Conferințele FITS 2018. Coregraful Amir Kolben despre explorarea limitelor și ”On The Edge”
https://www.ziarulmetropolis.ro/conferintele-fits-2018-coregraful-amir-kolben-despre-explorarea-limitelor-si-on-the-edge/

Amir Kolben: decan al Facultăţii de Dans din cadrul Jerusalem Academy of Music and Dance, totodată fondatorul, directorul artistic şi coregraful Kolben Dance Company, fost dansator al Batsheva Dance Company  şi Israeli Ballet, unul dintre cei mai importanţi coregrafi ai dansului contemporan israelian.

Un articol de Cristina Enescu Aky|14 iunie 2018

La FITS 2018, compania lui a prezentat On The Edge (”La limită” – nefericit tradus ca ”Între control și nebunie”), un spectacol inedit, care începe înainte de a începe (prin interacțiunile directe ale dansatorilor cu publicul), și care explorează starea de ”la limită” la nivel personal și de interacțiuni.

Vorbind la conferința FITS despre acest spectacol, Amir Kolben a definit dansul ca un fel de blestem și binecuvântare în același timp. E uimitor cum un lucru atât de material, precum corpul, poate fi totodată atât de abstract. Privind dansul, oamenii au deseori senzația că nu înțeleg nimic din ceea ce dansatorii sau coregraful încearcă să le spună. Cred că nu e așa, oamenii înțeleg foarte bine, doar că nu își dau voie să spună ‘Chiar înțeleg’ – nu pentru că nu vor, ci pentru că noi toți nu am fost învățați să privim cu adevărat mișcările corpului. Dar înțelegem mișcarea foarte bine – dacă vine cineva spre tine, înțelegi de la 100 de metri dacă e mai bine să stai departe de acea persoană, sau dacă te poți apropia. Chiar și când nu vedem expresiile feței, putem înțelege mișcările. Asta ține de supraviețuire, dacă strămoșii nostri nu ar fi înțeles că elefantul de acolo e furios, cel maiprobabil ar fi dispărut de mult.

Discutând ce îl motivează în crearea spectacolelor sale, Amir Kolben a spus că încearcă ”să îi apropie pe oameni de dans pentru că vreau ca dansul să fie o parte din viața lor, nu doar la nivel intelectual. Exact ceea ce fac oamenii de regulă în cluburi, când se simt liberi. De ce să nu facem același lucru și în artă? Pentru mine, să văd dansatorii foarte de aproape creează o experiență mult mai puternică și profundă a dansului.

Pe marginea ideii că există o barieră percepută de mulți oameni în înțelegerea spectacolelor de dans, Amir Kolben a fost de acord că ”acest obstacol existăcu siguranță.Mi-am dedicat viața dansului și, în mod particular, dansului contemporan, și totuși încă merg uneori la spectacole de dans la care nu înțeleg nimic. Și nu mă deranjează. Să intri în mintea unui coregraf e foarte dificil, aș putea încerca să îți explic cu toată sinceritatea, și tot e posibil să nu înțelegi. Mișcarea este un limbaj în sine, are propriul vocabular. Dansul este un limbaj specific, poate fi tradus doar parțial în cuvinte. Dacă fac o mișcare sau alta poate nu o să înțelegi, dar cu siguranță vei observa o diferență și vei avea o experiență diferită a celor două mișcări. Deci cred că trebuie să îi învățăm pe oameni să aibă încredere în senzațiile lor. O astfel de abordare pozitivă, mai degrabă decât una critică de genul ‘nu înțelegnimic”e o modalitatemaibună de a învățaoamenii un astfel de limbaj abstract.

Coregraful Amir Kolben

La un moment dat, întimpulspectacolului ”On The Edge”, dansatorii vin în fața scenei și se prezintă pe scurt, în limba maternal a fiecăruia, într-un mod foarte direct și nepretențios, ceea ce creează o senzație unică de comunicare și conexiune cu publicul. ”Am căutat simplitatea, ceeace e mereu o provocare pentru mine. Coregrafiile mele par să devină cumva tot mai complicate, în ciuda mea. Când reușesc să creez simplitate, sunt foarte fericit.  Acela a fost un moment simplu, direct, care nu ar fi putut fi atins altfel. Una dintre provocările mele constante e să aduc pe scenă indivizi, nu doar dansatori. Nu vreau să văd 10-20 de dansatori făcând același lucru, cu date fizice similar. Așa ceva mă poate impresiona, dar sunt mișcat numai de personalități individuale.

Kolben Dance Company include dansatori din diferitepărți de lume, cu constituții fizice și o cultură a mișcării diferită. Legat de provocările de a lucre cu oameniși culture diferite, Kolbenspune ”Pe de o parte îi îmblânzesc pe dansaatorii mei, astfel încât să ajungă mai aproape de genul meu de mișcare. Pe de altă parte, și ei măî mbânzesc pe mine, aducând elementepe care eu nici nu m-aș fi gândit să le introduc în coregrafii. De multe ori mă gândesc că ‘asta n-are ce căuta aici, de exemplu break dance‘, dar apoi mă deschid spre acea posibilitate. Eu și dansatorii mei ne educăm reciproc, pentru a ne lărgi orizontul de posibilități. E un proces mutual, nu unul extrem de calm, implică multă zbatere, frustrate, neînțelegeri. Uneori nu e plăcut. Dar, dacă vrei să aduci individualități în studioul de dans, acesta este prețul mare care trebui eplătit. Și eu îl plătesc, pentru că vreau să fie oameni complete, nu doar dansatori, deci nu cred că voi schimba acest stil de lucru.”

Muzica din ”On The Edge”este mai liber aleasă și mai eclectic decât în altespectacole ale sale. ”Când am făcut muzica a fost o experiență eliberatoare pentru mine pentru că initial am int

enționa tsă fie un spectacol pentru tineri.  S-a dovedit curând că e mai mult de atât. Dar senzația de lipsă de responsabilitate este un instrument artistic foarte bun și creativ.  Îl recomand mereu studențilo rmei de la Academia de Muzică și Dans din Ierusalim, și mie însumi de asemenea.”

Imagine din spectacolul On the Edge/ La limită, Kolben Dance Company

Legat de numărul mare de companii de dans israeliene de înalt nivel, Kolben mai întâi a ținutsă se plângă, în glumă, de situație: ”Este o competitive uriașă. Totodată este și o provocare, asta te trage în sus, nu ai altă opțiune decât să fii în cea mai bună formă tot timpul – ceea ce, evident, nu se întâmplă mereu. Cred că e o situație foarte ciudată, pentru că tradiția evreiască este foarte restrictive în privința corpului, care este considerat mai degrabă un fel de recipient pentru lucrurile cu adevărat importante. Nu este o cultură a corpului. De fapt, nu am nicoiexplicațiepentruacestfenomen. Eu unul nu am ales să fiu artist, dansator sau coregraf, pur și simplu mi s-a întâmplat. Mi-a luat 20 de ani să înțeleg că nu pot scăpa de această profesie pe care nu am ales-o, pentru că mă ajută să iau înapoi ceva care ne aparține tuturor, dar din care nu avem suficient, o anumităabordare a corpului. Vreau să compensez această lipsă spunând ‘Am un corp și pot să mă exprim cu el’. “ 

(Pentru varianta in limba română, aici)

Foto: Amir KolbenFITS 2018 – sibfest.ro

17
/12
/15

Papa Francisc a împlinit astăzi, 17 decembrie, vârsta de 79 de ani. În urmă cu aproape trei ani, Papa Francisc devenea al 226-lea Papa al Bisericii Catolice, primul Papa latino-american si primul preot iezuit in fruntea catolicismului.

17
/12
/15

Trupa rock australiană AC/DC a anunțat un nou turneu în Europa și America de Nord, eliminând astfel zvonurile privind o eventuală retragere a acestei formații pioniere de hard rock

17
/12
/15

Cultura română rămâne mai săracă la finalul acestui an, după ce regizoarea și scenarista Malvina Urșianu, actorii Eusebiu Ștefănescu şi George Motoi, compozitorul Marcel Dragomir, traducătoarea Antoaneta Ralian sau scriitorul și dramaturgul Valentin Nicolau ne-au părăsit în 2015.

17
/12
/15

Trebuie spus din start şi fără ocolişuri: noul „Star Wars”, varianta 2015, adică inevitabil 3D şi IMAX, este un triumf al genului SF. Nu doar raportat la direcţia pe care a trasat-o întreaga serie (de altfel, uşor supraevaluată), începând din 1977, ci pentru tot ceea ce înseamnă blockbuster în prezent.

17
/12
/15

Un tablou de Henri Matisse, "Deux femmes dans la verdure avec un chien", datând din 1938, a fost adjudecat pentru suma de 4,2 milioane de euro, fără taxe (25%), în cadrul unei licitații organizate la Yacht Club din Monaco.

17
/12
/15

Regizorul şi scenaristul american Quentin Tarantino va fi recompensat la sfârşitul lunii decembrie cu o stea pe Walk of Fame din Hollywood. Steaua lui Tarantino va fi inaugurată pe 21 decembrie, cu doar 4 zile înainte de lansarea noului său film "The Hateful Eight".

16
/12
/15

În urmă cu aproape două secole și jumătate se năştea la Bonn, în Germania, Ludwig van Beethoven, unul dintre cei mai mari compozitori ai lumii. Ziua de 16 decembrie este considerată data de naştere a lui Beethoven, deoarece se ştie că el a fost botezat pe 17 decembrie, ori la vremea respectivă copiii erau botezaţi la o zi după naştere.

16
/12
/15

„Oameni de unică folosință” este o poveste despre drama unui bolnav de Alzheimer, un „film” derulat fotogramă cu fotogramă, care, dincolo de problemele psihologice complexe pe care le pune, transmite o puternică emoţie. Romanul grafic cu acest nume, scris și ilustrat de Elena Ciolacu, se lansează oficial joi, 17 decembrie, de la ora 18.30, la Casa cu Rost (Calea Victoriei, nr. 155).

16
/12
/15

Soprana spaniolă Montserrat Caballe a fost condamnată la şase luni de închisoare cu suspendare, după ce a fost găsită vinovată de evaziune fiscală. Conform procurorilor, renumita interpretă de operă datorează fiscului spaniol suma de 508.468 de euro, reprezentând taxele aferente veniturilor obţinute de artistă.

16
/12
/15

Numele meu este Radu Popescu. Am absolvit Regie Teatru la UNATC în 2007 și Masterul de Dramaturgie al aceleiași Facultăți în 2009. Cum n-am avut norocul să mă număr printre puținii norocoși care s-au făcut remarcați la absolvire, n-am reușit să intru în „circuit” prin teatrele de stat, iar o a doua șansă nu mi s-a dat niciodată. Așa că singura cale posibilă a fost teatrul independent, pentru că am vrut cu orice preț să fac Teatru.

16
/12
/15

Nu mai puţin de 150 de cărţi având autograful lui Jeff Kinney, autorul bestsellerului „Jurnalul unui puşti”, îşi aşteaptă cititorii. Editura Arthur va pune la dispoziția fanilor, prin concursuri și prin intermediul partenerilor, cele 150 de exemplare din volumul 10 al seriei „Jurnalul unui puști”, Ca pe vremuri (ediţia în limba română, traducere de Andra Matzal), semnate de autor.

16
/12
/15

Teatrul Metropolis vă așteaptă sâmbătă, 19 decembrie, și duminică, 20 decembrie, de la orele 16:00 și 20:00, la spectacolul PAGANINI, în regia lui Mick Davis. Un spectacol fascinant despre viaţa marelui muzician italian Niccolò Paganini care include episodul tensionat dintre celebrul violonist şi biserica de rit catolic.

15
/12
/15

„Tăiam cuvinte, dar nu tăiam niciodată ideea“ - Sanda Manu. „Cenzura mai mult ne-a ajutat, pentru că noi inventasem un mic pachet periculos format din ideile zilelor noastre, din idei care deranjau” - Artan. „Cenzura a avut mai multe etape, dar nu a început în comunism, atunci doar i s-a schimbat semnul şi sensul” - Cristian Tudor Popescu.