Corina Oproae, poetă: „Pentru mine, Bucureștiul este un oraș literar”
https://www.ziarulmetropolis.ro/corina-oproae-poeta-pentru-mine-bucurestiul-este-un-oras-literar/

INTERVIU Corina Oproae este din Ardeal, dar locuieşte de douăzeci de ani în Barcelona. Scrie poezie în limba spaniolă. Și va fi pe scena Festivalului Internaţional de Poezie de la Bucureşti. Joi, 17 mai, de la orele 18.00, în Aula Bibliotecii Centrale Universitare „Carol I”, pe Calea Victoriei, la numărul 88.

Un articol de Andrei Crăciun|16 mai 2018

Corina, care vine la București ca poetă de limbă spaniolă, va citi alături de poeți și poete din Brazilia, Columbia, Cuba, Grecia, Franța, Honduras, Italia, Mexic, Peru sau Portugalia.

Corina Oproae, ia spune-ne dumneata nouă, cititorilor, cine ești și cu ce te ocupi? Cum se face că te avem la București la Festivalul Internațional de Poezie, când dumneata îți scrii opera în spaniolă și ți-o traduci în catalană, dacă nu comit o regretabilă greșeală.
Este pe jumătate inexactă afirmația ta. Da, scriu în spaniolă, dar pentru moment nu mi-am tradus poezia în catalană. Am făcut-o în română totuși, deși mai mult decât o traducere, este o rescriere. Încerc să îți răspund foarte pe scurt la întrebare. Locuiesc la Barcelona de mai bine de douăzeci de ani. Sunt profesoară de engleză la un liceu, traduc, mai mult poezie decât proză, din română în catalană sau în spaniolă, și scriu poezie în spaniolă. Țin și un curs de poezie la atelierul de creație literară din Barcelona, Laboratori de lletres. Totuși, cred că nimeni nu poate învăța să fie poet. Aceste cursuri, în Spania, cred că au aceeași funcție pe care o au cenaclurile literare în România. La Festivalul Internațional de Poezie de la București am fost invitată de către Muzeul Literaturii Române, la sugestia poetului și traducătorului Dinu Flămând. Este foarte important pentru mine să fiu prezentă în România și ca poetă. Am fost invitată anul trecut la festivaluri de poezie de la Iași și de la Cluj. Am astfel ocazia de a fi la zi cu ceea ce se scrie în țara mea de origine, în limba mea natală. Și în același timp este un sentiment foarte ciudat să revin în România, de data asta la București, ca poetă într-o altă limbă.

Spaniolii și catalanii ce spun de poezia dumitale? Te-au primit bine? Ți-au făcut elogii? Te-au trecut cu vederea? Cum e?
Prima mea carte de poeme am publicat-o relativ târziu, la o editură independentă din Barcelona, La Garúa Libros, și a avut succes aș spune, în Catalonia, unde eram deja relativ cunoscută ca traducătoare de poezie. În restul Spaniei, pur și simplu nu știu ce să spun. Dacă aș spune că a fost trecută cu vederea, nu aș avea dreptate. Cred că a fost apreciată de anumite persoane din lumea poetică spaniolă și asta a fost pentru mine un motiv suficient de a ști că sunt pe un drum bun. A doua mea carte de poeme, Intermitențe, tocmai am publicat-o la o editură de la Madrid, Sabina Editorial. Aștept să văd care va fi soarta ei. Oricum elogiile sau buna primire nu sunt barometrul meu în ceea ce privește scrisul.

Prima dumitale carte (sper să nu greșesc) – O mie și una de morți – a apărut la Școala Ardeleană la Cluj. Ecouri dinspre Ardeal cu privire la poezia ta?
Da, tocmai a apărut O mie și una de morți, o traducere-rescriere a mea și cu o prefață scrisă de Dinu Flămând. Cred că poezia mea își are originea într-un mic sat din Ardeal, unde îmi petreceam trei luni de vară în fiecare an. Nimic nu poate fi mai poetic decât acel loc, decât amintirea acelui loc. Cred că toată forța mea vine de acolo, și nu exagerez. Chiar dacă scriu într-o altă limbă, spațiul transilvan este un fel de centru al lumii mele poetice.

De câți ani ai nu ai mai fost în capitala țării noastre? Cum crezi că o vei găsi? Ce așteptări ai de la bietul nostru București?
Cred că n-am mai văzut Bucureștiul de mai mult de douăzeci de ani. Pentru mine, Bucureștiul este un oraș literar, orașul lui Mircea Cărtărescu, marele nostru scriitor care, cum spunea criticul literar catalan Sam Abrams, bun cunoscător al literaturii române, a reușit prin opera sa să plaseze Bucureștiul pe mapa marilor orașe literare, așa cum a făcut-o Joyce, de pildă cu Dublin. Mă aștept la un București plin de literatură și de poezie, de o bună doză de suprarealism și de frumusețe amestecată cu gustul amar pe care l-au lăsat în oameni și în locuri atâția ani de comunism. Prea mulți ani!

Te-am cunoscut în cadrul CELA, un frumos program european care se îndeletnicește cu construirea de poduri între diferite literaturi de pe bătrânul nostru continent, lucru imposibil fără traducători. Dumneata ai tălmăcit pentru publicul de limbă spaniolă (dar și pentru cel de limbă catalană) diferiți mari autori români. Care e traducerea la care ții cel mai mult din opera dumitale?
CELA! O echipă de oameni minunați. Eu încerc să contribui la construirea unui pod trainic între literatura română și cea spaniolă. Participă trei autori din România: Anna Kalimar, Cătălin Pavel și tu însuți. Cum spuneam înainte, am tradus până acum din română în catalană. Catalana, ca și româna, este o limbă mică, și limbile mici au nevoie de noi pentru a avea o viață prelungă și sănătoasă. Am tradus în catalană Poemele luminii ale lui Lucian Blaga, o antologie din poezia lui Marin Sorescu (în co-traducere), Patria mea A4 și Spaima de literatură ale Anei Blandiana, ceva din Norman Manea. În spaniolă tocmai s-a publicat Athanor, cartea lui Gellu Naum. Inclusiv am îndrăznit să traduc din engleză în catalană, o minunată poetă americană, Mary Oliver. Traducerea în catalană la care țin foarte mult este Patria mea A4 a Anei Blandiana. Prima dată când am citit cartea, am simțit nevoia de a o traduce, de a o citi în profunzime. În fond asta este traducerea. Când am terminat lectura aceasta atât de personală, am prezentat-o la unul dintre cele mai prestigioase premii de traducere poetică de la Barcelona, premiul Jordi Domenech. Traducerea a fost distinsă cu acest premiu în 2015, iar acum am onoarea să fac parte din juriul acestui premiu.

Ce planuri ai cu viitorul tău poetic? Rămâi doar poetă, se poate trăi doar din poezie, fie și în Barcelona unde te-ai stabilit (și bine ai făcut) acum două decenii?
Îmi câștig existența predând limba engleză tinerilor catalani. Eu am terminat filologie engleză și spaniolă la Cluj. Poezie sper că voi scrie în continuare. Întotdeauna când scriu un poem am o teamă teribilă că nu voi mai scrie altul niciodată. Acum o să încerc să public un al treilea volum de poezie, Exerciții de alteritate. Îmi rezerv dreptul de a-i schimba titlul! Am o anumită tendință spre eclectism. Sper că voi publica în curând un volum de proză la care lucrez de câtva timp. De asemenea, mă lupt să traduc Luceafărul în catalană, în toamnă voi publica o traducere din poezia lui Dinu Flămând și aș vrea să fac o antologie de poete românce. Și multe altele…

Pentru mine, Bucureștiul este orașul lui Mircea Cărtărescu, marele nostru scriitor care, cum spunea criticul literar catalan Sam Abrams, bun cunoscător al literaturii române, a reușit prin opera sa să plaseze Bucureștiul pe mapa marilor orașe literare, așa cum a făcut-o Joyce, de pildă cu Dublin. Mă aștept la un București plin de literatură și de poezie, de o bună doză de suprarealism și de frumusețe amestecată cu gustul amar pe care l-au lăsat în oameni și în locuri atâția ani de comunism. Prea mulți ani! (Corina Oproae, poetă)

Foto: Festivalul Internațional de Carte Transilvania



19
/08
/19

Moştenitorii lui J.D. Salinger au anunţat, după ani în care au refuzat ca opera scriitorului să fie digitizată, că puţinele scrieri ale sale vor fi publicate în format ebook pentru prima dată. Autorul romanului "De veghe în lanul de secară", care a murit în 2010 la vârsta de 91 de ani, prefera experienţa lecturii unei cărţi în format fizic și ura internetul. 

15
/08
/19

Ziarul Metropolis vă propune o nouă rubrică – După 1989 – în care încercăm să vedem cum au trăit intelectualii români răsturnarea comunismului (în decembrie aniversăm – deja! – 30 de ani de la Revoluție) și cum au întâmpinat ei zorii noii libertăți.

15
/08
/19

Sriitorul Vasile Ernu ("Născut în URSS", "Ultimii eretici ai Imperiului", (2009); "Bandiţii") a văzut aseară ultimul film scris, regizat şi jucat de Casey Affleck  și a scris despre el în această dimineață, pe pagina sa de facebook. Cinefilii care nu se tem de spoilere se pot bucura astfel de un text savuros. Din păcate, "Light of My Life" nu este încă disponibil în cinematografele din România.

14
/08
/19

Pe 10 august s-au împlinit 135 de ani de la nașterea, la Brăila, a scriitorului Panait Istrati. Am selectat pentru dumneavoastră câteva repere biografice (așa cum apar în Panait Istrati, „Opere”, Editura Academiei Române, București, 2003).

12
/08
/19

CRONICĂ DE CARTE Exponent al Generației `70 și probabil singurul în relații strânse cu Noul Cinema post-2000, regizorul Iosif Demian se destăinuie într-o necesară carte-interviu realizată de Laura Dumitrescu – „Iosif Demian. Note de autor”, recentă publicată, în ediție bilingvă (română și engleză), de iadasarecasa, cu sprijinul Centrului Național al Cinematografiei (CNC).

12
/08
/19

(continuare) Da, m-am albit, dar în sufletul meu a înflorit revolta, pentru că sînt neam de revoluționar. Cum, domnule, cum de e posibil? Tocmai eu, din universul ăsta larg, am fost ales să intru în rahat? Ah, am să mă răzbun. Ați profitat de mine, vrăjitoarelor. Mai ales, tu, domnișoară Raluca, ai profitat cu glasul tău catifelat și m-ai dus cu vorba…

12
/08
/19

Puțină lume știe că, în spatele aparenței mele de om serios și atotcunoscător se ascunde un soi de Cănuță om sucit, un Lică Zăpăcilă al familiei, unul care-și ia părerile și impresiile drept realitate. Asta în ceea ce mă privește, desigur. Cînd mi se pare că am înțeles ceva, nu mai acord nici o atenție restului, amănuntelor. Exemplul cel mai strălucit este chiar vacanța pe care o ronțăi acum, mirîndu-mă și dînd cu căciula după cîini.

02
/08
/19

Ultima lună de vară vine cu evenimente culturale de impact, precum Festivalul Anonimul, în Delta Dunării, Festivalul de Teatru Independent Undercloud, la Muzeul Țăranului din București, sau Festivalul Internațional George Enescu, ce-și deschide porțile în ultima zi din august.

29
/07
/19

Cartea „Cântecul stepei, cântecul munților”, de Cinghiz Aitmatov, traducere din limba rusă și note de Nicolae Iliescu, a fost publicată la editura Polirom în anul 2019. Volumul reunește mai multe nuvele ale scriitorului kârgâz, printre care și magnifica lucrare „Vaporul alb”.

28
/07
/19

Cea de-a șasea ediție a Festivalului Strada Armenească are loc anul acesta între 2 și 4 august și aduce în inima Cartierului Armenesc din București o serie de evenimente pentru întreaga familie. Expoziții și workshopuri, meșteșugari, tururi ghidate, delicii culinare, dansuri tradiționale și concerte de neuitat, toate vă așteaptă în cele trei zile de festival pe strada Armenească. Intrarea este liberă.

24
/07
/19

CRONICĂ DE CARTE Criticul de film Lucian Maier revine în atenţie cu o carte provocatoare, „Timp şi conştiinţă în cinema”, proaspăt apărută la Editura Eikon. Un titlu ambiţios. Şi o premisă la fel: renunţarea la o analiză exclusiv estetică a cinemaului şi trecerea la o analiză a filmului ca discurs.

21
/07
/19

Pe 21 iulie 1899, la Oak Park, Illinois, se năștea Ernest Hemingway. 120 de ani mai târziu, vă propunem să ni-l amintim pe scriitorul de Nobel din mărturiile pe care acesta i le-a lăsat biografului său A.E. Hotchner. Punctul de plecare îl reprezintă Parisul lui Hemingway; aruncăm apoi o privire înspre iubirile, accidentele de avion sau ultimele zile ale acestuia.

17
/07
/19

În aceste vremuri teribile de căldură mare, monșer, am selectat pentru dumneavoastră câteva fragmente din volumul „I.L. Caragiale. Despre lume, artă și neamul românesc”, de Dan C. Mihăilescu (editura Humanitas, 2012), care – bine citite – se constituie într-un adevărat autoportret al lui Nenea Iancu.