Cezara Dafinescu, scrisoare către George Motoi: „Suntem doi oameni care s-au iubit cândva“
https://www.ziarulmetropolis.ro/cezara-dafinescu-scrisoare-catre-george-motoi-suntem-doi-oameni-care-s-au-iubit-candva/

Actriţa Cezara Dafinescu, fosta soţie a actorului George Motoi, stins din viaţă pe 4 martie, la vârsta de 79 de ani, a publicat pe contul ei de Facebook o scrisoare emoţionantă, dedicată celui de care a legat-o o căsnicie de 23 de ani.

Un articol de Ziarul Metropolis|6 martie 2015

Iată scrisoarea semnată de Cezara Dafinescu. Cei doi au divorţat în 1997.

„GEORGE.

Totul în viaţă vine pe neaşteptate şi aşa se întâmplă până la sfârşitul ei!

De George m-am îndrăgostit în anul doi de facultate. Mai întâi, văzându-l în filme! Apoi, destinul a făcut să ne întâlnim şi aievea şi să formăm un cuplu, în viaţă şi mai târziu şi pe scenă. El a fost «Făt Frumosul» pe care îl aşteaptă orice fată să vină pe un cal alb…

Şi, pentru că era mai matur decât mine, în mare parte mi-a modelat cariera cu experienţa lui. Alături de el am învăţat că adevărata inteligenţă este asemenea unui izvor, de-a pururi nou, fermecat, adevărata inteligenţă este mereu copleşită de uimire.

Am învăţat de la el că libertatea nu este dreptul de a face ce vrei, ci de a face ceea ce se cuvine. Ea este asumarea unui risc. Înseamnă răspundere, şi de aceea majoritatea oamenilor se tem de ea. Dar, mai cu seamă, George m-a învăţat că în teatru trebuie să intri pe uşa din faţă.

Îi voi fi mereu recunoscătoare pentru tot ce mi-a dat, dar… Sentimentele noastre, chiar şi cele mai puternice, mor… şi te uiţi la femeia care ai fost acum câţiva ani cu indiferenţa şi curiozitatea cu care priveşti o femeie străină.

Nu ştiu când şi cum s-a stins dragostea noastră. Destinul nostru atârnă de un gest, de un cuvânt, la început cel mai mic efort este de ajuns să-l ţină în loc, apoi trebuie să pui în mişcare un mecanism gigant.

Cum spunea André Maurois în «Climate»: «Bănuielile cuibărite în sufletul cuiva, aşezate în şir ca minele una după alta, nimicesc iubirea prin explozii succesive.»

O mare dragoste nu reuşeşte să lege de tine fiinţa iubită, dacă nu ştii în acelaşi timp să-i umpli viaţa cu o bogăţie de sentimente mereu reînnoite.

Cu George am rămas prietenă. Suntem doi oameni care s-au iubit cândva, au un copil împreună şi nu e vina noastră dacă sentimentele s-au mai schimbat cu trecerea anilor. A-l renega pe George ar însemna să mă reneg pe mine, pentru că într-o perioadă a vieţii mele, el a fost ALESUL.

Drum bun dragul meu, porneşte cu lumina spre stele şi IARTĂ-MĂ! EU TE-AM IERTAT DE MULT! Cezara“.

Foto cu George Motoi şi Cezara Dafinescu – arhiva personală George Motoi

27
/04
/23

OPINIE Reflecția despre teatru presupune și redescoperire. Invitându-vă permanent la întoarceri necesare, Ziarul Metropolis a scos din arhive uitate un dialog cu criticul Martin Esslin, intrat în istorie datorită cărții sale „Teatrul absurdului”, apărută în 1961, care explica și recunoștea un fenomen.

24
/04
/23

„Nu-i stradă pe lume mai chinuită, mai muncită, mai mişcătoare în silinţele ei de a face din atâtea contraste puţintică armonie. Şi poate nu-i stradă care să închege în atare măsură gândurile unui popor. Podul Mogoşoaiei e plămădit cu sufletul nostru.”

28
/03
/23

Printre numeroasele povești întunecate rămase în istoria tulburată a anilor 1950 s-a rătăcit și povestea demnă de film a unei actrițe care fascinase în mult admiratul interbelic, sub numele de scenă Tina Barbu.

27
/03
/23

„Cred că arta dramatică este o artă eminamente feminină. Să-ți fardezi chipul, să-ți disimulezi adevăratele sentimente, să încerci să te faci plăcută și să atragi atenția, toate acestea sunt defecte puse în seama femeilor și care sunt tratate cu mare indulgență...”

26
/03
/23

„Adevărata stare, de fapt, este că eu trăiesc mereu în copilărie, cutreier apartamentele vag luminate, mă plimb pe străzile tăcute ale Uppsalei, stau în fața casei de vară și ascult mesteacănul cel uriaș. Mă deplasez instant. De fapt, locuiesc mereu în visul meu și doar fac vizite în realitate.”