cineGHICITOARE
https://www.ziarulmetropolis.ro/cineghicitoare-2/

Născut în Bucureşti pe 3 aprilie 1967, este unul dintre cei mai premiaţi şi unanim apreciaţi regizori români (unii critici de film îl consideră chiar „cel mai important cineast din istoria filmului romanesc”) şi împlineşte, astăzi, 51 de ani.

Un articol de Petre Ivan|3 aprilie 2018

 

Până să devină faimos ca regizor,  a făcut pictură, pe care a început-o de la vârsta de 10 ani. În 1990, a participat la o expoziție in Lausanne (Elvetia), iar ani mai tîrziu, a trecut examenul de admitere la Ecole Superieure d’Arts Visuels in Geneva, secţia Pictură. La finalul primului an, a abandonat cursurile de pictură, pentru a le începe pe cele de film, la aceeași şcoală.

*

Am crescut pe santier, in Balta Alba, pe vremea cat  inca se construia, asa ca am fost destul de accidentat, capete sparte, cuie in talpi si cioburi. Jucam leapsa, hotii si vardistii si mergeam la furat cirese. Ca-n Creanga, doar ca-n Bucuresti. Am fost la furat de pepeni, de porumb, am fost fugariti. A fost action.

Noi am crescut la periferia Bucurestiului si apoi urma campul. Peste camp se vedea fabrica de sticla, mai tarziu a aparut ceva mai departe in dreapta IOR-ul, exista si o balta, ii ziceau Izbanda, fusese un cimitir, nu stiu de ce ii zicea izbanda si acolo la Balta mergeam vara si faceam plaja,  baie, ca toti oamenii din cartier. Mi-am luat si bataie din cauza asta. M-a batut tataia ca am fost la scaldat. Aveam 10 ani.

Peste camp era fabrica de caramida si ne puteam plimba cu trenurile de marfa. Fugeam si ne agatam de ele. Ii ajutam pe cei din piata sa descarce pepeni si primeam fiecare cate un pepene din care mancam cocosul si apoi ne bateam cu ce ramanea, eram plini de zoaie. Iar toamna, inainte de inceputul scolii mergeam si culegeam nuci. Incepeam anul scolar cu mainile negre. Apoi se scuturau frunzele si faceam movile de frunze pe care saream.

Am avut o copilarie foarte misto, foarte misto. Suprapusa aproape exact peste „Amintiri din copilarie”, a lui Creanga. Pupaza n-a existat, dar au existat chestii similare. La Balta  am vazut pentru prima oara un inecat, l-au pescuit pe un militar. Iesea apa din el, il tot apasau, ii faceau masaj cardiac. Eram in clasele 1-4.”, spunea sărbătoritul zilei, într-un interviu  acordat publicației hotnews.ro

Foto: cineGHICITOARE – facebook

09
/10
/23

Les Films de Cannes à Bucarest (20 - 29 octombrie) le-a pregătit bucureștenilor un maraton de cinema de 10 zile cu 43 de lungmetraje, 15 scurtmetraje și mai mult de 65 de proiecții ale unor autoare și autori care au un cuvânt greu de spus în cinematografia momentului.

04
/10
/23

Bizară şi explozivă apariţie e acest “Nu aştepta prea mult de la sfârşitul lumii” (2023), cel mai nou film al lui Radu Jude. El adună într-o structură inedită, inconfortabilă şi surprinzătoare la fiecare pas, cam toate preocupările formale de până acum ale regizorului, care le pune de această dată în slujba unei critici virulente a capitalismului deopotrivă românesc şi european.

04
/10
/23

Descris de Variety ca fiind un film „bogat în detalii și foarte specific în descrierea familiei de clasă mijlocie pe care o observă” și care „oferă libertatea publicului de a-și alege punctele de vedere cu care se identifică cel mai mult în imaginea de ansamblu.”, TÓTEM a cucerit simpatia spectatorilor prezenți la cele două proiecții din programul competițional al celei de-a 19-a ediții Bucharest International Film Festival (BIFF), unde a obținut Premiul Juriului. Filmul se va lansa în cinema din 13 octombrie, distribuit de August Film.