A fost publicată în acest an la Editura Humanitas Fiction cartea ”Chemarea tribului”, de Mario Vargas Llosa.
Un articol de Andrei Crăciun|3 decembrie 2019
”Chemarea tribului” este o carte de eseuri în care laureatul Premiului Nobel pentru Literatură de acum zece ani explică, pe înțelesul celor mulți, ce este liberalismul.
Este o carte de istorie a liberalismului, dar și o autobiografie intelectuală, explicând lungul proces de convertire a lui Llosa dintr-un comunist practicant într-un liberal angajat.
Este o lucrare profundă și necesară, mai ales într-o țară de analfabeți politic, așa cum este a noastră. Cum reușește Llosa să scrie această originală istorie a liberalismului?
Răspunsul este acesta: privind către viața și opera unor importanți gânditori din secolele XVIII-XXI, mai exact – Adam Smith, José Ortega y Gasset, Frierdrich August von Hayek, Sir Karl Popper, Raymond Aron, Sir Isaiah Berlin, Jean-François Ravel.
Cartea lui Llosa este o carte în oglindă cu ”To The Finland Station”, de Edmund Wilson, un eseu care înfățișează istoria ideii socialiste.
Llosa este, iată, un romancier profund, care are nu doar capacitatea de a crea imagini, ci și pe aceea de a manipula idei.
Llosa este un gânditor care reflectează în mod autentic la marile teme ale liberalismului.
”Chemarea tribului” este, de aceea, o carte despre libertate, despre democrație, despre mărirea și decăderea unor sisteme economice, despre constituțiile noastre.
Llosa s-a vindecat de tentația totalitarismului citindu-i pe Albert Camus, George Orwell sau Arthur Koestler. Câți oameni se vor mai vindeca astăzi de sirenele amăgitoare ale unei servituți cu beneficii economice? Nu știm, Llosa însuși este sceptic: oamenii citesc tot mai puțin și mai prost, oamenii gândesc tot mai puțin și mai superficial, pe scurt – oamenii au ajuns să trăiască orfani de marile idei de care este în stare mintea omnească.
”Chemarea tribului” este, de aceea, și o încercare disperată de a ne aminti că din triburile noastre primitive, care ne amputează brutal libertatea, ne poate scoate, totuși, numai curajul de a gândi.