Corespondenţă de la Sarajevo (1): Genuri clasice, reinterpretări europene
https://www.ziarulmetropolis.ro/corespondenta-de-la-sarajevo-1-genuri-clasice-reinterpretari-europene/

Corespondenţă de la Sarajevo de Ionuţ Mareş: Primul titlu din competiţia de lungmetraje de ficţiune a Festivalului de la Sarajevo a fost “Grain”, noul film al cunoscutului regizor turc Semih Kaplanoğlu. Mult mai ofertant este însă “Western”, un excelent film al regizoarei germane Valeska Grisebach.

Un articol de Ionuţ Mareş|13 august 2017

Aveam aşteptări foarte mari legate de noul film al regizorului Semih Kaplanoğlu, “Grain”. Includerea sa în competiţia celei de-a 23-a ediţii a Festivalului de la Sarajevo m-a surprins la momentul anunţării, şi asta pentru că cineastul turc obişnuia să îşi prezinte filmele în premieră mondială la festivaluri precum Cannes, Berlin sau Veneţia.

În 2007, “Yumurta” (“Egg”), prima parte a unei celebre trilogii, a fost lansat pe Croazetă, iar ulterior a fost selectat şi în competiţia de la Sarajevo, unde actriţa Saadet Aksoy a fost recompensată cu premiul de interpretare.

A doua parte, “Süt” (“Milk”), a concurat pentru Leul de Aur la Veneţia în 2008, iar filmul care a încheiat trilogia, “Bal” (“Honey”), triumfa în 2010 la Berlin.

“Grain” înseamnă revenirea lui Semih Kaplanoğlu după şapte ani, astfel că interesul pentru acest film a fost unul foarte mare.

Este un proiect extrem de ambiţios: o distopie în care, într-un viitor nedefinit, un profesor specializat în genetica seminţelor şi angajat al unei corporaţii dominatoare evadează din oraşul futurist în care trăieşte – şi care este păzit de venirea sau plecarea imigranţilor prin ziduri magnetice ce îi ard pe loc pe cei care îl trec – pentru a căuta un alt expert ce studiase crizele care efectează seminţele modificate genetic, sursa centrală de hrană în această lume.

Intrigă abordarea genului SF de către un regizor consacrat prin filme poetice şi meditative, plasate în Turcia natală. Însă Semih Kaplanoğlu îşi păstrează stilul contemplativ, pe care îl aplică unei structuri de film speculativ, post-apocaliptic, realizat, în plus, într-un elegant alb-negru.

Coproducţie internaţională şi cu actori din mai multe ţări (inclusiv din România – Cristina Flutur, într-un rol secundar) care vorbesc în engleză, “Grain” impresionează în prima sa parte. Prin mişcări de cameră ample şi, în principal, prin planuri-secvenţă, Semih Kaplanoğlu dezvăluie cu lentoare, dar cu maxim impact prin surprizele de decor pe care le devoalează, oraşul distopic pe care l-a imaginat. Se remarcă o atenţie specială la spaţiu, de la străzile oraşului la câmpii.

Scenografia, poate cel mai puternic atu al filmului, combină elemente futuriste şi de SF (unele de o inventivitate spectaculoasă) cu mărci ale unui univers decăzut (clădiri distruse şi abandonate, străzi pustiite şi mizere).

Odată cu evadarea protagonistului din acest oraş intervine şi ruptura decisivă din film. Partea a doua, în care profesorul iese în pustiitate, în zone aride fără vegetaţie sau faună, şi îl întâlneşte pe celălalt expert, alungat de aceeaşi corporaţie, oferă puţine elemente de SF şi se duce într-o zonă mai curând mistică şi simbolică.

Fără strălucirea decorurilor din prima parte, şi dialogurile în engleză devin mai stridente şi apăsat explicative.

Mult mai ofertant a fost “Western”, al regizoarei germane Valeska Grisebach, inclus în secţiunea Kinoscope, dedicată unor hituri care au rulat deja prin mari festivaluri. Această coproducţie Germania-Bulgaria a avut premiera mondială în secţiunea Un Certain Regard a Festivalului de la Cannes şi este unul dintre cele trei filme finaliste de la Premiul LUX.

Un grup de muncitori germani acceptă, prin firma la care sunt angajaţi, să meargă în Bulgaria pentru a construi o centrală electrică undeva în munţi, nu departe de un sat izolat.

Trimiterea din titlu la celebrul gen cinematografic american îşi găseşte acoperirea în premisa filmului şi în unele elemente din structura sa narativă: germanii, bărbaţi macho, se văd ca un fel de modernizatori veniţi să “cucerească” prin tehnologia şi cunoştinţele lor un Est pe care îl privesc cu superioritate. Pentru a-şi marca teritoriul, instalează inclusiv drapelul german în zona în care trăiesc.

Din acest grup se remarcă însă Meinhard (jucat de excelentul Meinhard Neumann, la prima apariţie în cinema), un fost luptător în Legiune, care se apropie cel mai mult de localnici. Prin calmul şi bunătatea sa, el câştigă simpatia sătenilor bulgari, care îl primesc printre ei.

Tocmai în această transformare discretă prin care trece protagonistul şi în întâlnirea dintre două lumi, dintre două civilizaţii diferite, se află miza acestui film. Nimic spectaculos, în sensul clasic, nu se întâmplă în “Western”. Şi asta pentru că Valeska Grisebach, care a scris şi scenariul, urmăreşte în primul rând să surprindă, cu delicateţe, momente din traiectoria interioară a protagonistului.

Şi o face printr-un tip de cinéma vérité care oferă numeroase secvenţe încărcate de emoţie, aşa cum sunt, de pildă, cele în care protagonistul discută cu sătenii, deşi nu le cunoaşte limba şi nici ei pe a lui.

 

 

28
/01
/22

„Miracol”, thrillerul psihologic regizat de Bogdan George Apetri, își începe circuitul pe marile ecrane din România chiar înainte de data premierei și va avea parte de avanpremiere și de proiecții speciale, urmate de Q&A cu echipa filmului, în Cluj, Timișoara, București, Sibiu și Piatra Neamț.

26
/01
/22

CRONICĂ DE FILM La fel ca „Neidentificat” (2020), prima parte a unei preconizate trilogii filmate la Piatra Neamţ şi în împrejurimi, „Miracol (2021) este prins între dorinţa de a spune lucruri tari din sfera dramelor morale şi încărcate psihologic şi înclinaţia de a testa convenţiile unui amestec de thriller şi policier.

20
/01
/22

CRONICĂ DE FILM Regizorul mexican Michel Franco atinge o nouă culme a teribilismului cu „Nuevo orden”/"Noua ordine" (distribuit acum în cinematografele de la noi de Transilvania Film), câştigător în 2020 al unui de neînţeles Mare Premiu al Juriului la Festivalul de la Veneţia.

13
/01
/22

Dacă pentru mulți dintre noi sfârșitul anului trecut a stat, din punct de vedere cinematografic, sub semnul lungmetrajului lui Sorrentino, „È stata la mano di Dio”, începutul lui 2022 ne-a pus în fața unui alt film italian – „Trei etaje” / „Tre piani”, semnat de Nanni Moretti.

10
/01
/22

CRONICĂ DE FILM Miza celor mai multe filme de epocă, bazate în general pe romane, este de a crea un conflict între moravurile vremii şi secrete intime care, dacă ar fi dezvăluite, ar fi condamnate public.

07
/01
/22

Independența Film, casa de distribuţie care promovează în România de 25 de ani filme independente de referință, premiate sau prezentate la marile festivaluri de film, anunță titlurile care vor fi lansate în cinema în primăvara anului 2022.