„A face (cuiva) capul calendar” este o expresie folosită adesea când ne întâlnim cu cineva care vorbeşte prea mult. De asemenea, este utilizată atunci când vrem să transmitem mesajul că suntem copleşiţi de prea multe informaţii. Dar de ce „calendar”, şi nu „almanah” sau „revistă”?
Un articol de Cristina Drăgulin|19 iunie 2014
Ei bine, din secolul al XVIII-lea, veacul Iluminismului, tiparul a luat avânt, odată cu alfabetizarea populației și apariția unor noi invenții tehnice care facilitau imprimarea mai multor exemplare dintr-o scriere. Calendarele au fost printre primele texte tipărite care erau cumpărate în numeroase exemplare de către populație.
Editorii, ca să-i atragă pe oameni, au introdus în calendare și tabele astrologice, datele sărbătorilor religioase, târguri importante, prognoza meteo, sfaturi pentru fermieri privind însămânțările, proverbe, informații istorice sau geografice, iar lista poate continua. Orice idee era bună pentru editor pentru a-i determina pe oameni să cumpere calendarele, care deveniseră mici enciclopedii. Putem considera calendarul cel mai vechi strămoș al ziarelor și revistelor.
Tipărite înghesuit, pentru a nu folosi foarte multă hârtie, care pe atunci era scumpă, fiind făcută inițial din deșeuri textile, greu de citit și pline de informații, calendarele se dovedeau de multe ori inutile pentru cei care le achiziționau. Astfel s-a născut vorba din popor „a face (cuiva) capul calendar” pentru a transmite mesajul „m-ai zăpăcit după o avalanșă de informații” sau „m-ai încurcat cu atâtea vorbe, am pierdut esențialul”.
O expresie la fel de cunoscută, cu origini comune, este „a se uita ca mâța-n calendar”, cu sensul de „a privi la ceva fără a pricepe nimic”. Căci mulți, fie pentru că nu știau să citească, fie pentru că nu prea-i ducea capul, se uitau în calendar ca… o pisică, fără să înțeleagă nimic. De ce au ales oamenii tocmai pisica pentru a o folosi în expresie și nu alt animal domestic, nu putem decât să ghicim. Voi ce credeți?
