Coada. Acolo unde nu există inocenţi
https://www.ziarulmetropolis.ro/coada-acolo-unde-nu-exista-inocenti/

Am fost la “Coada”, noul spectacol regizat de Iarina Demian. De data aceasta, întîmplător, ştiam despre ce este vorba în “Line”, piesa lui Israel Horovitz, celebru dramaturg american contemporan, prea târziu ajuns şi în faţa publicului românesc.

Un articol de Andrei Crăciun|21 aprilie 2014

Am văzut spectacolul „Coada“ la Teatrul Bulandra, la sala Space, de la Grădina Icoanei. M-au bucurat revenirea pe scenă a actorului Tudor Chirilă (în rolul lui Stephen) și întâlnirea cu Nicodim Ungureanu (Fleming), Irina Ungureanu (Molly), Ion Grosu (Dolan) și Radu Gheorghe (Arnall). Trebuie precizat și că în rolul lui Fleming joacă alteori Cristian Crețu iar în cel al lui Molly – Mariana Dănescu.

„Coada”, exact așa cum povestește și Tudor Chirilă, s-a jucat neîntrerupt la Paris vreme de douăzeci și doi de ani. Eugen Ionescu însuși a prefațat cândva volumul lui Israel Horovitz în care se regăsea și „Coada”. Acele câteva cuvinte au funcționat întocmai ca o garanție.

Am reținut mai ales finalul textului: „N-am să vă spun cât de mult îmi place piesa asta, fiindcă s-ar putea să nu fim de acord, mai ales dacă eu aș fi cel dintâi care am spus-o”. Eugen Ionescu are, și de această dată, dreptate. Piesa aceasta, în care aparent nimic nu se petrece, e, asemenea tuturor marilor texte, un bun rezumat al naturii umane.

În „Coada”, cinci indivizi stau, omenește, la coadă. Nu e „Coada” noastră, estică, nu e „Coada” unei solidarități în care se strecoară „șopârle” în contra unui Partid, ba chiar a unui Lider, Unic. E o alta – e „Coada” eternă și universală, în care oamenii se întrec, într-o ierarhie mereu supusă revizuirii, se întrec, în disprețul Ecleziastului, ca și cum ar conta.

coada foto adi bulboaca

Tudor Chirilă, Mariana Dănescu, Ion Grosu, Nicodim Ungureanu şi Radu Gheorghe, în „Coada“

În “Coada”, fiecare vrea să fie primul, ba chiar fiecare e la un moment dat primul. Nimeni nu se poate sustrage acestui mers al „Cozii”, mecanicii sale interne, mecanismelor sale, cum nimeni nu se poate sustrage umilințelor, trădărilor și iluziilor care compun, de la primul om, chiar de la el, întâiul, viața.

Un existențialist francez era de părere că mai important e nu ce face istoria din om, ci dimpotrivă: ce mai reușește omul să facă din el după ce istoria i-a făcut ce i-a făcut. “Coada” lui Horovitz ține, într-o forță deloc de neglijat a metaforei, loc și de hazard, și de istorie.

Peste ea plutește, din când în când, muzica lui Mozart, care, de data aceasta, nu e chemată să salveze suflete, ci doar să redea unele dimensiuni mai juste. Cât timp a existat Mozart, rezultă, în clar, că nimeni nu va mai putea fi primul. Personajul interpretat atât de categoric de către Tudor Chirilă o înțelege până la cele mai cumplite consecințe.

Va urma

Actorul Tudor Chirilă, de altfel, își joacă rolul (nefiind în corpul acestuia nici clovn, nefiind nici învingător, nefiind nici învins, nefiind nici paiață, nefiind nici bufon, nefiind nici ticălos integral, cu atât mai puțin un înger) cu o dură melancolie.

E vizibil că actorului Tudor Chirilă i-a lipsit scena de teatru. Există o bucurie a revederii, convertită într-o energie utilă. Actorul Tudor Chirilă este – nu vă spun nicio noutate – deopotrivă inteligent și sensibil. L-am regăsit jucând lucid – în afara utopiei tânărului etern.

Tudor Chirilă arată în “Coada” că își cunoaște, de-acum, în deplină intimitate, natura propriului talent. Rolurile sale cele mai mari în teatru urmează încă.

Nicodim Ungureanu, Irina Ungureanu, Radu Gheorghe au fost foarte buni – nici nu-mi pot imagina „Coada” fără ei. Am dreptul, omenesc și el, la un favorit. Favoritul meu a fost Ion Grosu. E un actor care pur și simplu îți face plăcere că există.

În întregul spectacol se cunoaște, bineînțeles, influența Iarinei Demian, care l-a condus cu acea grație dincolo de care se poate citi, cum s-a întâmplat de atâtea și atâtea ori înainte (mai ales în “Biloxi Blues”, care-mi rămâne preferatul), o exigentă dragoste, deopotrivă tânără și durabilă, de teatru.

Sunt subiectiv, nu-mi reneg alegerile: îmi plac piesele regizate de Iarina Demian și găsesc în „Coada” toate ingredientele care pot face dintr-un spectacol acel atât de rar succes și de public și de critică.

Foto din spectacolul „Coada“ – Adi Bulboacă



25
/01
/24

La iniţiativa revistei Teatrul azi, în parteneriat cu Teatrul Masca din Bucureşti şi cu susţinerea UNITER, apare în peisajul cultural românesc un nou proiect dedicat profesioniştilor din domeniul artelor spectacolului.

25
/01
/24

Marți, 30 ianuarie, începând cu ora 11:00, la Sala „Ileana Berlogea”, Universitatea Națională de Artă Teatrală și Cinematografică „I. L. Caragiale va sărbători Ziua Universității și a patronului său spiritual, Ion Luca Caragiale.

25
/01
/24

Duminică, 28 ianuarie (de la 17.00), primul concert al anului 2024 din stagiunea Orchestrei de Muzică Populară Radio îi este dedicat memoriei actriței NATAȘA RAAB, prezentatoare a nenumeroase concerte pe scena Sălii Radio.

25
/01
/24

Muzica și poveștile se întâlnesc la Teatrelli într-un nou concept de spectacol sonor, creat de Mădălina Pavăl și Alexei Țurcan, împreună cu alți 10 muzicieni talentați. GAZDA redefinește sonoritățile românești și propune spectatorilor un alt mod de a se bucura de muzică – umăr lângă umăr cu artiștii răspândiți prin sala transformată într-o sufragerie, pregătiți să dăruiască povești din culisele creației.

25
/01
/24

Festivalul DIPLOMA Show, un proiect The Institute, lansează seria de podcasturi Friends of the Arts, produsă de Black Rhino Radio și moderată de Artemisa Pascu. Friends of the Arts - A DIPLOMA Show Podcast continuă misiunea proiectului de a promova și susține tinerii artiști, designeri și arhitecți.

25
/01
/24

Gaep anunță reprezentarea lui Théo Massoulier. Artistul stabilit la Lyon este cunoscut pentru asamblaje în care coexistă elemente minerale, plante și artefacte și care fac trimitere la culturile biologice din laborator sau la mici matrice prebiotice. Recent, el a început să dezvolte o serie de picturi cu basoreliefuri inedite, acționate magnetic. Prima lui expoziție personală la Gaep – și prima din București – se va deschide la finalul lunii februarie.

24
/01
/24

Despre “Klaus & Barroso” – ce a fost asta, frate Bogdan Theodor Olteanu? Acum, pe bune? Ce a fost asta? M-ai pus într-o situație tare complicată. Dar, vorba cântecului: “Frate, frate, la bine și la greu”, scrie Vasile Ernu, despre cel mai discutat film românesc din această lună.

23
/01
/24

CRONICĂ DE FILM În noul său lungmetraj, “Familiar” (2023), Călin Peter Netzer pare că încearcă să reia formula de succes din “Poziţia copilului” (2013), filmul cu care a câştigat Ursul de Aur la Berlinale.

23
/01
/24

ISTORIA ne ajută să călătorim în trecutul persoanelor, familiilor, comunităților, popoarelor, Lumii întregi. Ea ne învăţă să întelegem o hartă, o haină, o clădire, o ruină, o fotografie, o gravură, un document vechi, o piesă de muzeu sau chiar un tablou. Cine ştie Istorie, va înțelege mai bine comunitatea şi lumea în care trăieşte azi!

23
/01
/24

Miercuri, 24 ianuarie, ziua în care Unirea Principatelor Române este celebrată la nivel național prin numeroase festivități și manifestări culturale, ARCUB – Centrul Cultural al Municipiului București oferă publicului oportunitatea de a descoperi tainele limbajului universal al artei prin intermediul expoziției momentului, „Universul lui Salvador Dalí”, deschisă la Hanul Gabroveni din centrul Capitalei.

22
/01
/24

Teatrul Național „I.L. Caragiale” București își începe anul în Sala Mare, cu „Opera de trei parale” de Bertolt Brecht, această ars poetica și demonstrație practică a teatrului epic, acest punct de cotitură teatral, tablă de șah cu toți pionii murdari, busolă morală fără ac, și matrioșkă a răului.