Cele mai noi cărți: „Iubirea în caz de urgență” de Daniela Krien (fragment)
https://www.ziarulmetropolis.ro/cele-mai-noi-carti-iubirea-in-caz-de-urgenta-de-daniela-krien-fragment/

Voce unică a noii generaţii de scriitori germani, Daniela Krien a primit, în 2020, pentru opera sa în proză, Sächsischer Literaturpreis. Ziarul Metropolis vă oferă un fragment din romanul „Iubirea în caz de urgenţă”, recent apărut la Editura Humanitas Fiction, în colecţia „Raftul Denisei”, în traducerea Danielei Ștefănescu.

Un articol de Ziarul Metropolis|9 martie 2021

În 2019, romanul Iubirea în caz de urgență a ocupat timp de trei săptămâni locul 1 pe lista de bestselleruri din Der Spiegel, iar pe întregul an 2019 s-a situat pe locul 9. În Germania s-a vândut în peste 150 000 de exemplare. În curs de traducere în 25 de țări.

Cu o scriitură elegantă și nervoasă, constând din fraze scurte și precise, romanul conturează destinele a cinci femei care încearcă imposibilul – să iubească, să fie puternice și să-și respecte mereu principiile de viață.

Pe Paula, Judith, Brida, Malika și Jorinde le unesc fie soarta, fie legăturile de sânge. Sunt cât se poate de diferite, dar toate caută fericirea mereu trecătoare, și fiecare dintre ele va trebui să navigheze, în felul său, spre un liman, răspunzând curajos întrebărilor pe care multe femei nu îndrăznesc să și le pună. Plină de dinamism, sfre­delitoare și extrem de actuală, Iubirea în caz de urgență se implică în ceea ce înseamnă să fii femeie în secolul  XXI.

„O lecție despre fragilitatea umană, minunat scrisă.“ Women and Home

„O pasăre rară în literatura germană: o carte care nu are nici o pretenție aparentă de a explica lumea – și totuși exact asta face.“ Neue Zürcher Zeitung am Sonntag

 „Totul se plătește în viață. În acest adevăr rezidă fascinația pe care o exercită romanul Danielei Krien, o carte impresionantă, care te pune pe gânduri.“ Berliner Zeitung

„Daniela Krien înregistrează cu un extraordinar rafinament psihologic haosul emoțional și inconstanța vieții moderne.“ Vogue

„O lecție despre fragilitatea umană, minunat scrisă.“ Women and Home

Paula își întâlnește viitorul partener într-o seară fierbinte de vară. Este căsătorită, dar căsnicia nu a rezistat unei tragedii cumplite. Energica Judith este un medic competent, o femeie cultă și sigură de sine care își administrează eficient și expeditiv relațiile cu bărbații aleși de pe site-urile de dating, dar lipsa ei de implicare ascunde o vulnerabilitate imensă. Brida este o scriitoare și o femeie care își dorește (curaj, sau egoism?) totul fără compromisuri: să-și mulțumească pe deplin familia, soțul și fiicele și, în același timp, să fie liberă pentru a-și asculta vocația. Malika a fost abandonată de partenerul ei, iar visul unei cariere muzicale strălucite s-a spulberat odată cu acela de a avea o familie. Când sora ei mai mică, Jorinde, o actriță de succes căreia viața pare să-i fi dat totul, îi cere să hotărască soarta unui copil, Malika renaște. Un roman plin de forță despre alegerile și destinele a cinci femei ale căror vieți se încrucișează.

„Iubirea în caz de urgență” de Daniela Krien (fragment)

Înainte să apară Svenja, Brida percepuse separarea numai ca pe o modificare a condiţiei relaţiei lor. E drept că Götz şi ea nu mai trăiau în acelaşi loc şi nu mai împărtăşeau viaţa cotidiană, dar se mai culcau împreună şi ea avusese mereu sentimentul că un singur semn clar ar fi fost suficient pentru un nou început.

Căzuseră de acord asupra „modelului cuibului“1: copiii rămâneau în casă, iar părinţii locuiau acolo cu schimbul. Când Brida locuia cu fetele, Götz dormea în atelier, iar pentru zilele ei fără copii, Brida avea o cameră într-o locuinţă cu mai mulţi locatari şi menaj comun.

Discutau în mod regulat foarte rezonabil despre interesele copiilor. Sărbătoreau împreună Crăciunul şi Paştele şi se duceau împreună în vacanţă.

Dorinţa unei despărţiri adevărate nu venise din partea ei.

Odată când Götz a venit să stea iar în locuinţă cu copiii şi Brida îşi strângea iar lucrurile, el a rugat-o să mai rămână. Au cinat împreună. Îşi aminteşte şi astăzi ce mâncaseră: salată făcută din fetică şi roşii şi sâmburi de pin prăjiţi, spaghetti cu sos carbonara vegan şi la desert o mousse au chocolat preparată de ea. Tot timpul Götz îi evitase privirea şi, când copiii au sărit de la masă şi au alergat în camerele lor, s-a ridicat şi el şi s-a dus după ei.

Abia mai târziu, după ce fetele au adormit, a ajuns la subiect:

— A cam venit timpul să divorţăm, i-a spus şi a adăugat încet: Dar nu trebuie să fie imediat.

*

La scurt timp după aceea i-a văzut pe amândoi în oraş.

Stăteau în faţa unei cafenele – Svenja în fustă mini şi cizme înalte, Götz în blugi şi un pulover pe care nu i-l ştia. Svenja se uita în sus la el. Era micuţă şi delicată şi, în ciuda tocurilor înalte, de-abia îi ajungea până la umeri. Îşi lăsase capul pe spate, aşa încât vârful cozii ei de cal îi atingea spinarea. Zâmbea şi îşi trecea arătătorul drept peste pieptul lui.

Brida n-a mai putut să facă nici un pas. Durerea a lovit-o dur şi neaşteptat. S-a ţinut strâns de ghidonul bicicletei şi s-a uitat spre ei.

Până atunci nu-şi ascunseseră aventurile, chiar îşi povesteau unul altuia despre ele şi făceau comparaţii. Însă nici o altă femeie şi nici un alt bărbat nu avuseseră vreodată o şansă reală. Şi de aceea noii parteneri de amor dispăreau aşa cum apăruseră – pe neobservate şi în cele din urmă fără importanţă. De data asta însă, ea nu ştiuse nimic.

Nici măcar atunci când el a luat capul celeilalte femei între mâinile lui, aplecându-se spre ea şi sărutând-o lung, Brida n-a putut să-și întoarcă privirea. A continuat să se uite în urma lor şi atunci când el i-a luat, zâmbind, mâna şi a intrat cu ea în cafenea. După care au dispărut în întunericul localului.

Când picioarele au ascultat-o din nou, a pedalat după primul colţ de stradă şi a sunat-o pe Judith.

În cabinetul doamnei doctor Gabriel n-a răspuns nimeni. Era o miercuri după-amiază. Şi telefonul mobil al lui Judith era închis. O fi fost pesemne la calul ei.

Brida s-a dus să ia copiii. I-a cărat în sus pe scări până în casă, a ajuns în living şi s-a lăsat să cadă pe canapea. Teama ei era îndreptăţită. Ştia asta. Şi când Judith a sunat în cele din urmă, i-a spus fără înconjur:

— Are pe alta, şi de astă dată e treabă serioasă.

Dacă ar fi să mai plece o dată la Hollershagen, atunci fără Svenja!

Götz dispare cu fetele în casa numărul 7. Brida deschide uşa casei numărul 8. Perete-n perete își petrece ea vacanţa cu noua lui iubită, iar cuvintele de-atunci ale lui Judith îi răsună în cap.

— Îl vrei înapoi numai pentru că acum nu-l poţi avea. Dacă îi dă papucii celeilalte, n-o să-l mai vrei. N-ai nevoie de el. Te descurci singură.

În spate, spre apus, sunt terasele caselor de vacanţă, separate între ele de garduri vii care-ţi ajung până la umeri; orice vorbă care nu este spusă în şoaptă ajunge inevitabil la vecin.

Brida stă acolo şi fumează. Vântul suflă fumul alături, spre Svenja şi Götz, care stau şi ei tot afară. Vorbesc despre ziua următoare, compară preţurile celor care închiriază bărci şi-și planifică ruta pe care să meargă cu caiacul împreună cu copiii.

În mâna dreaptă i-a intrat o aşchie din lemnul de la locul de observaţie al vânătorului. Scoate o pensetă, trage aşchia afară şi o azvârle cu arătătorul peste gardul viu.

*

La cină, o observă pe Svenja. Nici o umbră de îndoială pe chipul ei. Pe jumătate dezgustată, pe jumătate fascinată, Brida îşi contemplă învingătoarea. L-a cucerit pe Götz cu trupul ei tânăr, care n-a născut copii, n-a trecut prin boli grave, n-a avut crize și nu cunoaşte decât sportul şi alimentaţia sănătoasă. Şi cu spiritul ei proaspăt, care nu-i nici prea profund şi nici prea superficial. Atât de sigură este de Götz, încât a fost de acord atunci când copiii şi-au dorit vacanţa cu ambii părinţi.

Nu mai suportă s-o privească pe Svenja şi-şi îndreaptă atenţia spre Götz. Acesta îşi mişcă vârful piciorului drept în sus şi-n jos, evitând să se uite în ochii ei.

Când Svenja se duce cu fetele la bufet, ca să apuce să mai mănânce, îi spune încet:

— Asta-i o greşeală.

— Care anume este greşeala? întreabă ea.

— Ştii tu, îi şopteşte el.

Mai târziu, Götz joacă volei cu Svenja, fetele şi alţi câţiva turişti. Svenja compensează statura ei micuţă cu rezistenţă şi cu faptul că e mereu gata să-şi asume riscuri. Se trânteşte în nisip, se ridică iute din nou, sare şi aleargă şi-şi trimite mingea cu forţă peste plasă. Hermine se străduieşte să ţină pasul cu ea, iar Undine mai degrabă le-ncurcă.

Nici Brida nu ştie jocuri cu mingea. Încă de când era mică se ghemuia şi se dădea deoparte, când venea mingea spre ea. Se rănea tot mereu şi nimeni n-o voia în echipă. Intră înapoi în casă, le duce fetelor sticle cu apă şi un spray contra ţânţarilor, merge apoi mai departe până la podețul de pe mal şi priveşte o clipă lacul.

De pe o păşune din apropiere aude vacile mugind. O fac de zile întregi.

Ar vrea să se ducă la Götz ca să-i spună asta și să-l roage să meargă cu ea la țăran. Dar nu dă curs impulsului ei. El nu mai este omul pe care să se bizuie. El nu mai este bărbatul ei. Trebuie să şi-o spună. Tot mereu: „El nu mai este bărbatul meu“.

*

Brida a ştiut imediat că Götz va deveni bărbatul ei.

Locuia deja de-un timp în Leipzig, însă locuinţa ei nu era încă amenajată complet. Când a intrat în magazinul lui Götz, a sunat un clopoţel. Câteva clipe a fost singură cu mobilele vechi restaurate. Preţurile erau scrise de mână pe bucăţele de hârtie şi plasate decent. Cel mai mult i-a plăcut un pat de copil. Partea de la cap şi de la picioare era pictată cu flori, iar culorile erau împrospătate numai din loc în loc. Erau flori de munte – genţiane şi floarea-reginei. S-a aşezat cu precauţie la marginea patului şi, cu toate că nu-şi dorea neapărat un copil, s-a gândit să cumpere patul.

A auzit paşi în spate. Şi deodată el era în faţa ei.

Şi-a şters mâinile de pantalonii murdari şi a salutat-o cu vorbele:

— Din păcate, patul nu este de vânzare.

În acest moment, s-a făcut întuneric. O rupere de nori… şi grindina a început să lovească în geamurile vitrinei. Brida s-a ridicat.

— Vedeţi, aşa se întâmplă când sunt supărată, a spus fără vreo urmă de ironie în glas.

El s-a uitat afară la furtună şi înapoi la ea. De parcă ar fi crezut în puterile ei. Dar apoi, de-abia perceptibil, a început să zâmbească. Mai întâi cu ochii, care s-au îngustat uşor, iar apoi zâmbetul a ajuns la gura lui.

Brida l-a simţit în tot trupul. Ceva a învăluit-o. Inima a-nceput să-i bată nestăpânit. Brida stătea foarte liniştită. Mâinile îi erau ude de transpiraţie. Grindina lovea în geamuri, uşa s-a deschis brusc şi clopoţelul a sunat furtunos.

Alţi doi clienţi au intrat în magazin.

Momentul magic trecuse.

În timp ce Götz oferea celor doi – o pereche udă leoarcă – o cafea şi le vindea două scaune Thonet1 de cafenea, Brida scotoci prin jur. După aceea îl urmă în atelier.

Acolo se afla un dulap pe o bucată mare de carton. Era smălţuit într-un alb natur, cu două uşi de sticlă şi patru rafturi, şi era exact ceea ce căutase. Götz îi istorisi provenienţa dulapului aşa cum ai relata biografia unui om – că dulapul fusese montat în anii ’20 în cabinetul şi laboratorul de chimie al unei şcoli rurale din Saxonia şi că de atunci, în următorii aproape nouăzeci de ani, devenise martorul tăcut al istoriei schimbătoare a clădirii. Şcoala fusese transformată după sfârşitul războiului într-un cămin pentru refugiaţi, devenind apoi iarăşi şcoală, după care sediu pentru perfecţionarea pregătirii profesorilor, şi în cele din urmă cabană pentru tineret.

Majoritatea mobilelor vechi nu putuseră fi salvate, erau putrede sau mâncate de cari. Numai acest dulap stătuse singur într-o încăpere micuţă, caldă, dinspre sud, acoperit şi conservat. Când îl găsise Götz, în interiorul lui se afla o colecţie de eprubete şi de baloane de sticlă.

Îşi trecu mâinile peste lemn şi-i zise un preţ nicidecum modest. Brida spuse fără să şovăie „Da“.

Când se întoarseră în spaţiul comercial pentru a discuta la tejgheaua unde era şi casa, ploaia încetă la fel de brusc precum începuse. Soarele bătea acum puternic şi camera se lumină toată. Când îi ceru numele şi adresa şi auzi răspunsul Bridei, Götz dădu râzând din cap. Iar Brida repetă ceea ce spusese.

— Brida Lichtblau? întrebă el şi se uită demonstrativ afară în albastrul limpede al cerului.

— Da, spuse ea, Lichtblau, ca Licht şi ca Blau.1

Iar el îi scrise numele pe o foaie şi puse un semn de exclamare după nume.

*

Götz a venit personal ca să livreze dulapul.

L-a dus, desfăcut în bucăţi, la etajul trei. Pe fiecare dintre părţi era notată cu creion poziţia. Fundul dulapului şi pereţii laterali se vârau unele într-altele, întreaga mobilă se monta fără cuie şi şuruburi. După o jumătate de oră, dulapul era gata.

În timp ce Götz se spăla pe mâini la baie, Brida a pregătit cafea.

Era vară, s-au dus pe balcon, au privit curtea interioară plină de verdeaţă, au ascultat vocile copiilor care se jucau. El a vrut să ştie ce făcea Brida şi ea a spus:

— Mă fac scriitoare.

Din buzunăraşul de la pieptul cămăşii, Götz a scos o ţigară şi din buzunarul pantalonilor o brichetă.

— Ne putem face aşa ceva?

Întrebarea a derutat-o.

— Scuze, a adăugat el, n-am vrut să fiu nepoliticos.

La subsuorile lui se formaseră pete de transpiraţie. Se uită fix la ea. Bridei i se păru că această privire pătrunde în capul ei, în fiecare circumvoluţie a creierului ei, până în centrul Eului ei.

În loc să-i răspundă la întrebare, i-a povestit despre copilăria ei la Mecklenburg, despre instruirea ei pentru a deveni maistru de vânătoare, despre cele patru semestre în ştiinţa silviculturii urmate într-un oraş mic de lângă Dresda şi neaşteptatul răspuns afirmativ al Institutului German de Literatură. Lăsase baltă studiul, renunţase la camera ei la WG1 şi se mutase la Leipzig.

Povestirea cu care concurase ţâşnise pur şi simplu din ea. Într-o dimineaţă se aşezase la masă şi începuse să scrie. Un curent o preluase, o dusese cu el, o mânase înainte şi, cândva, nişte zile mai târziu, o lăsase iar la ţărm şi, împreună cu ea, povestea ei terminată.

 — La asta mă refer, spuse Götz, exact la asta.

Când s-a ridicat să plece, ea l-a însoţit până în casa scării.

La despărţire, s-au privit în ochi. El i-a strâns mâna cu căldură şi ferm, după care a împins-o uşor înapoi de pe prag în locuinţă, a închis uşa şi a sărutat-o.

Daniela Krien s-a născut la Neu-Kaliß, în Germania de Est, în 1975. În 1999 s-a mutat la Leipzig, unde locuiește și în prezent cu cele două fiice ale sale. A studiat la Leipzig comunicarea și mass-media, audiind și cursuri de studii culturale. Din 2010 se dedică în exclusivitate scrisului. Romanul ei de debut, Irgendwann werden wir uns alles erzählen (Cândva ne vom povesti totul), din 2011, s-a tradus în 15 limbi și a fost ecranizat de Emily Atef. În 2014 îi apare volumul de povestiri Muldental. În 2015 a primit Premiul pentru debut Nicolaus Born. În 2020 i s-a decernat Sächsischer Literaturpreis pentru scrierile sale în proză. Romanul Iubirea în caz de urgență (Die Liebe im Ernstfall; Humanitas Fiction, 2021), publicat în 2019, a fost finalist al Premiului pentru literatură „Text & Sprache“ des Kulturkreises der deutschen Wirtschaft. În 2019 a ajuns numărul 1 pe lista bestsellerurilor Der Spiegel timp de trei săptămâni și drepturile lui de traducere sunt vândute în peste 25 de țări.

Până atunci nu-şi ascunseseră aventurile, chiar îşi povesteau unul altuia despre ele şi făceau comparaţii. Însă nici o altă femeie şi nici un alt bărbat nu avuseseră vreodată o şansă reală. Şi de aceea noii parteneri de amor dispăreau aşa cum apăruseră – pe neobservate şi în cele din urmă fără importanţă. De data asta însă, ea nu ştiuse nimic.

Foto: Maurice Haas / © Diogenes Verlag

 



21
/03
/21

„Jurnalul din anul Nobelului” al portughezului José Saramago, „Nopți albastre” de autoarea americană Joan Didion și zece „Povestiri bizare” semnate de scriitoarea poloneză Olga Tokarczuk sunt cărțile pe care vi le recomandăm în aceste zile.

12
/03
/21

Raftul colecțiilor de istorie al Editurii Corint s-a îmbogățit recent cu trei volume valoroase: Piano Man în Casa Războiului. Însemnări din Irak și Afganistan de Cătălin Gomboș, Au fost odată două orașe. New York și București la 1900 de Mariana Neț și Prin cetatea lui Bucur. Trecutul viu de Pia Alimăneștianu. În pregătire, luna aceasta: Dragă Zari. Povești nespuse ale unor femei din Afganistan de Zarghuna Kargar.

10
/03
/21

Miercuri, 10 martie, la ora 19.00, pe paginile de Facebook Cărturești și Polirom (facebook.com/Carturesti și facebook.com/polirom.editura), Bogdan Crețu și Ovidiu Șimonca vor avea un dialog despre literatură, critică literară, inorogi și alte dihănii, pornind de la volumele „Cornul Inorogului” (Polirom, 2021) și „Inorogul la portile Orientului. Bestiarul lui Dimitrie Cantemir”(Cartier, 2021).

09
/03
/21

Voce unică a noii generații de scriitori germani, Daniela Krien a primit, în 2020, pentru opera sa în proză, Sächsischer Literaturpreis. Ziarul Metropolis vă oferă un fragment din romanul „Iubirea în caz de urgență”, recent apărut la Editura Humanitas Fiction, în colecția „Raftul Denisei”, în traducerea Danielei Ștefănescu.

07
/03
/21

Marți, 9 martie, la ora 19.30, puteți asista la o întâlnire #Live #Online cu Andrei Cornea și Cristian Pătrășconiu despre volumul „Excepția.O încercare de antropologie filozofică”, recent apărut la Humanitas.

04
/03
/21

Ziarul Metropolis vă recomandă: un film cu Catherine Deneuve și Juliette Binoche, două tablouri despre lumea de azi dintr-o galerie bucureșteană, un festival de muzică clasică la Iași, un roman plin de mister al unei tinere scriitoare britanice și cartea unui istoric optimist care-și propune să redea speranța.

03
/03
/21

Joi, 4 martie, începând cu ora 18.00, Editura Pandora M și British Council România îi invită pe iubitorii de literatură la un dialog online ce are în centru romanul „Hamnet” de Maggie O’Farrell, cartea anului 2020.

25
/02
/21

Festivalul Despre lumea în care trăim, seria anuală de conferințe și dialoguri culturale şi ştiinţifice pe teme de actualitate organizată de Fundaţia Humanitas Aqua Forte, în parteneriat cu Editura Humanitas și Asociația ARCCA, a ajuns la a patra ediție și va aduce și anul acesta în fața publicului subiecte importante, care descriu vremurile prin care trecem, neuitând de contextul care ne-a adus aici, și invitați care propun perspective noi, foarte bine documentate.