CRONICĂ DE FILM Prezentat la „Les Films de Cannes à Bucarest” şi în deschiderea Cinepolska, „Cold War” (2018), pentru care britanico-polonezul Pawel Pawlikowski a câştigat premiul de regie la Cannes, este o dramă alb-negru ultrastilizată în care energia muzicii nu poate salva de la platitudine povestea de iubire şi reprezentarea istoriei.
Un articol de Ionuţ Mareş|16 noiembrie 2018
Pawel Pawlikowski continuă în noul său film, „Cold War” (2018), stilistica din „Ida” (2013), cel mai de succes lungmetraj al său, laureat cu numeroase premii, printre care și Oscarul pentru film străin.
Aceeaşi imagine alb-negru ultrastilizată şi elegantă. Acelaşi format restrâns al cadrelor, a căror compoziţie este atent construită.
Este ceea ce unii ar putea numi un „film frumos”. Doar că asta nu înseamnă obligatoriu şi un film mare.
În „Ida”, o tânără pe punctul de a se călugări în Polonia anilor `60 descoperă un secret din trecutul familiei sale din timpul ocupaţiei naziste, iar căutarea o aduce în contact cu o procuroare comunistă. Filmul mizează pe contrastul dintre cele două personaje care reprezintă două lumi opuse, însă pe parcurs drama fiecăreia devine tot mai complexă şi imprevizibilă.
Tot pe contraste se bazează şi „Cold War”: între societatea comunistă din Polonia sovietizată în care tânăra cântăreaţă şi dansatoare Zula (electrizanta Joanna Kulig) alege să rămână şi lumea occidentală, în special pariziană, în care fuge Wiktor (Tomasz Kot), pianist şi dirijorul ansamblului muzical din care face parte Zula.
Pe fondul Războiului Rece, cei doi trăiesc o poveste de iubire ce se întinde de la momentul în care se cunosc, la sfârşitul anilor `40, şi până la un final tragic din anii `70, fără a se putea împlini.
Pawel Pawlikowski redă povestea lor de dragoste prin frânturi de întâlniri, care au loc de ambele părţi ale Cortinei de Fier şi care au ca scop să sugereze că, în ciuda despărţirii şi a societăţilor diferite în care trăiesc, ceva puternic şi nevăzut îi leagă pentru totodeauna.
Este o idee frumoasă. Însă, din cauza fragmentării narative şi a calofiliei imaginii, momentele cu cei doi nu permit o autentică acumulare a emoţiei şi a energiei, aşa cum ar fi implicat un astfel de zbucium sufletesc. Totul rămâne la nivel de simbol şi la un schematism ce include şi felul în care este reprezentată istoria.
E păcat că filmul se dovedeşte destul de rigid şi refuză libertatea pe care ar fi putut-o oferi numeroasele secvenţe muzicale, care sunt, de altfel, splendide.
„Cold War” va fi lansat la 14 decembrie și în cinematografe, fiind distribuit de Independența Film.
Rating Ziarul Metropolis: ★★★
