„Principal” sau „foarte principal”. Cum e corect?
https://www.ziarulmetropolis.ro/complet-sau-foarte-complet-cum-e-corect/

„Cea mai teribilă perioadă trăim”, auzi la intrarea în piaţă, în supermarket, la tv. Război, criză economică, pandemie…

Un articol de Monica Andronescu|5 decembrie 2022

„O listă foarte completă a măsurilor de prevenție e lipită la intrare”, spune grav domnul de la pază de la intrarea în grădiniță. Carevasăzică, informați-vă, respectați măsurile și viitorul e asigurat! „Da’ știți ce e mai mortal?” întreabă în piață o vânzătoare dornică de vorbă. Nu, nu știm, dar vrem să știm, mai începe vorbă. „Cel mai mortal e că o să facem frigul la iarnă, că nu ne mai dă rușii gaz.” Da, tot ce se poate, de vreme ce e „cea mai teribilă perioadă”. Superlativele sunt în jurul nostru sau, de fapt, în noi. Pentru mulți dintre noi, totul e un superlativ și mai mult nu se poate. Nu curge sânge, recunoaștem, numai că nu totul are superlativ, pentru că nu orice „se pretează la” superlativ.

Să luăm, bunăoară, un exemplu, foarte cunoscut, explicat și răsexplicat, dar care are tăria buruianei – îl smulgi, dar el crește la loc. „O listă foarte completă”, a măsurilor, și a orice altceva, pur și simplu n-ar trebui să existe. E suficient „o listă completă” și nici nu e nevoie de altceva. De ce?

E simplu. Și în limba română există, cum e firesc și logic, o serie de adjective care nu au grad de comparație, pentru că sensul pe care îl exprimă nu suportă comparația. Unele, fiindcă provin din cuvinte din latină care exprimă ele însele un grad de comparație: „optim”, „extrem”, „maxim”, „minim” etc. Așadar, „cel mai optim sistem” sau „Cum declarăm veniturile cât mai optim pentru noi”, cum citim într-un titlu din ziarul „România liberă”, sunt exprimări incorecte. Dacă verificăm în DEX sensul lui „optim”, descoperim că el este „cel mai bun” și „foarte bun”. „Cel mai optim” ar fi, prin urmare, un pleonasm cât se poate de clar.

Alte adjective nu au grad de comparație deoarece exprimă însușiri și calități care nu pot fi comparate: „unic”, „principal”, „întreg” etc. Lor li se adaugă și „complet”, un cuvânt atât de simplu, atât de uzual și atât de chinuit de vorbitori… Deși se învață la școală regimul lui, deși ne apare la nenumărate examene de ani întregi, „complet” dă piept cu încăpățânarea celui care-l manevrează și care vrea, emfatic, „o listă foarte completă”. Și cine stă în calea lui? „Complet” în sine. Adjectivul este definit în DEX: „care conține tot ceea ce trebuie”, adică sinonim cu „deplin, desăvârșit, întreg”.  O listă „foarte completă” ar fi, simplu, o listă „foarte deplină” sau „foarte întreagă”, nu-i așa?

Pleonasmul ne paște, știm, peste tot. Nu scăpăm de el – e rezistent și încăpățânat. Pentru că și vorbitorii sunt ființe încăpățânate, care se lasă adesea duse de valul… cuvintelor și, de asemenea, de valul… nepăsării.

20
/05
/14

Cine nu s-a întrebat măcar o dată care este semnificația expresiei „casă de piatră”? Cunoscuta zicere este folosită la fiecare nuntă. Dar care îi sunt originile?

13
/05
/14

În anul 490 înainte de Hristos, orașele Atena și Sparta, care în acea vreme erau în conflict, au fost nevoite să uite de rivalitatea dintre ele deoarece perșii înaintau rapid spre teritoriile lor. Atena și Sparta s-au aliat în luptă, iar bătălia de la Maraton, din 490 înainte de Hristos, este sursă de inspirație pentru o legendă. Conform acesteia, Philippides (sau Filipide) a fost primul maratonist din istorie.

06
/05
/14

De la numele lui Dracon, ne-a rămas cuvântul „draconic”. Sensul termenului s-a păstrat, referindu-se la legi, dispoziții, reguli etc. care sunt considerate „excesiv de severe, aspre sau drastice”.

22
/04
/14

Mai întâi, sper că ați avut un Paste fericit! Un pic cam ciudat?… De ce să aveți niște „paste fericit(e)” și de ce să vă spun asta? Sau, poate, vreau să scriu „Paște fericit!”? Sau am vrut să spun că ați avut un „cal care paște fericit”? Poate o să aflăm „la Paștele Cailor” de ce am renunțat atât de ușor la diacritice.

01
/04
/14

Mulți oameni sunt reticenți să apeleze la psiholog sau la psihiatru când se confruntă cu o problemă de viață sau cu o tulburare psihică. Motivele pot fi multe, de la frica de a nu fi catalogat „nebun” de ceilalți până la faptul că se îndoiesc că psihologul sau psihiatrul ar putea să îi ajute cu adevărat.

18
/03
/14

Dicționarele spun poveștile cuvintelor (proveniența, sensurile, modificările suferite de-a lungul timpului, semnificația sintagmelor în care sunt încorporate etc.). De aceea, ele sunt ca o ladă cu zestre pentru generațiile următoare. Acum, în era digitală, găsim pe internet o parte din aceste povești. Mai rapid și mai eficient. Și, atunci, care să mai fie rostul dicționarelor […]

25
/02
/14

,,Plătiți locație?” Mulți am fi nedumeriți, cel puțin în primele momente, dacă ni s-ar adresa această întrebare. Am înțeles oare greșit? O fi spus persoana respectivă „ați găsit o locație”? Despre cum se folosește ,,locația” corect, aflăm astăzi la rubrica Dans printre cuvinte.

18
/02
/14

„1984” de George Orwell, „Minunata lume nouă” de Aldous Huxley și - mai recent - ,,Jocurile Foamei”, de Suzanne Collins fac parte din topul distopiilor. Distopie... opusul utopiei. Dar ce înseamnă, mai exact? Aflăm astăzi, în cadrul noii rubrici „Dans printre cuvinte“.