Corina Șuteu, în Revista 22: „Cele șapte morți ale culturii“
https://www.ziarulmetropolis.ro/corina-suteu-in-revista-22-cele-sapte-morti-ale-culturii/

„În lumea culturală, în general, săptămânile trecute au adus doar şocuri negative dinspre administraţie“, scrie Corina Șuteu într-un editorial publicat în Revista 22.

Un articol de Victor Iacobescu|6 aprilie 2022

Referindu-se, printre altele, la Teatrul Metropolis, Corina Șuteu punctează: „Un  asemenea teatru are nevoie de buget pentru funcționare, dar și pentru colaboratori – acesta e însuși principiul său de existență, deosebit de cel al teatrelor de repertoriu. Fără bugetul alocat colaborărilor, un teatru de acest fel este mort.

Care e, așadar, economia pe care o face Primăria împiedicându-l să producă spectacole? Și care sunt criteriile evaluării realizate pentru anii de pandemie în care toate teatrele au suferit și NU au avut sprijin de la administrația locală?!“, întreabă editorialista.

Citiți editorialul integral al Corinei Șuteu în Revista 22.

Citiți și: Lia Bugnar: „La Teatrul Metropolis nu vor mai fi actori pe scenă și spectatori în sală

Citiți și: Scrisoare deschisă a echipei Teatrului Tineretului „Metropolis” către publicul spectator

Citiți și: Maria Obretin, actriță: „Teatrul Metropolis nu mai are bani sa programeze spectacolele“

07
/08
/23

Termeni precum doliu, pierdere, angoasă, suferință, nostalgie aparțin zonei afectului, individul trecând, în anumite momente ale vieții lui, prin această arie aproape sinonimică.

09
/07
/23

TESZT e uneori o nuntă pe o scenă. E o fată care plânge. O îmbrățișare în întuneric. O tărie pe care o bei ca să-ți faci curaj în fața adevărului. TESZT e uneori un cuvânt pe care îl așteptai, un om pe care îl admiri, care are în spatele lui alți 100 de oameni pe care îi admiri.

19
/07
/22

Prin anii nouăzeci, a existat o campanie publicitară care se intitula simplu si atrăgător: „Cu balonul în Arizona”. Pentru un copil de clasa a treia dintr-o Românie abia ieșită din comunism, perspectiva unei călători în America, și nu oricum, ci cu balonul, era irezistibilă.

10
/03
/22

Stiu, langa noi e RAZBOI. Însa acesta și victimele sale nu anuleaza micile războaie, adesea penibile! In pragul urmatorei evaluari a managerilor teatrelor bucureștene, scriu despre cea abia finalizată pentru anul 2020, cu speranta ca urmatoarea, deja anuntata, pentru 2021, va fi “PE BUNE”!

27
/09
/21

OPINIE Subfinanţat de nişte autorităţi nepăsătoare, fără cinematografe care să îi fie dedicate şi cu un public larg pus mai degrabă pe miştouri, filmul românesc de autor face performanţă an de an la cel mai înalt nivel. Iar 2021 o dovedeşte din plin. Este unul din paradoxurile româneşti.

17
/09
/21

OPINIE Mai mulţi cineaşti români importanţi, deopotrivă producători şi regizori, printre care Stere Gulea, Tudor Giurgiu, Ada Solomon şi Nae Caranfil, îşi exprimă nemulţumirea faţă de felul în care se desfăşoară concursurile de finanţare organizate de Centrul Naţional al Cinematografiei.

30
/06
/21

OPINIE Paradoxul ediţiei din 2021 a Premiilor Gopo a fost că gala s-a desfăşurat în condiţii aproape normale, chiar dacă în aer liber, dar nominalizările şi trofeele au vizat doar cele câteva filme lansate în 2020, un an dezastruos, în care cinematografele au fost mai mult de trei sferturi din timp închise.

24
/03
/21

OPINIE Atunci când un succes internaţional aduce câte un film românesc în atenţia unui public mai larg decât grupul cinefililor fideli, mulţi simt o nevoie irepresibilă de a comenta. Asta nu ar fi o problemă, dacă discursul nu ar cădea în miştocăreală, rostită pe un ton superior: „Vă spun eu cum stă treaba cu cinematografia română!”.

16
/02
/21

OPINIE Cinematografia română este aproape de un moment istoric – cel puţin o nominalizare la Premiile Oscar. În ciuda succesului internaţional uriaş, documentarul „colectiv” al lui Alexander Nanau a împărţit opinia publică din România. Unul dintre motivele de divizare – prezenţa lui Vlad Voiculescu. E bine, totuşi, când un film stârneşte valuri şi nu e primit cu indiferenţă.