Cinepolitica 2015, în cinci filme bune
https://www.ziarulmetropolis.ro/cinepolitica-2015-in-cinci-filme-bune/

S-a încheiat cea de-a 4-a ediţie a binevenitului Festival Cinepolitica (26-30 aprilie), iar trofeul a fost câştigat de un documentar surprinzător, ”The Russian Woodpecker”, de Chad Gracia, premiat şi la Sundance. Ziarul Metropolis a păstrat cinci filme – toate exemple de cinema bine făcut şi stimulativ.

Un articol de Ionuţ Mareş|2 Mai 2015

”The Russian Woodpecker”/„Ciocănitoarea rusească” 

(SUA, Marea Britanie, Ucraina, 2015, r. Chad Gracia)

Un excentric și polivalent artist ucrainean încearcă să afle cât adevăr s-ar putea ascunde în teoria sa conform căreia accidentul nuclear de la Cernobâl a fost provocat de serviciile secrete sovietice, pentru a ascunde eșecul unui experiment militar de anvergură derulat în apropiere.

Început înainte de declanșarea revoltelor care au dus la schimbarea puterii la Kiev acum mai mult de un an, documentarul integrează, inevitabil, încă din debut respectivele evenimente pentru a sugera și forța o continuitate istorică a relației turbulente între Ucraina și Rusia.

El însuși participant, alături de operatorul ucrainean al filmului, la protestele prodemocrație de la Kiev, tânărul artist Fedor, protagonistul documentarului de debut al lui Chad Gracia, pornește pe urmele mai multor oficiali și experți care au lucrat fie la celebra centrală nucleară, fie la presupusul radar sovietic denumit „Ciocănitoarea rusească”.

Este o investigație atipică și extrem de personală asupra unui episod din trecut nici acum neelucidat, fapt care dă seamă de tradiția secretomaniei care încă domină fostul spațiu sovietic. Gracia combină fragmente de interviuri (filmate uneori pe ascuns), cu imagini brute din timpul protestelor de stradă și filmări stilizate cu artistul-protagonist, rezultatul fiind un documentar cu o structură liberă și imprevizibilă, în ton cu incertitudinea care domină întregul spațiu.

„Risttuules”/„În bătaia vântului” (Estonia, 2014, r. Martti Helde)

„Un recviem cinematografic” – este descrierea, justă, pe care juriul ce i-a acordat Premiul Ecumenic la Festivalul Internațional de Film de la Varșovia în 2014 i-a făcut-o excelentului debut „Risttuules”, al tânărului cineast estonian Martti Helde (n. 1987).
Un film inovator, care combină, la nivel narativ, un episod istoric tragic – deportarea balticilor în lagărele de muncă sovietice la începutul celui de-Al Doilea Război Mondial – cu o poveste de dragoste, ambele relatate prin prisma unor scrisori, citite din off, ale unei femei către soțul ei, cei doi fiind separați în timpul evenimentelor.

Însă cu adevărat măreț la acest film îndrăzneț și fără dialoguri este limbajul vizual, stilistica sa surprinzătoare, care nu doar că evită elegant un eventual formalism sterp, dar deservește și amplifică tragismul poveștii, fără a cădea în melodramă.

Despre ce abordare cinematografică este însă vorba? În primul rând, Martti Helde alege să filmeze în alb-negru, o opțiune justificată – nu doar pentru că este vorba de o dramă istorică, dar mai ales pentru că permite o distilare a imaginii și a „acțiunii”, o contemplare exclusiv a suferinței trăite cu demnitate și speranță.

În al doilea rând, în momentele din timpul deportării și din lagăr (și care ocupă aproape întreg filmul), camera de filmat se plimbă, într-un ritm tarkovskian și în cadre lungi, printre personaje imobile, statui vivante, oameni simpli încremeniți parcă de o istorie nemiloasă.

În tot acest timp, pe coloana sonoră acțiunea este sugerată în desfășurarea sa firească: vorbe în surdină, aproape imperceptibile, focuri de armă, zgomot de tren sau de camion – toate sunetele din inventarul unei povești cinematografice de război.

„Timbuktu” (Franța, Mauritania, 2014, r. Abderrahmane Sissako)

După prezența din competiția de anul trecut de la Cannes și după o nominalizare la cel mai bun film într-o limbă străină la Oscar, „Timbuktu” a câștigat șapte premii la Cesar. Printre ele, și trofeele pentru cel mai bun film, cea mai bună regie și cea mai bună imagine.

E discutabil dacă a fost, într-adevăr, cel mai bun film francez al anului trecut, însă „Timbuktu” a prins și un context favorabil care, adăugat la cele câteva calități cinematografice certe, l-au propulsat în centrul atenției. Într-un peisaj mediatic dominat de știri despre atrocitățile diverselor grupări jihadiste din Orientul Mijlociu sau Africa, un film despre cum astfel de islamiști iau sub control o localitate din Mali avea toate premisele unei reușite.

Însă „Timbuktu” nu este doar un film cu un subiect politic la modă. Sissako, regizor din Mauritania, atacă într-un mod destul de provocator o temă riscantă. Deși nu lipsit de fisuri în scenariu, în special în conturarea unor personaje și a câtorva scene, filmul permite o înțelegere mai profundă a unui fenomen puțin cunoscut altfel decât din perspectiva mediatic-senzaționalistă.

Sissako respinge o abordare la îndemână – cum este, de exemplu, cea hollywoodiană, în care totul ar fi acțiune, suspans, violențe, personaje pozitive și personaje negative. „Timbuktu” nu are o compoziție narativă clasică – sau, mai corect spus, aceasta este extrem de discretă. Fiecare moment este egal cu oricare altul (o crimă este tratată la fel ca un fragment de liniște domestică sau ca o acțiune a jihadiștilor), alcătuind o liniaritate (aproape documentaristică) ce induce ideea că răul se infiltrează imperceptibil, fiind cu atât mai periculos și implacabil.

„Pionery-Geroi”/„Pioneri eroi” (Rusia, 2015, r. Natalia Kudriașova)

Prezentat în secțiunea Panorama a ediției din acest an a Berlinalei, „Pioneri eroi”, debutul tinerei regizoare Natalia Kudriașova, totodată și actriță, este un surprinzător de antrenant film în care trecutul și prezentul Rusiei sunt deopotrivă privite critic, din perspectiva poveștilor a trei tineri dezamăgiți și fără orizont, foști pioneri în anii `80.
Filmul este construit din alternanța între momentele din copilăria de pioneri crescuți în cultul eroismului a celor trei protagoniști – un băiat și două fete – și din fragmente cu rol revelator din prezentul dezabuzat.

Întoarcerea la copilărie – cu spaimele, dramele și necunoscutele ei – este ambalată în imagini mai luminoase, nostalgic-comice, așa cum se cuvine să fie amintirile din perioada primilor ani de școală, fie ei și sub un regim ca cel sovietic.

În schimb, prezentul este mai întunecat, aproape sumbru sau, cel puțin, apăsător, în care pionerii dornici să devină eroi de altădată, așa cum îi „educase” un sistem care cerea să se fabrice în permanență dușmani, au devenit maturi incapabili să-și mai găsească rostul și direcția.

Fără a excela, totuși, în subtilități, filmul Nataliei Kudriașova, care interpretează rolul unei actrițe victimă a unor tot mai dese atacuri de panică, se vrea o panoramă deloc optimistă asupra unei întregi generații de tineri ruși.

„Elser”/„13 minute” (Germania, 2015, r. Oliver Hirschbiegel)

Prezentat în premieră la Berlinale, „13 minute”, cel mai nou film al lui Oliver Hirschbiegel, autorul ultrapremiatului „Ultimele zile ale lui Hitler” (2004), aduce în atenție o tentativă de asasinat din 1939 împotriva Fuhrer-ului.

Mai exact, îl are ca protagonist pe tânărul Georg Elser, care a fost la doar 13 minute de a-l ucide pe Hitler, într-un atentat cu bombă. Este prins imediat după explozie, torturat și apoi închis.

Producție de mare buget, filmul lui Hirschbiegel este un exemplu de cinema popular și spectacular bine executat, în care toți tropii narativi și vizuali sunt la locul lor: Elser este eroul tipic, iar acțiunea sa are datele obișnuite unei povești care se aruncă, fără să plictisească, asupra unui trecut, totuși, uzat – literar și cinematografic. Un blockbuster în stil european.

19
/02
/19

SĂ NU UCIZI, filmul co-regizat de Gabi Virginia Șarga și Cătălin Rotaru și inspirat de scandalul media care a cutremurat sistemul sanitar din România acum câțiva ani, va avea pe 1 martie premiera în cinematografele din 29 de orașe din țară.

17
/02
/19

CRONICĂ DE FILM În „Marele Dictator” (1940), Chaplin îl parodia pe Hitler. Scena jocului macabru cu globul pământesc folosit ca balon a devenit cult. Un portret sarcastic al unui om diabolic care influenţează întreaga lume face şi regizorul Adam McKay în „Vice”, o satiră la adresa fostului vicepreşedinte american Dick Cheney.

12
/02
/19

Franco Zeffirelli alături de Robert Powell pe platourile de filmare la Iisus din Nazareth (1976). Regizorul şi producătorul de film, teatru şi operă Franco Zeffirelli împlinește, astăzi, 96 de ani.

12
/02
/19

Filmat în haoticele cartiere din Liban, CAPERNAUM prezintă povestea inspirațională a unui băiețel care se luptă să supraviețuiască sorții copleșitoare. Filmul, care a luat Marele Premiu al Juriului la Festivalul de Film de la Cannes din mai 2018 (unde s-a bucurat de 15 minute de ovații în picioare), este acum considerat unul dintre concurenții principali în cursa pentru premiul Oscar pentru cel mai bun film într-o limbă străină. Capernaum intră din 8 martie (2019) în cinematografele din România.

10
/02
/19

„Când am început jucam la amatori, îl imitam pe Beligan. Doar când am dat examen la Institut, mi s-a spus «mă, tu îl imiți pe Beligan!». Și atunci mi-am dat seama și am căutat să scap de chestia asta.” , spune Victor Rebengiuc, actorul care a împlinit, astăzi, 86 de ani.

10
/02
/19

CRONICĂ DE FILM Prezentat în premieră mondială în secțiunea Forum a Festivalului de la Berlin, „Monștri.”, debutul în regia de lungmetraj al lui Marius Olteanu, este un film care tratează cu delicatețe un moment de cumpănă din relația unui cuplu din București, interpretat de Judith State și Cristian Popa.

10
/02
/19

"Învigătorul uită că se află într-o cursă, lui îi place doar să alerge." - Joe Pesci, "A funny guy", Joe Pesci, laureat al premiilor Oscar, comediant şi interpret al unor personaje extrem de volatile, într-o varietate de genuri cinematografice, născut, la Newark, New Jersey a împlinit, ieri, 76 de ani.

09
/02
/19

Actorul britanic Albert Finney, nominalizat de cinci ori la premiul Oscar şi cunoscut pentru apariţiile sale în filmele "Tom Jones", "The Dresser", "Murder on the Orient Express" şi "Erin Brockovich", a murit la vârsta de 82 de ani. Finney a combinat filmul, apariţiile TV şi scena, de-a lungul unei cariere remarcabile de şase decenii.

08
/02
/19

INTERVIU „Monștri.”, debutul regizorului Marius Olteanu, este singurul film românesc din selecția din acest an a Festivalului de la Berlin, unde a fost inclus în secțiunea Forum. Un film cu o „poveste de dragoste atipică”, așa cum o numește Marius Olteanu, care vorbește pe larg despre realizarea acestui lungmetraj ambițios.

07
/02
/19

Mâine (joi), începe, la Berlinale Palast, Festivalului de Film de la Berlin.Eevenimentul va fi deschis de actriţa Juliette Binoche, preşedinta juriului internaţional de anul acesta, Monika Grütters, ministrul german al Culturii, Michael Müller, primarul Berlinului si Dieter Kosslick, directorului Berlinalei. Cea de-a 69-a ediţie a Festivalului Internaţional de Film de la Berlin va avea loc în perioada 7 - 17 februarie.

Page 1 of 22812345...102030...Last »