Cinci greșeli de top pe care le facem atunci când scriem. Cum le poți evita?
https://www.ziarulmetropolis.ro/cinci-greseli-de-top-pe-care-le-facem-atunci-cand-scriem-cum-le-poti-evita/

Limba română le pune încă destule probleme vorbitorilor ei, iar când vine vorba de scris, greşelile sunt dintre cele mai frecvente. Comunicarea de tip messenger, Facebook, SMS duce la greşeli dintre cele mai diverse.

Un articol de Monica Andronescu|26 Octombrie 2016

Motivele pentru care se scrie cu din ce în ce mai multe greșeli în limba română sunt multiple și ele încep cu o pregătire defectuoasă în clasele primare. Se adaugă apoi mass-media… E de-ajuns o seară la televizor ca să vânezi nenumărate greșeli de toate felurile, care, din păcate, au un impact destul de mare asupra populației. Și să nu uităm că, așa cum spuneau cifrele din Barometrul cultural pe 2015, peste jumătate dintre români se uită la televizor cel puțin trei ore pe zi, în timp ce doar 21% dintre ei au citit o carte în ultimul an… Prin urmare, folosirea greșită a unor cuvinte în limba română este aproape justificată… Am ales cinci dintre cele mai frecvente și mai deranjante greșeli de scriere din limba română și vă oferim câteva soluții simple ca să încercați să le evitați.

1.Verbul „a fi” cu multele lui forme se află în topul greșelilor. Când anume trebuie scris cu un singur „i” și când cu doi? „I”-ul cel năstruşnic apare sau dispare întotdeauna la momentul nepotrivit… Și totuși lucrurile nu-s așa de complicate. La formele lui de infinitiv, adică „a fi sau a nu fi”, verbul se scrie întotdeauna cu un singur „i”. În schimb, atunci când folosim formele de conjunctiv prezent, fie forma afirmativă, fie cea negativă, adică „să fii sau să nu fii”, „i”-ul se dublează, precum în exemplele „să fii acolo la ora 6”, „să fii cuminte” sau „să nu fii supărat pe mine”. Doar atunci când este verb auxiliar (adică apare într-o structură însoţind un alt verb) apare forma cu un singur „i”, precum în exemplele, „să fi ajuns la timp”, „să fi vorbit despre asta mai devreme…”, „să fi descoperit mai devreme…”. Un test și mai simplu pentru cei care au auzul fin și mai puține cunoștințe de gramatică ar fi să încerce să perceapă lungimea sunetului: atunci când sunetul „i” se aude mai lung, în scris se vor regăsi doi „i”, iar atunci când este scurt, în scris va fi un singur „i”. Încercați! Nu este este atât de complicat!

2.Verbele „a aşeza” şi „a înşela” sunt folosite frecvent greşit la forma lor de indicativ prezent, persoana a III-a. Corect este „aşază” şi „înşală”, adică fără litera „e”. De cele mai multe ori le veți întâlni scrise greșit, cu diftong, probabil dintr-un exces de corectitudine, adică „aşează” şi „înşeală”. În schimb, substantivul „greşeală” conţine diftongul „ea”. Corect este „greşeală”, nu „greşală”!

Corect: Așază – NU așează!

Înșală – NU înșeală!

DAR

Corect: Greșeală – NU greșală!

3.Verbul „a crea” pune întotdeauna probleme la formele lui de indicativ prezent şi imperfect. Niciodată nu ştim câţi „e” trebuie folosiţi atunci când îl scriem. Un truc care ne salvează întotdeauna este să conjugăm paralel verbul „a lucra”. Verbul „a crea” va avea întotdeauna un „e” în plus faţă de „a lucra”. Acolo unde verbul „a lucra” conţine un „e” în conjugare, verbul „a crea” va conţine doi. Acolo unde verbul „a lucra” nu conţine niciunul, verbul „a crea” va conţine un singur „e”. Spre exemplificare:

Eu lucrez – Eu creez

Eu lucram – Eu cream

Tu lucrezi – Tu creezi

Tu lucrai – Tu creai

El lucrează – El creează

El lucra – El crea

4.Virgula este unul dintre cei mai mari dușmani. Niciodată nu stă la locul ei. Este un element utilizat din ce în ce mai greşit în limba română scrisă, iar una dintre situaţiile în care este pe nedrept dată la o parte e înaintea conjuncţiilor adversative: „dar”, „iar”, „ci”, „însă”. Aşadar, înainte de aceste cuvinte este corect să existe întotdeauna virgulă! Folosiți-o cu încredere!

5.Pronumele posesiv „noştri”/ „voştri”. Și aici „i”-ul buclucaș își face de cap. Este adesea folosit greşit, adică i se dublează „i”-ul final. Numai că în această situație lucrurile sunt mult mai simple. Corect este întotdeauna cu un singur „i”. „Noștri” și „voștri” n-au în nicio situație nevoie de un al doilea „i”.

10
/02
/16

Structura „ca și” a ajuns să invadeze limba română, crescând ca iarba rea și ajungând pe buzele tuturor. La origini, o încercare stângace de a evita cacofonia, astăzi este folosită absurd chiar în structuri în care nu există vreun pericol de cacofonie, înlocuind abuziv prepoziția sau adverbul „ca”.

11
/02
/15

... spunea Lucian Blaga în poezia „Izvorul nopţii“. Se întâmplă însă ca unii „îndrăgostiţi“ - mai puţin de gramatică - să-şi exprime sentimentele faţă de persoana adorată prin apelativul „Frumoas-o“ transcris într-un sms debordând de siropeli sau într-un comentariu la o poză de pe Facebook.

03
/02
/15

Pentru că sunt la modă topurile de tot felul, m-am gândit să vă propun și eu unul. Este vorba de topul greșelilor pe care le întâlnesc des în scris și în vorbire.

15
/01
/15

Bine vă regăsesc! În primul rând, vreau să vă urez un Nou An Fericit, pe parcursul căruia să aveți parte de cât mai multe motive să vă bucurați și să vă simțiți împliniți. Desigur, sper să fie un an în care să explorăm împreună limba română.

10
/12
/14

Se poate întâmpla să fim convinși că știm semnificația unui cuvânt și să aflăm, surprinși, că eram în eroare. Până să cunoaștem sensul corect, cu siguranță am căzut în capcanele pleonasmelor.

04
/12
/14

De ce scriem cu un singur „n” și de ce cu doi „n”? În limba română, nu întâlnim foarte des cuvinte în cadrul cărora să dublăm litere. De aceea, atunci când trebuie să o facem pot apărea confuzii.

14
/11
/14

Folosim în vorbirea curentă mai multe expresii provenite din limba latină și care au rezistat testului timpului, fiind încărcate de semnificații - curriculum vitae, sui-generis, in vino veritas, in extremis, post mortem, hic et nunc, persona non grata, grosso modo etc.

29
/10
/14

Numeralul de identificare ne dă, de multe ori, bătăi de cap. Lucrurile sunt mai complicate deoarece, în timp, folosirea lui în limbajul vorbit a suferit câteva modificări care au fost, până la urmă, acceptate ca norme gramaticale.

Page 1 of 3123