Sala Eforie a Cinematecii Române a renăscut de câteva luni ca un punct central al cinefiliei bucureştene, prin diverse serii de proiecţii speciale – atât cu filme de patrimoniu, cât şi cu filme noi -, în prezenţa unor invitaţi.
Un articol de Ionuţ Mareş|28 martie 2022
În bula cinefilă, de câteva luni, de când cu reducerea şi apoi ridicarea restricţiilor, se întâmplă un lucru spectaculos. Celebra sală Eforie a Cinematecii Române a renăscut ca un punct central al cinefiliei bucureştene. Nu ştiu cum e la proiecţiile obişnuite din program (dar am înţeles că şi la ele vin mai mulţi spectatori decât acum câţiva ani), dar la proiecţiile speciale e incredibil să vezi zeci şi zeci de oameni.
Probabil că o explicaţie sunt nevoia de a ieşi totuşi la cinema după pandemie şi dorinţa de a vedea filme pe ecran mare, alături de alţi cinefili şi în prezenţa unor invitaţi. E o dorinţă cu atât mai îmbucurătoare, cu cât accesul online la filme, în special la cele de patrimoniu, este atât de facil astăzi, în epoca platformelor de tot felul.
Dar principalul motiv sunt totuşi diversele iniţiative care animă programul Cinematecii (în acest sens, e de salutat deschiderea pe care o arată sala Eforie, gestionată de Ruxandra Fulger).
„Vinovat” pentru o foarte mare parte din acest entuziasm renăscut pentru cinefilie este criticul şi curatorul Andrei Rus (cadru didactic la UNATC), cu proiecţiile pe care le organizează în cadrul programelor Să Film! (cu producţii noi) şi Arhiva Activă (cu filme vechi) şi cu ciclurile de mari cineaşti, acestea din urmă bazate pe filmele existente în arhivă (în prezent, în fiecare miercuri, e o retrospectivă dedicată lui Roberto Rossellini, după ce anterior a fost una dedicată lui Jean-Luc Godard).
Proiecţiile beneficiază şi de o bună promovare, care trece dincolo de studenţii de la UNATC, şi sunt însoţite de dezbateri consistente cu diverşi oameni de film.
Dar mai sunt şi alte iniţiative: Cineclubul FilmMenu (revista studenţilor de la Filmologie de la UNATC), coordonat în principal de criticii Andreea Chiper şi Teodora Leu, Horror Forum-ul de sâmbăta (coordonat de criticul Sebastian M. Ceolca, în acelaşi timp moderatorul unei discuţii cu câte un critic invitat), Cineclubul F-SIDES, dedicat filmelor realizate de femei şi însoţit de dezbateri deopotrivă despre cinema şi teme sociale.
La toate acestea se adaugă diverse alte proiecţii speciale, de exemplu prilejuite de apariţia unor cărţi de cinema. În perioada asta, duminicile, e în derulare un ciclu de filme alese în jurul noii traduceri din Andre Bazin apărute la Polirom, „Ce este cinematograful. Volumul I”. Recent, sala Eforie era ocupată pe mai mult de jumătate la proiecţia cu „Persona” (1966), precedată de o discuţie în jurul traducerii apărute la Editura Nemira a unei cărţi a lui Ingmar Bergman, care l-a avut invitat pe Andrei Gorzo. Am mai văzut câteva discuţii şi lansări organizate de critici apropiaţi de revista Film a UCIN.
Sper să ţină cât mai mult! Dacă sunteţi din Bucureşti şi nu aţi ajuns încă la nici una dintre aceste proiecţii, recomand să o faceţi.
Foto: Proiecţie din cadrul „Să Film!” cu „Imaculat” (2021), în prezenţa criticului Andrei Rus, a co-regizoarei Monica Stan şi a actriţei Ana Dumitraşcu.
