Clișee de viață și de soartă nouă, în spectacolul „Între noi totul e bine”, la Teatrul Național din București - Ziarul Metropolis

Teatrul Naţional din Bucureşti a deschis stagiunea 2015 -2016, la sala Pictura, cu spectacolul „Între noi e totul bine” de Dorota Masłowska, în regia lui Radu Afrim.

Un articol de Monica Andrei|1 octombrie 2015

Comedia neagră scrisă de poloneza Dorota Masłowska a primit Premiul pentru „Cel mai bun dramaturg” la Festivalul de Dramaturgie Contemporană de la Zabrze (2009), precum şi Premiul pentru „Cea mai bună piesă a anului 2010”, oferit de Ministerul Culturii din Polonia; a avut premiera mondială în 2009.

Spectatorul pășește în sală, își caută locul, vede pe scenă decorul de apartament cu mobilă veche, gunoaie, un ecran de cinematograf, aude țipete de ciori. Păsări care prevestesc vreme grea și început de spectacol inutil și plictisitor cu o acțiune care nu se încheagă.

Dorota Masłowska a scris un text de teatru în care ironizează toate aspectele vieţii poloneze, pornind de la Polonia care nu-şi găseşte identitatea, cu oameni în a căror vieţi invadează comercialul, adunând din realitatea poloneză toate clişeele de viaţă şi soartă nouă, dându-le viață prin personajele create.

Într-un interviu spunea că n-a interesat-o niciodată istoria, dar aspectele războaielor și traumele lăsate în sufletul polonezilor ne sunt redate magnific în piesă, prin gura bunicii simpatice, rol jucat admirabil de Marius Manole (care uneori își mai scapă proteza dentară pe jos, după care o ia tacticos și o introduce în gură, stârnind hohote de râs printre spectatori).

N-aș putea spune același lucru despre scena cu jocul de cărți din „Gaiţele” lui Kiriţescu unde îl imită pe Constantin Cojocaru, din travestiul de la „Odeon”, în regia lui Alexandru Dabija. Cărțile de joc, coliva, Popa Porumb și Fraila nu aveau ce căuta în spectacol.

Scenografia e semnată de arhitecta Irina Moscu care ne prezintă un apartament ca o hală, cu lucruri amestecate, la fel de haotic ca și viața personajelor care locuiesc acolo. Mobile vechi, pantofi aruncați, niște fotolii roșii ca-n sala de spectacol plasate spre peretele încăperii. Bolovanii imenși te fac să crezi, la început, că totul s-ar derula pe o plajă, la malul mării; apoi acțiunea se derulează pe platoul de filmare.

Pe ecran rulează secvenţe din filmul “Calul care mergea călare” (film multipremiat la festivaluri cinematografice), cu scenariu neterminat, despre care se vaită regizorul (rol interpretat de actrița Teatrului de Comedie, Dorina Chiriac). Apare și în rolul fetiței metaliste, unde arată și se manifestă ca un mic Hitler, însă seamănă cu Wednesday Addams și vrea să pară comică.

Istvan Teglaş, în travesti, Istvang apoi Monika, grațios, cântă în fața unui public format din pantofi pentru bărbați și femei. Poartă o rochie de lamé, perucă blondă cu șuvițe ce ascund fața, e acompaniat de unchiul Maurycy, rol jucat de Cezar Antal.

Liliana Ghiţă, Halina, sau mama, îmbrăcată strident, machiată excesiv, “cumpără” o revistă de femei dintr-un tomberon cu maculatură, ca să citească un horoscop cu prognoze ce fuseseră valabile cu un an în urmă, precum și haine second-hand și alte produse la preţ redus, lucruri expirate de la Lidl sau de la Auchan.

Natalia Călin, vecina obeză Božena (ce repetă obsesiv că e “grasă ca un porc”) vine în vizită, că liftul nu merge, și uită să mai plece; pare convingătoare în ceea ce face și stârnește râsul spectatorilor. Florentina Ţilea e reportera sexy care pune întrebări fără sens, își ia rolul prea în serios.

Afrim și-a ales un text dramatic ușor fracturat, unde umple scenele cu acțiuni amestecate, inclusiv cu scene din „Gaițele” lui Kirițescu, așa după cum îl taie capul. Fiecare personaj are un monolog într-o poveste care e neînchegată. Orice comedie ascunde în spate o dramă și nu e nimic de râs în faptele care oricând ar stârni plânsul; dar izbucnirile în râs sunt tot mai dese printre spectatori, pentru că regizorul Afrim aduce atât de mult kitsch pe scenă și redă atât de bine în spectacol tautologia vieții poloneze, încât numai pentru asta își merită aplauzele la final.

Dorina Chiriac si Marius Manole