Ceva important despre Fidel Castro
https://www.ziarulmetropolis.ro/ceva-important-despre-fidel-castro/

Astăzi, Fidel Castro ar fi împlinit vârsta de 92 de ani. Ziaristul american Jon Alpert a regizat unul dintre cele mai puternice documentare despre Cuba – „Cuba and the Cameraman”. Omul a documentat patruzeci şi cinci de ani (!) din istoria cubanezilor. De la entuziasmul din anii 1970 până la funeraliile lui Fidel, din 2016, într-o ţară ruinată.

Un articol de Andrei Crăciun|13 august 2018

Povestea este fabuloasă, iar acesta nu este un adjectiv aruncat la întâmplare.

Astăzi, la Havana, poporul cubanez îl sărbătorește pe Fidel, deși Fidel nu mai trăiește de doi ani.

Toți oamenii din Cuba știu aceste sărbători. Toți oamenii din Cuba au fost marcați de Fidel.

Am fost cândva acolo, am văzut cu ochii mei.

Fidel Castro a fost un dictator. Bineînțeles că a fost.

Fidel Castro a fost un criminal, un dictator sângeros, comunist din convingere, dar mai mult din oportunism (ce partener mai bun decât Uniunea Sovietică în lupta cubanezilor cu Statele Unite ale Americii?).

Trei dintre protagoniștii documentarului „Cuba and the Cameraman” de Jon Alpert.

Fidel Castro a persecutat disidenții, și-a înfometat poporul, nedând înapoi în războiul irațional cu un adversar mult mai puternic (America a dictat împotriva cubanezilor o blocadă economică timp de jumătate de secol).

Fidel Castro a fost însă și un lider adulat, care a cucerit puterea cu arma în mână, în lupte de gherilă, un erou al clasei proletare. Un comunist cultivat, inteligent, chiar sclipitor, un orator grozav, capabil să vândă iluzii decenii la rând prin discursuri de zeci de ore. Carismatic, a sedus generații de artiști – de la Hemingway la Marquez.

Fidel Castro a fost un revoluționar romantic latino-american, unul dintre ultimii din istorie (ca să înțelegem dimensiunea romantismului revoluționar latino-american se impune o lectură din Alejo Carpentier – recomand Recursul la metodă).

Moștenirea lui Fidel e complicată – a lăsat Cuba ruinată economic, dar, cumva, neînvinsă.

Jon Alpert și Fidel Castro

Și, uite, Cuba continuă să fascineze.

Jon Alpert era – în anii 1970 – un tânăr care credea într-o lume mai dreaptă. Idealurile sale erau înalte, dar New Yorkul i le spulbera zi de zi, era o epocă dură în America.

La doi pași, în insula cubanezilor se vorbea despre un sistem de educație gratuit, despre un sistem de sănătate gratuit, despre pace, dreptate și egalitate între oameni. Cum să nu te duci să vezi?

Jon Alpert a făcut ce face un ziarist: și-a luat camera și a mers la Havana să adulmece revoluția.

Cameramanul a filmat atunci o Cubă astăzi cu desăvârșire dispărută, o Cubă din care nu lipsea nimic în afară de libertate. Galantarele erau pline, nu se stătea la cozi, nu se mânca pe cartelă. Comunismul nu intrase în descompunere. Cuba era subvenționată de Uniunea Sovietică.

Sigur, cubanezii care iubeau libertatea au fost alungați din insula lor, care se îndrepta spre 1984-ul lui Orwell.

Jon Alpert ajunge în apropierea lui Fidel Castro și devine unul dintre ziariștii preferați ai cubanezului – au legat o prietenie care a durat. Alpert l-a vizitat pe Fidel și când acesta a împlinit nouăzeci de ani, în anul morții îndrăgitului dictator (păstrați paradoxul, pentru că el redă fidel realitatea!).

Ați spune că, în asemenea condiții, opera lui Alpert este infestată de subiectivism și, poate, de aceea, nulă. Că îi este favorabilă lui Fidel. Că spune doar jumătate din poveste. Ați putea spune asta, dar ați greși.

Alpert este într-adevăr subiectiv, dar pentru că iubește Cuba. A făcut un documentar nu din dragoste de Fidel, ci din dragoste de Cuba.

E vizibil că iubește insula aceasta (e și greu să nu iubești Cuba, după ce ai pășit acolo). Documentarul său este încărcat de această dragoste, dar el nu o iubește irațional. E o dragoste lucidă – aceea la care ziariștii sunt obligați.

Alpert arată toate fețele lumii pe care Castro a creat-o și a lăsat-o în urmă. Omul ăsta a făcut un documentar întins pe patruzeci și cinci de ani, dați-vă seama! Iar cubanezii! Cubanezii care apar în filmul lui Alpert sunt pur și simplu inubliabili. Îi veți purta în inimă și în minte ani de zile – ce personaje, ce personaje!

De la Sarea pământului, care spunea povestea fotografului Sebastiao Salgado, nu am văzut un documentar mai puternic.

Cuba and the Cameraman este, în definitiv, o capodoperă a efortului de a înțelege.

Nu acesta este articolul 1 din Constituția oricărui ziarist?

Jon Alpert a înțeles.

Fidel Castro a fost însă și un lider adulat, care a cucerit puterea cu arma în mână, în lupte de gherilă, un erou al clasei proletare. Un comunist cultivat, inteligent, chiar sclipitor, un orator grozav, capabil să vândă iluzii decenii la rând prin discursuri de zeci de ore. Carismatic, a sedus generații de artiști – de la Hemingway la Marquez.

Foto: Imagini din filmul „Cuba and the Cameraman” (regia: Jon Alpert)/Netflix



11
/01
/15

Filmele "Birdman" şi "Boyhood" sunt marile favorite la Globurile de Aur, a doua distincţie ca importanţă din cinematografia americană după Oscaruri, ce vor fi decernate în noaptea de duminică spre luni, într-o gală la care participă nume mari de la Hollywood şi va fi urmărită în lumea întreagă.

10
/01
/15

CRONICĂ DE FILM „Mommy”, al cincilea lungmetraj al indecent de tânărului cineast canadian Xavier Dolan (25 de ani), este o „tectonică a sentimentelor” ambalată în încadraturi, culori și sunete electrizante, folosite cu o dezinvoltură frapantă.

09
/01
/15

“Orașul câinilor / White God” în regia lui Kornél Mundruczó, propunerea Ungariei la categoria Cel mai bun film străin, este inclus în programul “9 pentru Oscar” la Cinema Studio din București. Evenimentul are loc în capitală între 9 și 15 ianuarie, cu o săptămână înaintea anunțării nominalizărilor celei de 87-a ediții a premiilor Academiei Americane de Film. Cele două proiecții sunt programate duminică, 11 ianuarie, de la ora 14:00 și joi, 15 ianuarie, de la ora 20:00.

09
/01
/15

Debutul în lungmetraj al regizoarei Ana Lungu, "Autoportretul unei fete cuminți", va avea premiera mondială în cadrul Festivalului Internațional de Film de la Rotterdam (21 Ianuarie- 1 Februarie 2015), secțiunea "What the F?!".

08
/01
/15

CRONICĂ DE FILM Scris de Bogdan Mirică și regizat de Igor Cobileanski, „Umbre”, noul serial produs și difuzat de HBO România, încearcă să altoiască pe sol românesc un format străin, însă eșuează undeva la mijloc.

08
/01
/15

„De ce eu?”, în regia lui Tudor Giurgiu, unul dintre cele mai așteptate filme românești din 2015, inspirat de un caz real care a zguduit România la începutul anilor 2000, cel al sinuciderii procurorului Cristian Panait, va fi lansat pe 27 februarie 2015 în cinematografele din toată țara.

08
/01
/15

Din 16 ianuarie, Russell Crowe revine în cinematografe în dublu rol: regizor și actor. Un tată în căutarea fiilor săi, într-un context istoric incert: la sfârşitul Primului Război Mondial, când lumea este încă devastată de oribilele sale consecinţe.

06
/01
/15

Filmele propuse anul acesta la Oscarul pentru Cel mai bun film străin de România, Republica Moldova, Ungaria, Rusia, Turcia, Polonia, Italia, Belgia și Canada vor fi proiectate la Cinema Studio din București, între 9 și 15 ianuarie 2015, în săptămâna dinaintea anunțării nominalizărilor la cea de-a 87-a ediție a premiilor Academiei Americane de Film.

05
/01
/15

Anul 2015 aduce în peisajul cinematografic noi proiecte ale unor regizori premiaţi la Cannes, Berlin şi Veneţia, printre filmele româneşti care vor fi lansate în cinema numărându-se thrillere politice, un western balcanic, un documentar animat, dar şi comedii, drame şi pelicule poliţiste.

02
/01
/15

Nedistribuite în cinematografe, văzute puțin în festivaluri, ignorate nejustificat, filmele de nonficțiune merită o mai mare atenție. La început de an, Ziarul Metropolis vă propune 10 documentare străine din 2013 și 2014, demne de reținut.