Cerc Oglindă Transformare. O lecție de teatru nou
https://www.ziarulmetropolis.ro/cerc-oglinda-transformare-o-lectie-de-teatru-nou/

Festivalul Internaţional de Teatru Nou de la Arad a ajuns la a treia ediţie. Dar adevărul este că e a treia ediţie sub pălăria acestui concept, căci Festivalul ITN moşteneşte de fapt vechiul Festival “Underground” (numit, în ultimii săi ani, “Eurounderground”). Vorbim, deci, despre o tradiţie de decenii în nişa alternativului.

Un articol de Andrei Crăciun|16 Mai 2015

Selecționerul Festivalului Internațional de Teatru Nou, teatrologul Claudiu Groza, a invitat la Arad artiști și spectacole care vorbesc despre viața noastră de acum.

La om, temele se tot repetă, după cum știm din Ecleziastul, sau chiar dinainte. Tot ce se întâmplă s-a mai întâmplat deja. Dragostea, furia, ura, despărțirea, singurătatea, moartea. Toate au mai fost, așa cum vor mai fi. Ce se schimbă e unghiul din care le privim și așa apar alte adevăruri – cele la care ajungem sau nu. “Teatrul nou” vorbește, așadar, despre această estetică a timpului prezent.

Cu totul în această concepție se înscrie spectacolul “Cerc Oglindă Transformare”, după o piesă de Annie Baker (câștigătoare a Pulitzer-ului!), în regia lui Cristian Juncu. Annie Baker este un dramaturg despre care Cristian Juncu nu s-a sfiit să scrie în caietul Festivalului: “Dragă teatru românesc! Din câte știu, Annie Baker nu se numără încă printre dramaturgii pe care îi frecventezi. Ba chiar cred că nu se numără nici măcar printre cei de care ai auzit. Mă simt onorat să vă fac cunoștință! Annie Baker e, după părerea mea, cel mai bun dramaturg apărut în teatrul american al ultimilor ani. Sper că spectacolul Cerc Oglindă Transformare să confirme spusele mele”.

N-am împărtășit, deloc, entuziasmul regizorului. Textul lui Annie Baker nu m-a impresionat cu absolut nimic – îmi asum limitele: e posibil să nu-l fi înțeles. E foarte, foarte american, asta da. Ca om care a studiat cândva într-o universitate internațională de pe un alt continent, i-am cunoscut îndeaproape pe studenții americani, gen.

Și eram o, Doamne, da, gen, exact așa sunt, e minunat, gen, o Doamne, e super. Corecți politic și ipocriți și infantili și superficiali și tulburați emoțional și gata oricând de o falsă empatie și stupizi și captivi în dramele dintr-o copilărie mult prea lungă, gen.

Dar – asta zic – e posibil să nu fi înțeles eu textul piesei. Nici măcar n-am priceput dacă acest text al lui Annie Baker e în contra industriei culturii motivaționale, cu workshop-urile ei de dezvoltare personală, cultură care a cotropit America, strângând la un loc atâtea și atâtea fragmente de oameni în căutarea unui întreg.

“Cerc Oglindă Transformare” spune chiar povestea unui astfel de workshop – la care participanții se deschid spre sine, prea mult, cum se întâmplă îndeobște în astfel de situații.

Actorii (actori de la Teatrul Clasic “Ioan Slavici” din Arad) rămân în convenția americană a textului. Poartă pe parcursul spectacolului un zâmbet de-ți vine să-l ștergi cu buretele, în timp ce pe dinăuntru se tot destramă.

Mariana Tofan o joacă pe Marty, cea care ține workshop-ul, Ovidiu Ghiniță este soțul ei, James. Ioan Peter e Schultz, unul dintre cursanți. Theresa este o fostă actriță interpretată de Alina Danciu (o revelație!), iar Amalia Huțan e Laureen, o adolescentă care rătăcește și ea între actorie și medicină veterinară și isteriile vârstei la care toți sunt împotriva ta.

Sunt actori buni și generoși și curajoși, care experimentează fără prejudecăți, care nu și-au pierdut bucuria de a se juca. Iar căldura cu care publicul i-a aplaudat la sfârșit merge – cred – chiar către ei și către regizor și scenograf (Cosmin Ardeleanu) și către toți ceilalți care au făcut spectacolul posibil, dar nu înspre povestea piesei.

Căci, o scriu fără echivoc, Annie Baker se apropie de câteva adevăruri: viața insuportabilă din cadrul familiilor, despre care oamenii mint de începutul istoriei că sunt oaze de armonie, inconsecvența feminină autoeliminată după o logică brutală, dependența de pornografia de pe net, speranța într-un deceniu care va lămuri destinele, deși deceniul acela nu va veni.

Dar e puțin, e foarte puțin.



18
/01
/19

Proaspăt apărut, al cincilea DVD din excelenta colecție Sahia Vintage, coordonată de cercetătoarea Adina Brădeanu în cadrul unui proiect al Asociației One World Romania, prezintă și discută, sub titlul „Efemere”, câteva filme comandate în diferite perioade Studiului Sahia de diverse instituții ale statului comunist.

18
/01
/19

Acum sunt o fetiță mare, chiar dacă mă cred uneori „lup marin”. Lupul marin, în caz că nu știați, este un animal de casă care are misiunea de a salva viețuitoarele din apele sărate ale mărilor și oceanelor. De câteva zile mă tot pregătesc să-mi fac bagajele să merg în Italia, la frățiorul meu bolnav. Sunt foarte fericită că-mi pot lua cu mine toate jucăriile și că voi zbura cu avionul. Pentru că nu am mai zburat cu avionul niciodată, recunosc că sunt emoționată.

18
/01
/19

Dacă mi-ar fi spus cineva la jumătatea lui noiembrie, când l-am luat de mânuță pe Toma și ne-am dus să ne întâlnim cu primarul orașului Măgurele pentru a discuta despre o implicare totală a locuitorilor și instituțiilor în cazul Mirunei - o fetiță de 2 ani și jumătate din localitate, diagnosticată cu leucemie -, că în mai puțin de o lună și jumătate doctorii de la Marie Currie îmi vor spune, fără menajamente: "Copilul dvs are cancer", l-aș fi trimis cu trotineta la balamuc.

18
/01
/19

Pe vremuri, asta însemnând acum câteva săptămâni, ori de câte ori își făcea tata timp să se joace cu noi - reușea cam greu să se desprindă de știrile politice sau de îndeletnicirile lui de pe facebook - mă întrebam de ce mă încearcă sentimente atât de diferite față de părinți. Dacă mama nu-și permitea o secundă pentru ea dedicându-se total nouă, tata abia dacă se îndura să ne alerge seara un pic în jurul mesei, prefăcându-se că este căpcăun.

18
/01
/19

Spectacolul „Moș Nichifor”, după povestea Moș Nichifor Coțcariul de Ion Creangă, în regia lui Alexandru Dabija, va avea premiera la Teatrul ACT pe 23, 24 și 25 ianuarie, de la ora 19:30, avându-i în distribuție pe Marcel Iureș și Ruxandra Maniu.

17
/01
/19

TURISM CULTURAL. Iordania e cu mult mai mult decât deșertul Wadi Rum și Petra, minunea din deșert, binecunoscute de altfel călătorilor români. Vă propunem altceva.

16
/01
/19

Romanul autobiografic „Promisiunea zorilor” de Romain Gary (traducere din franceză și note de Daniel Nicolescu) a fost publicat la editura Humanitas Fiction, în anul 2018.

16
/01
/19

Editura Litera anunță peste 700 lansări editoriale noi în 2019 și vă propune să notați în agendă cărțile-eveniment peste care nu trebuie să treceți fără a le fi citit anul acesta.

16
/01
/19

Seară specială la Teatrelli, cu intrare liberă: Constantin Bălăceanu-Stolnici și Adrian Majuru invită publicul la o dezbatere care marchează împlinirea a 160 de ani de la Unirea Principatelor Române.

15
/01
/19

Incluse în proiectul Viitorului Memoriei, o platformă dedicată memoriei Holocaustului în România, filmele documentare realizate, fără patos, de Olga Ștefan înregistrează mărturiile prețioase ale mai multor supraviețuitori ai persecuțiilor împotriva evreilor. O formă de amintire necesară și inevitabil fragmentată.

15
/01
/19

După cum veți afla de pe această pagină, sunt un băiețel de doi ani, diagnosticat după Crăciun cu neuroblastom* (cancer – cu metastaze multiple). Știu că asta sună un pic înfricoșător, dar câtă vreme există speranțe, rămân încrezător. Iată, am reușit și o rimă, mi se mai întâmplă...

Page 1 of 77012345...102030...Last »