Cerc Oglindă Transformare. O lecție de teatru nou
https://www.ziarulmetropolis.ro/cerc-oglinda-transformare-o-lectie-de-teatru-nou/

Festivalul Internaţional de Teatru Nou de la Arad a ajuns la a treia ediţie. Dar adevărul este că e a treia ediţie sub pălăria acestui concept, căci Festivalul ITN moşteneşte de fapt vechiul Festival “Underground” (numit, în ultimii săi ani, “Eurounderground”). Vorbim, deci, despre o tradiţie de decenii în nişa alternativului.

Un articol de Andrei Crăciun|16 mai 2015

Selecționerul Festivalului Internațional de Teatru Nou, teatrologul Claudiu Groza, a invitat la Arad artiști și spectacole care vorbesc despre viața noastră de acum.

La om, temele se tot repetă, după cum știm din Ecleziastul, sau chiar dinainte. Tot ce se întâmplă s-a mai întâmplat deja. Dragostea, furia, ura, despărțirea, singurătatea, moartea. Toate au mai fost, așa cum vor mai fi. Ce se schimbă e unghiul din care le privim și așa apar alte adevăruri – cele la care ajungem sau nu. “Teatrul nou” vorbește, așadar, despre această estetică a timpului prezent.

Cu totul în această concepție se înscrie spectacolul “Cerc Oglindă Transformare”, după o piesă de Annie Baker (câștigătoare a Pulitzer-ului!), în regia lui Cristian Juncu. Annie Baker este un dramaturg despre care Cristian Juncu nu s-a sfiit să scrie în caietul Festivalului: “Dragă teatru românesc! Din câte știu, Annie Baker nu se numără încă printre dramaturgii pe care îi frecventezi. Ba chiar cred că nu se numără nici măcar printre cei de care ai auzit. Mă simt onorat să vă fac cunoștință! Annie Baker e, după părerea mea, cel mai bun dramaturg apărut în teatrul american al ultimilor ani. Sper că spectacolul Cerc Oglindă Transformare să confirme spusele mele”.

N-am împărtășit, deloc, entuziasmul regizorului. Textul lui Annie Baker nu m-a impresionat cu absolut nimic – îmi asum limitele: e posibil să nu-l fi înțeles. E foarte, foarte american, asta da. Ca om care a studiat cândva într-o universitate internațională de pe un alt continent, i-am cunoscut îndeaproape pe studenții americani, gen.

Și eram o, Doamne, da, gen, exact așa sunt, e minunat, gen, o Doamne, e super. Corecți politic și ipocriți și infantili și superficiali și tulburați emoțional și gata oricând de o falsă empatie și stupizi și captivi în dramele dintr-o copilărie mult prea lungă, gen.

Dar – asta zic – e posibil să nu fi înțeles eu textul piesei. Nici măcar n-am priceput dacă acest text al lui Annie Baker e în contra industriei culturii motivaționale, cu workshop-urile ei de dezvoltare personală, cultură care a cotropit America, strângând la un loc atâtea și atâtea fragmente de oameni în căutarea unui întreg.

“Cerc Oglindă Transformare” spune chiar povestea unui astfel de workshop – la care participanții se deschid spre sine, prea mult, cum se întâmplă îndeobște în astfel de situații.

Actorii (actori de la Teatrul Clasic “Ioan Slavici” din Arad) rămân în convenția americană a textului. Poartă pe parcursul spectacolului un zâmbet de-ți vine să-l ștergi cu buretele, în timp ce pe dinăuntru se tot destramă.

Mariana Tofan o joacă pe Marty, cea care ține workshop-ul, Ovidiu Ghiniță este soțul ei, James. Ioan Peter e Schultz, unul dintre cursanți. Theresa este o fostă actriță interpretată de Alina Danciu (o revelație!), iar Amalia Huțan e Laureen, o adolescentă care rătăcește și ea între actorie și medicină veterinară și isteriile vârstei la care toți sunt împotriva ta.

Sunt actori buni și generoși și curajoși, care experimentează fără prejudecăți, care nu și-au pierdut bucuria de a se juca. Iar căldura cu care publicul i-a aplaudat la sfârșit merge – cred – chiar către ei și către regizor și scenograf (Cosmin Ardeleanu) și către toți ceilalți care au făcut spectacolul posibil, dar nu înspre povestea piesei.

Căci, o scriu fără echivoc, Annie Baker se apropie de câteva adevăruri: viața insuportabilă din cadrul familiilor, despre care oamenii mint de începutul istoriei că sunt oaze de armonie, inconsecvența feminină autoeliminată după o logică brutală, dependența de pornografia de pe net, speranța într-un deceniu care va lămuri destinele, deși deceniul acela nu va veni.

Dar e puțin, e foarte puțin.



14
/02
/24

Celebrul musical FAMILIA ADDAMS semnat de Răzvan Mazilu la Teatrul EXCELSIOR din București va avea două reprezentații în exclusivitate la Craiova. Evenimentele sunt programate marți, 27 martie și miercuri, 28 martie 2024 de la ora 19:00 și vor avea loc în Sala “Amza Pellea” a Teatrului Național “Marin Sorescu” din Craiova.

14
/02
/24

Joi, 15 februarie, începând cu ora 14:00, Biblioteca Metropolitană București, prin Direcţia Cultură, Învăţământ, Turism a Primăriei Municipiului Bucureşti, va organiza, la Sediul Central „Mihail Sadoveanu” din str. Tache Ionescu nr. 4 are loc o DEZBATERE EVENIMENT, dedicată Zilei Naționale a Lecturii.

14
/02
/24

În data de 2 martie la Timișoara (Filarmonica Banatul Timișoara – Sala Capitol), 14-16 martie la București (Centrul Naţional de Artă “Tinerimea Română”), 23-24 martie la Cluj-Napoca (Academia Națională de Muzică „Gheorghe Dima”) și pe 5 aprilie la Iași (Sala Eduard Caudella, Casa Alecu Balș), vor avea loc audiții pentru admiterea celor mai talentați tineri muzicieni în Orchestrele Naționale de Tineret ale României, la care sunt invitaţi atât actuali membri ai ansamblurilor, cât şi aspiranţii la acest statut, scopul acestor audiţii fiind reconfigurarea acestor orchestre.

14
/02
/24

Institutul Cultural Român și Centrul de Cercetare, Documentare și Promovare „Constantin Brâncuși” din Târgu Jiu organizează, în perioada 18 februarie – 3 martie 2024, expoziția „Masa tăcerii”, proiect ce aduce în fața publicului bucureștean lucrări ale artiștilor care au câștigat Premiul Național „Constantin Brâncuși”, oferit anual de Institutul Cultural Român.

13
/02
/24

CRONICĂ DE FILM “Zona de interes” (2023), de Jonathan Glazer, este un film aproape conceptual, a cărui forţă e dată de contrastul dintre ce vedem în prim-plan, de o parte, şi ce se întâmplă în plan îndepărtat şi ce auzim pe coloana sonoră, de cealaltă parte.