Coregraful Amir Kolben: „Dansul este o oportunitate de libertate”
https://www.ziarulmetropolis.ro/coregraful-amir-kolben-dansul-este-o-oportunitate-de-libertate/

La FITS 2018, Kolben Dance Company din Israel a prezentat spectacolul ”On The Edge” (”La limită”). Am vorbit cu cunoscutul coregraf şi decan al Facultăţii de Dans din cadrul Jerusalem Academy of Music and Dance, despre ce înseamnă şi ce consecinţe are ”a fi la limită” în dans, artă şi în interacţiunile umane.

Un articol de Cristina Enescu|17 Iunie 2018

Dincolo de plăcerea vizuală, estetică pe care o are publicul la spectacolele de dans, credeți că dansul răspunde și altor nevoi ale oamenilor, unele legate de propriile lor vieți și percepții corporale?

Cred că oamenilor în general le place să vadă o anumită virtuozitate a mișcărilor corporale. De aceea le place circul, sau concurează la Jocurile Olimpice, oamenilor le place să vadă cât de departe poate merge corpul. Acesta e unul din motivele pentru fascinația oamenilor când vizionează spectacole de dans. Eu nu dau publicului neapărat așa ceva. Dansatorii mei sunt extrem de capabili să etaleze tot felul de posibilități corporale, dar noi rareori folosime astfel de elemente pur și simplu ca o declarație în spectacole. De ce vin oamenii să vadă artă? Deoarece caută într-un fel sau altul o reflecție a propriei lor vieți, caută deschiderea unor ferestre, un fel de experiență gen ”ah da, nu mă gândisem la asta!”. Este ceva cu care oamenii pot relaționa, nu ceva îndepărtat de ei, într-un fel asta te face un om mai complet.

Ne ajută spectacolele de dans să ne abordăm propria corporalitate?

Da, cu siguranță. S-au făcut cercetări ale creierului care au arătat că avem un fel de neuroni-oglindă, care facilitează învățarea mișcării dar și multe alte lucruri. S-a demonstrat că dansatorii ”se așază” în creier în antrenamentul lor, chiar și atunci când nu fac neapărat vreo mișcare. Asta activează niște centri ai creierului care fac aceeași muncă precum atunci când chiar dansează. Când oamenii văd dans, neuronii–oglindă ai lor se activează, deci într-un fel corpul tău se identifică cu ceea ce văd ochii.  Cred că asta e o parte din plăcerea dansului, oarecum te vezi pe tine însuți, percepi o reflecție pe mai multe niveluri, atât în corp cât și în imaginar. Asta simțim că ne face bine.

Care este amprenta Dvs de personalitate pe care o transmiteți companiei de dans?

În primul rând cred că este nevoia mea personală de mișcare, căutarea caracterului fizic al mișcării, nu doar aspectul intelectual al dansului. Cred că e și o latură filozofică a lucrărilor mele, mai degrabă ascunsă în spatele formelor fizice, a structurilor, a materialului mișcării. Dansatorii trebuie să înțeleagă și să experimenteze asta. Eu nu merg în studio și zic „astăzi haideți să explorăm mișcarea”, precum fac alți coregrafi. Stilul meu e să am o anume înțelegere despre ceea ce fac – nu o înțelegere completă, însă, prefer să fiu în ceață întrucâtva. Dacă nu sunt într-un fel sau altul în ceață, la început, atunci știu că sunt în zona mea de comfort, ceea ce nu e bine. În plus, cred că coregrafiile mele arată conexiunea puternică dintre experiențele mele personale și cele sociale cu care relaționez.

Imagine din spectacolul lui Amir Kolben, „On The Edge“

„On The Edge” vorbește despre diferite moduri și contexte de experimentare a limitelor. Ce înseamnă însă în dans ”a fi la limită” din punct de vedere spiritual?

În general, în viața cotidiană, dansatorii sunt deseori la limită. Uneori experimentează căderi, deseori câștigă insuficient, sau muncesc prea mult. E o viață stresantă, mai ales când ți se cere să aduci în situațiile de muncă și pe scenă ceva foarte prețios ție, pe tine însuți.

În „On The Edge” am simțit că provocările dansatorilor se referă nu la a arăta ceva ce li s-a cerut de către coregraf, ci să experimenteze un nivel ridicat de onestitate, exhibându-se pe ei înșiși. A te expune față de un număr mare de necunoscuți, a te apropia mult de oameni te face să te simți ”la limită”, e o situație neobișnuită cu care nu ești comfortabil. Vreau ca publicul să aibă această experiență personală. Destrămarea barierelor dintre oameni este o parte a sarcinii noastre ca artiști, în general. În acest spectacol noi abordăm atât bariere exterioare cât și interioare. Nu e un lucru ușor, chiar dacă te antrenezi ca dansator, tot te afectează. Ceva se întâmplă în tine când începi să te expui. A fi ”la limită” înseamnă să te riști pe tine însuți, să fii într-un mod care nu e în siguranță, ai putea fi rănit, respins, displăcut, urât (ceea ce mi se întâmplă deseori cu spectacolele mele). Asta e provocarea – să fac următorul pas și să risc o cădere, sau nu? Resimt simultan tentația și ezitarea. Ăsta este riscul emoțional, mai mult decât în sensul concret din acel moment al spectacolului când dansatorii se mișcă pe marginea scenei.

Acest mod de a te împinge pe tine însuți și publicul spre limita zonei de comfort, într-un mod artistic, plăcut – ar putea fi și o rețetă de vindecare a tensiunilor dintre oameni?

Absolut. Când doi oameni se îndrăgostesc, primul lucru pe care îl fac e să se țină de mână, este o exprimare corporală a experienței de trecere a graniței din propria ta bulă în cea a altcuiva. E o experiență extraordinară, care poate fi începutul altor experiențe minunate dintre oameni.

Când, la atelierele de dans, vezi oamenii dându-și voie să experimenteze stupiditatea – ceva de care toți ne temem, să părem stupizi-, atunci dintr-o dată se simt ca în copilărie, sunt așa de fericiți. Asta e frumusețea, libertatea de a fi tu însuți, spre deosebire de a fi cum ți se cere să fii. Ca ființe umane, avem multe nevoi pe care le dresăm pentru a putea supraviețui în societate, dar asta nu ne e benefic, și uneori trebuie să ne eliberăm. Dansul este o oportunitate de libertate.

Trailerul spectacolului On The Edge/ La limită, al Kolben Dance Company

Foto: Kolben Dance Company

04
/02
/13

NOUA GENERAŢIE DE ARTIŞTI Diana Iarca (25 de ani) este actriţă la Teatrul Notarra din Bucureşti şi creatoarea primei piese de teatru despre binecunoscuta reţea de socializare, intitulată Feisbuc. Absolventă a Liceului de Arte din oraşul Buzău, secţia actorie, Diana Iarca explică alegerea facultăţii cu acelaşi profil: “Am dat la facultatea de teatru fiindcă nu am […]

28
/01
/13

NOUA GENERAŢIE DE ARTIŞTI Ionuţ Niculae (20 de ani) este unul dintre actorii din distribuţia filmului „Rocker” regizat de Marian Crişan, care a avut premiera mondială la Festivalul de Film de la San Sebastian în septembrie 2012, film care în România va avea premiera pe 23 februarie. Tânărul actor entuziast şi dedicat meseriei, pentru care se […]

04
/01
/13

Deşi extrem de ocupat, Dan Lungu a avut amabilitatea de a îmi rãspunde la câteva întrebãri legate de parcursul literaturii în România. Scriitorul a deschis porṭile artei larg pentru toṭi cei care doresc sã afle câte o pãrticicã din marele univers al creaṭiei.      Andrada Vãsii: în primul rând felicitãri pentru selecṭia de la […]

19
/12
/12

Leonard Ancuṭa face parte din literatura tânãrã- de pluton. Diferenṭa constã în mesajul sãu- a pãrãsit plutonul şi a ieşit în faṭã. Elegant. Cu succes. In bãtaia opiniei cititorului. A avut amabilitatea de a vorbi despre cel mai rapid roman, la a cãrui scriere a participat, dar şi despre mesajul catarhic al artei, despre cititori, […]

04
/12
/12

Compozitorul George Balint a fost prezent de curând la Bruxelles, în cadrul Festivalului „World Music Days”cu lucrarea „Din demult” cântată de reputatul ansamblu coral „Aquarius”,  dirijat de Marc M. De Smet.   J. F. : Ce ar trebui să ştie orice ascultător despre compoziţia dumneavoastră „Din demult” ? George Balint: Se pleacă de la ideea […]

06
/11
/12

Între 8 şi 18 noiembre se va desfăşura cel mai de amploare eveniment cultural al anului, Festivalul Internaţional al artelor spectacolului Viaţa e frumoasă!,care ne oferă o multitudine de ocazii de admira şi celebra arta: expoziţii de pictură şi fotografie, spectacole de teatru, concerte, ateliere, conferinţe, video-proiecţii, lansări de carte, seri tradiţionale. Deschiderea oficială a […]

24
/10
/12

Monica Davidescu a avut amabilitatea de a vorbi despre experienṭa de la Dansez pentru tine, dar şi despre viaṭa de artist. Interviul de mai jos este unul cald, deschis, cu o mare actriṭã care vorbeşte din suflet despre tumultul vieṭii de artist, despre continua grabã în care se aflã, dar şi despre modul în care reuşeşte […]

24
/09
/12

            Pe Mihai Munteniṭã l-am cunoscut la Casa de Culturã a Studenṭilor. Atitudinea acestuia din momentul în care ne-am întâlnit a contrastat în totalitate cu vremea ploioasã din acea zi de toamnã. Mihai Munteniṭã mi-a lãsat impresia omului dechis, mereu activ şi care vorbeşte cu drag despre meseria sa. Pe tot parcursul interviului am avut […]

18
/09
/12

Maestrul Radu Beligan a avut amabilitatea de a ne primi în casa dumnealui pentru a discuta despre piesa Jubileul, al cărei regizor este. Într-o atmosferă prietenească, dar încărcată de emoţie, am avut ocazia de a îi lua un interviu celui care îşi lasă o amprentă puternică asupra teatrului românesc – fie din postura de regizor, […]

Page 32 of 32« First...1020...2829303132