Cezara-Lucia Vlădescu, muzician: „Îţi trebuie o minte lucidă ca să poţi fi dezechilibrat pe scenă“
https://www.ziarulmetropolis.ro/cezara-lucia-vladescu-muzician-iti-trebuie-o-minte-lucida-ca-sa-poti-fi-dezechilibrat-pe-scena/

NOUA GENERAȚIE DE ARTIȘTI Cezara-Lucia Vlădescu, o muziciană tânără stabilită în Germania de 17 ani, vorbeşte despre performanţa în muzică şi despre mentalitatea românilor, care n-are şanse de succes pe scena internaţională.

Un articol de Judy Florescu|5 Aprilie 2014

 

Simți că te-ai născut ca să faci performanță în muzică?

Da, simt acest lucru. Până acum nu l-am realizat, dar nu stau de multe ori să mă gândesc cum eram eu când eram mică. Nu-mi plăcea să studiez la pian. De multe ori nu studiam singură. Cu tot plânsetul că nu mă puteam juca, că nu duceam aceeași viață, că stăteam la fereastră și mă uitam la copiii care se jucau la bară în fața blocului. O mică parte din mine nu a regretat acest lucru. Ceva din mine m-a făcut să cred că merită.

Când erai mică, dădeai importanță premiilor câștigate la concursurile de muzică?

Mai ales când eram mică am participat la atât de multe concursuri și am susținut atât de multe concerte, încât era pentru mine la ordinea zilei. Nu era ceva extraordinar, plus că atunci când ești mic nu ai cum să-ți dai seama de importanța unui moment;nici măcar când ești adult nu-ți dai seama. Durează oricum prea puțin orice moment frumos din viață ca să-ți dai seama de el.

Cum a fost să susții un concert la Carnegie Hall?

Când am cântat La Carnegie Hall, în mod surprinzător, cred că am avut cele mai puține emoții din viața mea, pentru că atât de mult am fost încărcată în săptămâna respectivă (mai avusesem niște concerte în New York). Eram destul de obișnuită cu pacostea de a cânta acolo, încât n-a fost nicio problemă. Am avut ovații la final. Nu mă așteptam. Eu am vrut în primul rând să cânt bine sau cel puțin să fiu mulțumită de prestația mea. A fost foarte frumos.

Cum percepi România de fiecare dată când revii în țară, locuind de 17 ani în Germania?

Observ aici că oamenii trăiesc într-un fel propriu și distinct de restul celorlalte țări. Aici există un fel de a vedea lucrurile foarte diferit de cel pe care îl găsesc în afară, stil care se vede și în domeniul cultural. Din păcate nu cred că poate să aibă succes în lume felul acesta de gândire.

Crezi că românii au un fel de gândire prea pesimist?

Nu, nu, deloc. În primul rând, la școală, văd că în continuare se adoptă sistemul „ne purtăm sever, constrângem cu plânsete”. Pur și simplu aceste drame pe care le văd mai peste tot, nu au cum să funcționeze. În al doilea rând, în momentul în care se ignoră tot ce se întâmplă în jur și totuși tu consideri că excelezi în domeniul tău – cum foarte mulți români o fac -, nici atunci nu au cum să funcționeze lucrurile. În al treilea rând, există un fel de a fi a românului care aici are succes și care, în străinătate, nu duce la niciun fel de succes. Dacă oamenii ar avea îngăduința de a privi în afara granițelor României, dacă ar avea răbdarea și dorința de a avea succes internațional în domeniul artei, cred că s-ar putea foarte ușor să se ajungă la lucruri foarte mari.

Ce ar trebui să se întâmple în România pentru ca arta să fie luată mai în serios?

Este oricum imposibil să se întâmple lucruri culturale în domeniul acesta atât timp cât lipsesc banii. Este o problemă în România faptul că arta nu e considerată un domeniu înalt, un domeniu de bază, nu e considerată în niciun fel.

Ai ascuns vreodată faptul că ești româncă?

Pentru mine, să fiu româncă este unul dintre puținele lucruri de care sunt mândră; sunt mândră de ceea ce a reprezentat România. Și m-am luptat pentru acest lucru. Am acceptat cetățenia germană doar în momentul în care am fost sigură că mi-o pot păstra pe cea de român. Am dublă cetățenie. Din partea nemților, la început, dar și în continuare, am avut parte numai de reacții negative și de prejudicii; dar cu atât mai mult am spus că sunt româncă.

Te-ai întoarce în România pentru a rămâne?

Mai mult de zece zile – nu. Nu suport să nu mi se dea 10 bani înapoi, că „lasă”. Nu pot să trec în liniștea mea pe trecerea de pietoni fără să fiu înjurată dacă merg puțin mai încet. Nu pot comunica cu șoferul de taxi dacă doresc să-i dau niște indicații. Chiar dacă sunt nimicuri, aceste nimicuri încep de când ajung la aeroport. Este, în general, o stare de agresivitate; oamenii sunt triști. Înainte, oamenii umblau toți veseli pe stradă și acum parcă n-au mai fost veseli de mult timp.

Tu când ai fost veselă ultima oară?

Când m-am dus la olimpiada de matematică în clasa a patra sau a cincea, m-am bucurat. Am căzut, dar m-am bucurat.

Un artist trebuie să sufere pentru a crea?

Pe albumul meu, „Songs for Dodo”, cu excepția a trei cântece, toate au fost compuse când eram fericită, când nu aveam probleme. Nu înseamnă că dacă acum provoci o situație sau dacă acum se întâmplă ceva rău sau suferi, automat îți vin idei. Nu înseamnă că dacă acum plâng, gata iau stiloul și scriu, compun, pun aparatul, înregistrez, mă duc pe scenă și-mi dau sufletul pentru că sunt tristă și atunci o să am cel mai mare succes.

Dimpotrivă, eu, când cânt, trebuie să fiu bine, pentru că o să fiu deja rău pe scenă, o să fiu deja emoționată, o să-mi vină deja să plâng; dar eu vreau să mă duc pe scenă știind că totul e în ordine pentru ca eu să mă pot concentra asupra lucrurilor mele. Am cântat în niște circumstanțe din viața mea în care am fost răcită sau bolnavă sau nu m-am simțit bine, dar – la nivelul meu cel mai bun – am fost atunci când au fost lucrurile în ordine. Îți trebuie o minte lucidă, un echilibru ca să poți fi dezechilibrat pe scenă.

Ai un vreun ritual înainte de concert?

Nu am ritualuri. Încerc să lucrez asupra condiției mele psihice și fizice înainte de fiecare concert. Mi s-a mai spus să încerc să fac yoga sau niște exerciții de meditație, dar încerc să evit acest lucru, pentru că, mai ales înainte să cânt, sunt emoționată și îmi este frică să devin dependentă de ceva. Dacă o dată nu am timp să îmi fac rutina mea?

Artiștii au nevoie de provocări tot timpul?

Depinde ce înțelege fiecare prin provocare. Eu n-am nevoie acum să stau agățată de bară și să mă provoc să văd dacă o să cad sau nu de pe bară. Nu am nevoie de lucruri extreme. Nu aș putea să mă duc la mare să zic că stau la soare două săptămâni. Alții au nevoie să se relaxeze în acest mod. Eu nu pot.

 English Version

Do you feel like you born to be brilliant in music?

Yes, I do feel it. Until now I didn’t realize it, but I don’t really sit and think about the way I was when I was little. I didn’t like practicing the piano. There were many times when I didn’t practice alone. With all the crying that I couldn’t play outside, that I didn’t live the same life as the other kids, that I sat at the window and I looked on the window at the children outside the block, a small part of me did not regret this thing. Something inside me made me believe that it was all worth it.

When you were little, did you mind the awards you won at the music competitions?

Especially when I was little I joined so many competitions and I did so many concert, that for me that was the daily routine. It was not something extraordinary, plus that during childhood one is not aware of the importance of a moment, even during adulthood one can’t seize the moment. Any great moment it last too short anyway for one to take notice of it.

How was to do a concert at the Carnegie Hall?

When I played at the Carnegie Hall I surprisingly had the least stage fright of my life, because I had been so busy the whole week with other concerts in New York. I was pretty much accustomed with the burden of playing there, that when I actually played there was absolutely no problem. I had a standing ovation at the end. I did not expect that. First of all I wanted to play right or at least to be happy with my performance. It was very nice.

How do you see Romania each time you return to the country, as you have been living in Germany for the past 17 years?

I noticed here that people live in a certain kind of way apart from the rest of people from other countries. There is a way of seeing things very differently from the way people see things abroad, a way that can be observed in the cultural field as well. Unfortunately I don’t think that this way of seeing things can be successfull throughtout the world.

Do you think Romanians have a pesimistic menthality?

No, not at all. First of all, at school, I see that they go on with this strict system of constraint and crying. Just these dramas that I see all around here, they cannot work. Second of all, the moment when you ignore all that is happening around you and still you think you excel in your domain, as many Romanians think they do, then as well things are not going to work. Third of all, there is a kind of nature of the Romanian, that here is successful, but abroad as I have seen in, it did not lead to any succes. If people were willing to look beyong the borders of Romania, if they had the patience and aim to have an international success in the arts field, I think they can accomplish really great things.

What should happen in Romania so that arts are taken more seriously?

It is anyway imposible to happen cultural things in the arts field as long as there is no money. It a problem in Romania the fact that art is not considered an important field, a fundamental domain. Art is it actually not considered in any way.

Did you ever hide the fact that you are Romanian?

For me being Romanian is one of the few things I’m proud of. I am proud of what meant Romania. And I fought for my identity. I accepted the German citizenship under the condition of keeping my Romanian citizenship. I am both Romanian and Deutsch in my papers. From the Germans in the past, but also in the present, I had all this negative reactions and prejudice, and even more did I tell them that I was Romanian.

Did you ever think of moving back to Romania?

For more than just ten days no. I cannot stand not getting back the change when shopping, because it does not matter. I cannot stand not crossing the street in my own time without being swore for walking a bit slowly. It is not normal to not be able to comunicate with the taxi-driver if I want to give him some directions. It is generally this state of agressivity. People are sad in general. In the old times people used to walk happily on the street and now they look like they haven’t been happy for a long time.

When was the last time you were happy?

When I joined the Maths contest in the fourth or fifth grade, I was happy. I failed but I was happy.

Does an artist have to suffer in order to create?

On my album „Songs for Dodo”, apart from three songs, all the other songs I composed when I was happy pappy, when I had no trouble at all. If you now cause trouble or if something bad happens and you suffer, it does not mean that automatically you get ideas. If I cry now, it does not mean that I go get my pen and write,compose, that I take the recorder and record, I go on stage and play my heart out because I am sad and I will have the greatest success of them all. On the contrary, when I play I need to be alright, because I will be already a mess on stage, I will be already excited, I will already feeling like crying, so I need to go on stage knowing that everything is alright so that I can focus on my playing. In some circumstances of my life I played when I was sick or ill or I did not feel well, but I at my peak I was when things were alright. You need to have a clear mind, a balance so that you can be unbalanced on stage.

Do you have some sort of ritual on stage?

I don’t have rituals. I try to work on my physical and mental condition before each concert. I was told to try to do yoga and meditation, but I try to avoid that stuff, because especially before concert I am excited and I fear getting addicted to something. What happens if once before the concert I don’t have time to do yoga and meditation?

Do artists need to be challenged all the time?

It depends what challenge means to each of us. I don’t need to be hung down on a wooden bar and to challenge myself to see if I fall off the bar or not. I don’t need extreme stuff. I could not go to the seaside and lay in the sun for two weeks. Others need to relax this way. I can’t do it.

20
/11
/17

După un memorabil concert susținut recent cu Orchestra Națională Radio, violonistul Alexandru Tomescu revine pe scena Sălii Radio miercuri, 22 noiembrie, de la ora 19.00, într-un recital alături de pianista Sînziana Mircea!

14
/11
/17

Anul 2018 începe cu o surpriză muzicală plină de magie, grație și energie debordantă. În 8 ianuarie, ora 19:00, Fundația Calea Victoriei organizează la Teatrul Național București Concertul Extraordinar de Anul Nou, avându-l de această dată invitat pe celebrul violonist elvețian Manrico Padovani.

12
/11
/17

Festivalul International EUROPAfest, organizat de jmEvents, sărbătorește, în 2018, 25 de ani printr-o ediție aniversară. Primul eveniment muzical din Romania căruia Casa Regală i-a acordat Înaltul Patronaj încă din anul 2005, va oferi un regal de jazz, blues, pop și muzică clasică cu artiști din întreaga lume.

10
/11
/17

Opera Națională București prezintă sâmbătă, 11 noiembrie, de la ora 18:30 premiera –eveniment ,,Iubire nesfârșită (Opus 73)” de Ludwig van Beethoven și ,,Sacre du Printemps” de Igor Stravinsky. Regia și coregrafia poartă semnătura lui Renato Zanella, coordonatorul artistic de balet al Operei Naționale București. Scenografia a fost creată de arhitectul Octavian Neculai, iar la pupitrul dirijoral se va afla maestrul Vlad Conta.

10
/11
/17

Astăzi, 10 noiembrie, începe Sibiu Jazz Competition, cel mai longeviv concurs internaţional de jazz din România. Anul acesta, pentru prima dată de la lansare, concursul se desfăşoară separat de Sibiu Jazz Festival, având identitate vizuală şi date de desfăşurare proprii.

10
/11
/17

Până în martie, anul trecut, nimeni nu putea înțelege această nedreptate a Hollywoodului: Ennio Morricone, cel mai influent și prolific compozitor de muzica de film, omul care a revoluționat muzica de film, a creat coloana sonoră a peste 500 de filme şi a compus peste 100 de melodii devenite clasice, să nu primească niciodată prestigioasa statuetă Oscar pentru o coloană sonoră.

08
/11
/17

În 2018 Festivalul Internațional EUROPAfest, organizat de jmEvents, sărbătorește 25 de ani printr-o ediție aniversară. Primul eveniment muzical din România căruia Casa Regala i-a acordat Înaltul Patronaj încă din anul 2005, va oferi un regal de jazz, blues, pop și muzică clasică cu artiști din întreaga lume.

06
/11
/17

O echipă de cercetători din Polonia susţine că a rezolvat misterul morţii premature a compozitorului Frédéric Chopin - la vârsta de 39 de ani, după ce i-a examinat inima conservată timp de aproape 170 de ani într-un borcan cu coniac. Cauza morţii ar fi fost pericardita, o complicaţie rară a tuberculozei cronice.

01
/11
/17

Corul de Cameră Preludiu al Centrului Național de Artă “Tinerimea Română”, dirijat de Voicu Enăchescu, va susţine un concert aniversar la Ateneul Român astazi, 1 noiembrie, de la ora 19.00, eveniment organizat în colaborare cu Filarmonica “George Enescu”.

27
/10
/17

O serie de imagini nemaivăzute cu John Lennon, datate în 1970, au fost descoperite de un bărbat într-un sertar abandonat al tatălui său, unde au rămas uitate timp de peste 30 de ani, pentru că proprietarul credea că nu au nicio valoare. Imaginile au ajuns la muzeul The Beatles Story din Liverpool, care le va expune începând din noiembrie.

27
/10
/17

Asociația Culturală Control N organizează duminică, 29 octombrie (între orele 18,30 și 22,00), la Palatul Știrbei din București (Calea Victoriei 107), Expoziția Multimedia DISCO BTT - Discotecile Perioadei Comuniste. Cei prezenți vor fi ospătați cu bere Azuga, Pepsi și multă muzică, promit organizatorii!

26
/10
/17

Festivalul Naţional de Teatru organizează o seară-eveniment „În memoriam Adrian Enescu”, ca semn de omagiu şi de preţuire a artei sale muzicale şi a personalităţii sale de mare anvergură spirituală.

25
/10
/17

Opera Națională București are onoarea de a vă invita duminică, 29 octombrie 2017, ora 18:30 la o seară aniversară dedicată artistei emerite Ileana Iliescu, pentru îndelungata și prodigioasa sa carieră artistică, recunoscută pe plan național și internațional. Cu această ocazie va avea loc spectacolul-eveniment ,,Un minut de dans sau Uf!!! și TragiComedy” marca Gigi Căciuleanu.

Page 1 of 11012345...102030...Last »