Cineaşti incomozi. Cazurile Jude şi Puiu
https://www.ziarulmetropolis.ro/cineasti-incomozi-cazurile-jude-si-puiu/

OPINIE Radu Jude şi Cristi Puiu sunt cei mai incomozi regizori din cinematografia română. Fiecare film şi fiecare interviu stârnesc un val de reacţii. E drept, taberele lor de admiratori şi de detractori sunt diferite, de multe ori chiar inversate. Nu e o întâmplare însă că tot ei sunt şi autorii unor forme radicale şi îndrăzneţe de cinema.

Un articol de Ionuţ Mareş|9 iunie 2020

Cinema-ul comod aprinde rareori pasiuni. De aceea şi trece în bună parte neobservat.

În schimb, filmele mai radicale şi mai riscante – formal sau tematic sau amândouă la un loc – pot declanşa deseori polemici. Iar dacă ele sunt însoţite şi de interviuri în care regizorii vorbesc despre aspecte sociale, culturale sau istorice mai puţin discutate ori pur şi simplu sensibile, atunci controversa e asigurată.

Cel mai recent episod a avut loc în aceste zile, când scriitorul şi profesorul Mircea Mihăieş de la Timişoara l-a criticat dur, într-o postare pe Facebook, pe regizorul Radu Jude pentru un filmuleţ, „Stimaţi oameni de cultură” (disponibil aici), realizat pentru ediţia online din acest an a Festivalului Filmului European, pe care îl consideră „un manifest anti-intelectual de-o violenţă fără precedent”.

„N-am mai întâlnit vreodată un asemenea muget al ostilităţii faţă de intelectualii din România: prin intermediul imaginilor şi-al citatelor „aranjate” se insinuează c-ar fi cu toţii extremişti şi autori de pogromuri”, mai scrie Mircea Mihăieş, a cărui postare a fost însoţită de comentarii la fel de acide, unele punând la îndoială inclusiv valoarea filmelor regizorului.

Fără ca acest lucru să fie menţionat explicit, supărarea este legată, evident, de faptul că Radu Jude discută critic în montajul său o memă cu implicaţii rasiste la adresa romilor distribuită pe Facebook în urmă cu mai multe săptămâni de politologul Vladimir Tismăneanu (pe care cineastul nu îl numeşte) şi retrasă rapid, cu scuzele de rigoare, dar mai ales reacţiile de apărare ale altor intelectuali.

Radu Jude a răspuns atacului printr-un text mai lung distribuit pe contul său de Facebook (disponibil aici). „Ideea că i-aş vrea stârpiţi pe intelectuali (sau pe orice altă persoană) nu există în film şi niciodată nu a existat şi nu va exista în filmele mele pentru că este străină de tot ceea ce cred, gândesc şi fac”, a scris, printre altele, cineastul.

Este amuzant şi ironic că Radu Jude a reuşit performanţa rară ca în interval de doar câteva luni să deranjeze atât intelectuali de stânga, cât intelectuali de dreapta.

Când a lansat în februarie în cinematografe „Tipografic majuscul”, a fost atacat pentru poziţia percepută ca anticomunistă de câţiva intelectuali progresişti (de pildă, Costi Rogozanu), adepţi ai unor opinii fără rest şi care altădată ar fi salutat demersurile regizorului de a discuta antisemitismul şi implicarea României la Holocaust sau sclavia romilor.

Acum, este atacat de intelectuali conservatori pentru că le-a criticat la rândul său unele poziţii îndoielnice într-un film de montaj de doar patru minute.

Evident, cinema-ul său asumat politic şi demitizator din ultimii ani este pe alocuri foarte direct şi contondent, iar asta se vede fie prin accentul pus pe dialoguri purtătoare de idei, şi nu de afecte, fie prin alăturări abrupte de imagini, în structuri de montaj considerate de unii ca forţate sau simpliste. Nu e un cinema care să adune unanimitate, nici măcar în rândul criticilor.

Aşa că astfel de reacţii nu sunt o surpriză. Cu atât mai mult cu cât de la „Aferim!” încoace fiecare film a fost întâmpinat de manifestări puternice, unele chiar virulente.

În timp ce Radu Jude este perceput, inclusiv de unii colegi de breaslă, ca un regizor care s-ar plia pe „corectitudinea politică” (mă amuză formula asta aplicată cinema-ului, pentru că e o artă modernă care de la început s-a opus unui anume conservatorism), ceea ce în ochii unora ar explica reuşitele sale internaţionale, Cristi Puiu este văzut de o bună parte din tabăra opusă ca un regizor cu idei retrograde şi automat condamnabile.

Corelat în special cu afirmaţiile lui Puiu din multele interviuri pe care le acordă (vezi celebra declaraţie discutabilă de acum câţiva ani despre rolul femeii şi scrisoarea în favoarea referendumului pentru familie), această percepţie a afectat, din păcate, şi receptarea filmelor sale de către o parte a comentatorilor de stânga.

În schimb, odată cu poziţiile sale făţiş ortodoxe şi în special cu filmul „Sieranevada”, Puiu a fost îmbrăţişat şi recuperat de partea declarat religioasă şi conservatoare a publicului intelectual. E o ironie şi aici, pentru că aceleaşi grupuri ar fi ultragiate de limbajul personajelor din „Marfa şi banii”, s-ar declara deranjate de „mizerabilismul” din „Moartea domnului Lăzărescu” şi nu ar înţelege mare lucru din „Aurora” şi în general din acest tip de cinema de autor îndrăzneţ (vezi, de pildă, opiniile stupefiante ale lui Sever Voinescu dintr-un interviu pe care i l-a luat regizorului pentru postul de televiziune Trinitas).

Pentru corectitudine însă şi de dragul libertăţii de exprimare, dacă nu suntem de acord cu un linşaj – absurd şi bazat pe unele interpretări greşite – de tipul celui la care a fost supus acum Radu Jude, ar trebui să luăm o minimă distanţă critică şi faţă de un tip de linşaj ca cel la care a fost supus Cristi Puiu la momentul referendumului (potenţial periculos), doar pentru că a transmis o altă opinie, şi aceea în termeni relativ soft şi ca răspuns la un mesaj de boicot postat fără acordul său de echipa de PR a filmului „Sieranevada”.

Respectiva scrisoare era mai puţin virulentă şi mai ambiguă decât a lăsat să se înţeleagă avalanşa de postări ultragiate de pe Facebook (locul verdictelor rapide), printre care s-a numărat şi o fotografie în care se vedea o lumânare aprinsă lângă un afiş cu unul din filmele lui Cristi Puiu („Aurora”, dacă nu mă înşel), ca un priveghi simbolic la căpătâiul unui fost mare regizor.

Toate acestea sunt reacţii extreme, fierbinţi, alimentate şi de impulsurile pe care le încurajează o reţea de socializare ca Facebook.

Chiar dacă opiniile unor astfel de cineaşti sunt incomode pentru anumite grupuri, ale căror sensibilităţi le răscolesc mai mult sau mai puţin intenţionat, şi atrag uneori inevitabil reacţii emoţionale puternice, e nevoie de echilibru şi de justeţe.

Sunt necesare înţelegerea şi acceptarea poziţiei celuilalt, atât timp cât aceasta nu îndeamnă la ceva cu adevărat reprobabil moral. Să gândim mai puţin ideologic, în schema stânga-dreapta, şi în spirit de gaşcă şi să exersăm mai mult toleranţa şi, mai ales, corectitudinea.

29
/10
/20

PORTRET Cunoscuta regizoare japoneză Naomi Kawase, o obişnuită a Festivalului de la Cannes, va susţine sâmbătă, de la ora 17.00, un masterclass online pentru publicul din România, în cadrul "Les Films de Cannes à Bucarest", unde este invitat special. Prilej de a vă propune un scurt portret al acestei cineaste inclasabile.

28
/10
/20

CRONICĂ DE FILM „Mia își ratează răzbunarea” (2020), al doilea lungmetraj, realizat tot în regim independent, al regizorului Bogdan Theodor Olteanu, este o comedie care vorbește despre feminitate și are ca protagonistă o tânără actriță, jucată de Ioana Bugarin.

23
/10
/20

„Desigur, cel mai important în perioada aceasta este să fim sănătoși și să facem ca lucrurile să continue să meargă cât de cât într-o normalitate, de la școală și familiile noastre și până la joburi – care sunt în pericol, în special cele ale free-lancerilor din domeniul cultural și al organizării de evenimente. Altfel însă, e important și să încercăm să ne păstrăm pe cât se poate obiceiurile din viața noastră de dinainte – inclusiv cele care nu sunt necesare supraviețuirii imediate, cum sunt cele culturale în general și un festival de film în particular. Căci da, nu se oprea lumea în loc dacă nu organizam noi ediția a 11-a a Les Films de Cannes à Bucarest – însă ne-am încăpățânat tocmai pentru fărâma de normalitate pe care continuarea acestei tradiții o aduce în viața noastră” spune Cristian Mungiu, inițiatorul festivalului.

22
/10
/20

Săptămâna aceasta, marele regizor, scenarist și actor Nikita Mihalkov, laureat al premiului Oscar, a împlinit 75 de ani, iar TVR 2 îl aniversează programând două dintre filmele sale reprezentative. Bărbierul din Siberia”, cu Julia Ormond, Oleg Menşikov şi Richard Harris – sâmbătă, la Filmul săptămânii şi Ochi negri (OCI CIORNIE), cu inegalabilul actor Marcello Mastroianni - duminică, la Filmul de Artă.

21
/10
/20

CRONICĂ DE FILM Prezentat în premieră la Festivalul Astra de la Sibiu şi selectat la prestigiosul IDFA (International Documentary Film Festival Amsterdam), „Copii pierduţi pe plajă” (2020) este debutul în lungmetrajul documentar al tinerei regizoare Alina Manolache şi încearcă să facă un portret al generaţiei de 30 ani, născută imediat după Revoluţie.

20
/10
/20

Mai sunt doar câteva zile până la startul celei de-a 11-a ediții a Les Films de Cannes à Bucarest ce va avea loc între 23 octombrie și 1 noiembrie. Timp de zece zile spectatorii vor putea vedea cele mai noi titluri de la Cannes 2020 și din selecția celor mai importante festivaluri de film din lume la drive-in dar și outdoor.

19
/10
/20

„Spiral/ Spirala”, primul lungmetraj al regizoarei clujene Cecília Felméri, a fost recompensat cu Mențiunea Specială a Juriului în Competition 1-2 la Festivalul Internațional de Film de la Varșovia.

19
/10
/20

CRONICĂ DE FILM Programat să poată fi văzut la noua ediţie a Festivalului "Les Films de Cannes à Bucarest" (23 octombrie - 1 noiembrie), adaptată condiţiilor de pandemie, „Mandibules” (2020), cel mai recent film al excentricului regizor francez Quentin Dupieux, este o comedie absurdă a cărei lejeritate este şi marele său atu.

18
/10
/20

Asociația Arta în Dialog anunță cea de-a șaptea ediției a Festivalului de Film UrbanEye, care va avea loc în perioada 4 – 8 noiembrie online, dar și în mai multe birouri de arhitectură din România.

18
/10
/20

Cinema ARTA este, în prezent, cel mai vechi cinematograf din România care încă își păstrează funcțiunea. Istoria lui nu este doar istoria unui loc, ci el reflectă istoria ultimului secol în care se intersectează straturi din istoria orașului, a filmului, precum și straturi ale memoriei – straturi subiective, personale.

Pagina 1 din 27312345...102030...Ultima »