„Certitudinea probabilităţilor”. Înapoi la arhive
https://www.ziarulmetropolis.ro/certitudinea-probabilitatilor-inapoi-la-arhive/

CRONICĂ DE FILM Prezentat în premieră la Festivalul One World Romania, documentarul „Certitudinea probabilităţilor” (2021), primul film realizat de Raluca Durbacă, încearcă să deconstruiască discursul oficial al regimului socialist din anul 1968 aşa cum fusese el reflectat prin materialele audiovizuale ale studioului de cinema documentar „Alexandru Sahia”.

Un articol de Ionuţ Mareş|17 iunie 2021

Interesul tot mai mare al cineaştilor români pentru filmul documentar se ramifică în direcţii surprinzătoare. Dacă în urmă cu câţiva ani folosirea imaginilor de arhivă, o sursă mereu bogată pentru diverse explorări, era o raritate şi o acţiune la care se încumetau doar unii regizori cu experienţă (reperul rămâne „Autobiografia lui Nicolae Ceauşescu”, capodopera din 2010 a lui Andrei Ujică), acum acest proces e tot mai răspândit.

Explicaţiile ar necesita o analiză separată. Însă merită spus aici că un rol îl joacă schimbarea de generaţii, care vine la pachet cu o privire mai detaşată, mai puţin pătimaşă, faţă de trecut, şi accesul mai uşor la tehnologie şi arhive, motivat de o curiozitate nouă.

Asta duce inclusiv la filme nişate, aşa cum este şi „Certitudinea probabilităţilor” (2021), debutul Ralucăi Durbacă, absolventă de studii de cinema la UNATC şi fost critic. Cineasta îşi restrânge aria de interes doar la anul 1968, considerat a fi unul important în istoria comunismului românesc (inclusiv datorită discursului lui Nicolae Ceauşescu de condamnare a invaziei sovietice de la Praga) şi pe care îl analizează prin prisma retoricii ideologice construite de materialele audiovizuale (documentare, reportaje, jurnale de actualităţi) realizate de celebrul studio „Alexandru Sahia”.

Potrivit propriilor mărturisiri, Raluca Durbacă a văzut toată arhiva Sahia disponibilă pentru 1968, din care a extras şi montat 90 de minute (împreună cu monteuza Letiţia Ştefănescu).

Demersul are un evident resort teoretic, sprijinit şi de background-ul autoarei – de la titlul preţios şi cele câteva inserturi auctoriale de text, de tip definiţie, despre concepte precum ideologie sau limbaj, la structura însăşi a filmului, împărţit în capitole informale care acoperă diverse spaţii şi domenii (de exemplu, urban, rural, agricultură, industrie, cultură, publicitate, vizite şi evenimente oficiale care îl au în centru pe Ceauşescu).

Documentarul ridică unele întrebări esenţiale. Cum ne raportăm acum la aceste fragmente de arhivă al căror scop, clar sau camuflat, era unul propagandistic, de răspândire şi de impunere a ideologiei oficiale? Ce ne spun ele despre perioada în care au fost făcute? Cum le deconstruim? Câtă valoare cinematografică au? Câtă realitate poate fi întrezărită sub ambalajul lor când spectaculos, când greu digerabil? Ce contradicţii ascund?

Din această perspectivă, „Certitudinea probabilităţilor” poate fi privit şi ca un eseu video, al cărui motor este încercarea de a descompune şi de a înţelege, prin instrumentele puse la dispoziţie de montaj şi de intervenţiile în coloana sonoră (dar fără voice-over), mecanismele prin care puterea din primii ani ai lui Ceauşescu dorea să fie văzută, imaginea pe care dorea să o proiecteze.

Aventura plonjării în arhivele audiovizuale ale unui regim ca cel comunist vine cu obstacole şi riscuri, pe care Raluca Durbacă nu le evită de fiecare dată. Iar alegerea unui an ca 1968, apogeul scurtei şi relativei perioade de liberalizare din a doua jumătate a deceniului respectiv, aduce complicaţii suplimentare. Sigur, e un an al contradicţiilor, al contrastelor (uşoara deschidere spre stilul de viaţă occidental se suprapunea cu tendinţe vizibile spre un cult al personalităţii tot mai pronunţat şi un comunism naţional, în afară de cadrul general al dictaturii), iar dispozitivul cineastei reuşeşte să reflecte bine asta.

Însă filmul stă pe nisipuri mişcătoare. Degajă deseori senzaţia de nesiguranţă – o nehotărâre între fascinaţia pentru unele dintre arhivele găsite şi obligaţia de a contracara mesajul ideologic al altora. Iar asta se simte şi la nivelul ritmului pe care îl are filmul – când sare sprinten de la o secvenţă la alta, când ne ţine minute bune, aproape până la plictiseală şi fără reflex critic, printre oamenii dintr-un CAP sau, în final, printre foşti muncitori de pe şantierul Bumbeşti-Livezeni.

În unele momente, succesiunea cadrelor îşi lasă cu greu ghicită motivaţia – e ca şi cum, atrasă de caracterul spectacular al unor filmări, regizoarea le amestecă în speranţa că îşi vor găsi autonom un sens. Câteodată, pariul funcţionează – atunci când bucăţile de arhivă (de exemplu, reclamele) sunt lăsate să îşi devoaleze singure falsitatea sau caraghioslâcul.

În alte părţi, deciziile de montaj sunt stridente, la prima mână – în special când se apelează la reluarea aceloraşi cadre sau a unora asemănătoare pentru a se evidenţia fie ridicolul şi absurdul unor situaţii, fie gargara oficială. Iar ţinta cea mai uşoară şi previzibilă a caricaturizării este, bineînţeles, Ceauşescu însuşi.

Mai stimulant e atunci când contrastul se dezvoltă cu răbdare între două secvenţe – după ce un reportaj ne arată ţărani săraci şi prost plătiţi muncind la culesul cartofilor sau adunatul fânului, urmează un fragment dintr-un film triumfalist despre bogăţia recoltei şi în care Ceauşescu dansează pe muzică populară cu oamenii, în plină sărbătoare.

Filmul va mai putea fi văzut în cadrul selecţiei online a Festivalului One World Romania, în perioada 21-27 iunie.

11
/06
/22

E o oarecare dulceață, o oarecare naivitate frumoasă a publicului care răspunde cu deschidere și sinceritate la magia teatrului, aici, la Festivalul Buzău / Iubește / Teatru. Un public înfometat de un act artistic de calitate, care are șansa, la acest festival, să vadă producții bune și foarte bune, din București și din țară.

11
/06
/22

În cadrul Festivalului Vocea Teatrului Licean Bucureșean, elevii Liceului Teoretic Decebal au prezentat vineri, 9 iunie, la Teatrul Metropolis, spectacolul „Pantofii Sarei”, care abordează o temă mai actuală ca oricând – cum ne raportăm la tot ce ține de bullying.

10
/06
/22

Teatrul Metropolis din strada Mihai Eminescu 89 a găzduit vineri, 9 iunie, în Sala Centenar, spectacolul „Pisica verde” după Elise Wilk, prezentat de elevii Colegiului Național „Mihai Eminescu” în cadrul Festivalului Vocea Teatrului Licean Bucureștean.

10
/06
/22

Un spectacol de operă extraordinar în regia lui Tompa Gábor aduce pentru prima dată în faţa publicului bucureştean compania Operei Maghiare din Cluj-Napoca, invitată în cadrul Bucharest Opera Festival pe 26 iunie, ora 19:00, pe scena Operei bucureştene, într-o apariţie inedită, pentru prima dată în capitală după turneul istoric din anul… 1860, la spectacolele căruia în sală s-a aflat însuşi domnitorul Alexandru Ioan Cuza.

10
/06
/22

Sâmbătă, 11 iunie, la ora 11.00, cele trei echipe finaliste ale ediției a unsprezecea a Concursului Humanitas în licee vor fi faţă în faţă la Marea Finală, care se va desfăşura în sala de conferințe a Institutului Cervantes. Finala va fi prezentată de Mihaela Dedeoglu. Trofeul și premiul cel mare vor fi înmânate de Ioana Pârvulescu. Vă invităm să încurajați din sală cele trei echipe sau să urmăriți transmisia online pe paginile de Facebook Humanitas și Concursul Humanitas în licee.

10
/06
/22

Jocurile, atelierele și distracția în aer liber se întorc la cea de-a 21-a ediție a Festivalului Internațional de Film Transilvania, într-un program extins, dedicat copiilor și părinților prezenți la Cluj-Napoca între 18 și 26 iunie.

10
/06
/22

Cea de a doua ediție a Școlii de Vară Culturadata va avea loc între 20 și 24 iunie 2022 și îi va aduce în fața studenților și masteranzilor de la facultățile cu profil artistic și umanist pe Catinca Drăgănescu – Regizor de teatru și Producător cultural, Bianca Boitan-Rusu – Specialist în comunicare culturală, Andrei Borțun – CEO The Institute, Președinte al Fundației „Gala Societății Civile” și Silvia Floareș – co-fondator Mezanin Market, Roditor Food Market și Weekend Sessions, în calitate de invitați, a căror experiență este o sursă de inspirație pentru activitatea din domeniul cultural. Programul se va desfășura la Creart – Grădina cu Filme (Piața Lahovari, nr. 7, sector 1, București).

09
/06
/22

Muzeul Abandonului a pornit în toamna anului trecut un amplu proiect de reunire, într-o arhivă digitală, a unor arhive personale și instituționale, deocamdată disparate, toate legate de instituționalizarea și dezinstituționalizarea copiilor din România comunistă și post-comunistă.

09
/06
/22

Artistele Andreea Novac, Irina Marinescu și Alina Ușurelu, împreună cu psiholoaga Mihaela Vechiu, socioloaga Fidelie Kalambayi și medicul Roxana Negureanu prezintă (burn)OUT - Prelegeri și incursiuni performative, la AREAL spațiu pentru dezvoltare coregrafică.

09
/06
/22

În lunile iunie și iulie, Institutul Cervantes din București și Happy Cinema propun publicului interesat de artă o serie de proiecții de filme documentare având ca subiect diverse figuri iconice ale artei spaniole contemporane: Salvador Dalí, Generația Buñuel, Dalí, Picasso, Muzeul Prado, Remedios Varo, Antonio López. Proiecțiile vor avea loc în Sala Auditorium a Institutului Cervantes (Bulevardul Regina Elisabeta 38), în fiecare zi de miercuri, de la ora 19.00.