura Litera. „Inseparabilele” este o nuvelă memorabilă despre prietenie și condiția femeii de-a lungul timpului.

13
/01
/21

Aflată în pregătire în colecția „musai” a Editurii Art, în traducerea lui Virgil Stanciu, „Anul fugarilor” semnată de britanicul Sunjeev Sahota este o carte despre migrație și lumea în care trăim, distinsă cu Premiul Uniunii Europene pentru Literatură și finalistă Booker Prize.

12
/01
/21

Scriitorul japonez Haruki Murakami s-a născut pe 12 ianuarie 1949, la Kyoto. Cartea sa pe care v-o propunem astăzi spre lectură este volumul de eseuri „Meseria de romanicer” (Editura Polirom, traducere din limba japoneză şi note de Andreea Sion).

11
/01
/21

Una dintre cele mai atrăgătoare noutăți propuse de Editura Humanitas Fiction în acest început de an este volumul „Dimineți la Café Rostand” de Ismail Kadare, în pregătire în colecția „Raftul Denisei”.

11
/01
/21

Pentru 2021, Editura Nemira pregătește noutăți editoriale și surprize de neratat – romane premiate, colecții noi, continuări de serii de autor, cât și reeditări mult așteptate.

07
/01
/21

CARTEA DE CINEMA Dialogul dintre literatură și cinema e vechi cât istoria filmului, însă nu a fost niciodată studiat pe cât ar fi meritat. O contribuție importantă la înțelegerea complexității acestei relații este volumul nou apărut „Adaptarea cinematografică a operelor literare”, de Anda Ionaș.

04
/01
/21

Albumul bilingv „Azur de Lisabona”/ „Azul de Lisboa”, realizat de Ambasada României în Republica Portugheză și Institutul Cultural Român de la Lisabona, cu sprijinul Fundației Bonte, a avut prezentarea oficială în ultima lună a anului.

30
/12
/20

2020 a fost un altfel de an, cu provocări complet diferite, dar ne bucurăm că, deși a fost greu pentru toată lumea, iubitorii de lectură, mari și mici, au ales să călătorească în cărți și s-au putut delecta cu aventuri magice. Pentru ei, Grupul Editorial Corint are în pregătire pentru anul viitor o listă bogată de cărți de ficţiune şi non-ficţiune pentru toate vârstele și toate gusturile. Dintre acestea, vă prezentăm cele mai așteptate 21 de titluri care cu siguranță vor influenţa modul de gândire în 2021.