Coșmarul unei nopți de vară: Pepe jucând fotbal și Ronaldo recitând din Camoes
https://www.ziarulmetropolis.ro/cosmarul-unei-nopti-de-vara-pepe-jucand-fotbal-si-ronaldo-recitand-din-camoes/

Lumea se schimbă şi în mod aproape firesc oamenii refuză să accepte asta. La fel se întâmplă şi cu fotbalul, fie că ne place sau nu. Jocul copilăriei suferă transformări, ca să nu zic mutaţii, iar fantezia este înlocuită puţin câte puţin cu rigoarea, până la transformarea totală.

Un articol de Dede's|1 iulie 2016

În primul sfert de finală al Euro 2016, rigoarea a fost la putere. Polonezii stau foarte bine la acest capitol, inclusiv vedeta lor, Robert Lewandowski  este un soldat foarte disciplinat, care interpretează până la ultima notă partitura oferită de antrenor, chiar dacă este evident că ar fi capabil și de mici „floricele”.

Ca orice plan și planul tactic al polonezilor are un final și acesta s-a produs în timpul loviturilor de departajare, când inima dansează spasmodic și gleznele devin rigide.

Portugalia nu mai este ce a fost, Santos, ca un veritabil sergent de carieră a dat milităria jos din pod și echipa începe să arate din ce în ce mai rău din ronaldopunct de vedere al spectacolului și din ce în ce mai bine din cel al eficacității.

Pe acest fond nu trebuie să mai mire pe nimeni că Pepe este fotbalistul numărul unu al echipei, iar Ronaldo are momente de un ridicol absolut, neregăsindu-se în planul tactic al echipei. În primul unsprezece încă îl menține faima, altfel… Dacă în semifinale, în timpul meciului, când Pepe va respinge eroic a douăzecea minge de pe linia porții,  Ronaldo va  recita din Camoes, în timp ce din smartphone-ul ascuns în jambiere se va auzi discret un cântec fado, lucrurile vor fi pe deplin edificate, dacă nu, superstarul lui Real Madrid va trebui să mai înghită un vagon de glume după ce va da, inevitabil, pe lângă minge.

Umilința supremă ar fi ca echipa să triumfe cu el pe post de stea eminesciană (Era pe când nu s-a zărit, / Azi o vedem, şi nu e.). În primă instanță aș fi fost tentat să spun că asistăm la un apus de Ronaldo și un răsărit de Renato Sanches, dar nu, oricât de puțin ne-ar face plăcere, suntem în plină arșiță cu Pepe și Fonte la zenit.

Foto: Pepe și Ronaldo – euro 2016

11
/07
/16

Portugalia este regina Europei din punct de vedere fotbalistic, dar trebuie să recunoaştem că regina balului de la finalul turneului a fost molia, multiplicată în câteva sute de mii de exemplare. Ca orice oaspete nepoftit, a fost prezentă în toate momentele cheie ale finalei, de la fluierul de start până la accidentarea lui Ronaldo, golul lui Eder şi decernarea trofeului.

10
/07
/16

În versiunea sa portugheză a Şeherazadei, cineastul Miguel Gomes include un episod, inventat sau stilizat, în care un cocoş este adus în faţa justiţiei pentru a-şi justifica infracţiunea în formă continuată. Mai exact, pasărea nărăvaşă din Resende (orăşel din districtul Viseu, care nu-i în Maramureş, deşi sună la fel) tulbura prematur liniştea matinală a locuitorilor.

08
/07
/16

Duminică seara cinăm în familie. Cine doreşte poate să şi danseze, dar programul muzical este compus exclusiv din fado şi şansonete. Cina se va lua la ora 22.00 şi are ca fel principal coq au vin, adaptat şi reinterpretat. Se ia un cocoş, puţin mai mic decât Pogba, dar mai înfoiat decât Griezmann, şi se achiziţionează un vin de Maderia, dacă se poate producţie 1985 (anul naşterii lui Ronaldo).

06
/07
/16

Citit prin gaura antropocheii, tabloul semifinalelor de la Euro e reprezentarea fidelă a formulei sociale bazate pe arhetipuri. E ca-n viaţă, mai simplu spus. Sau ca la revoluţie. Regizată sau spontană. Indiferent însă de absenţa sau prezenţa sforilor, obiectivul celor angrenaţi e acelaşi: să învingă.

04
/07
/16

Optimismul exagerat al amatorilor ocazionali de fotbal a înghețat duminică seara la Paris. Victoria Franței a fost primită de neutrii (care evident țineau cu Islanda) precum un cod congelat lipit de spate într-o zi ploioasă de iulie. Senzația este amestecată, de plăcere (șapte goluri într-un meci), de înfiorare (ce sumar i-au executat într-o repriză), de necaz (surpriza, surprizelor a fost eliminată), de revoltă (iar Germania – Franța), de resemnare (indiferent ce se întâmplă pe parcurs, la finiș tot un favorit ajunge).

03
/07
/16

Cum diva de pică a plecat în vacanţă la Miami, iar Leo nu ne-a răspuns la sms, l-am contactat, în calitate de suporter, pe domnul Klaus Iohannis*, un admirator al fotbalului german, pentru câteva cuvinte domoale despre dureroasa înfrângere a fratellilor d’Italia, în sferturile de finală ale Europeanului de fotbal.

02
/07
/16

Scenariul a fost identic ca-n primul sfert de finală: scor deschis repede (minutul 2 în Polonia - Portugalia, minutul 13, aseară), gol egalizator pe parcursul aceleiaşi reprize (între minutele 30 şi 33), remiză la pauză, iar la sfârşit, cu sau fără prelungiri şi lovituri de la 11 metri, calificare ratată de echipa care a înscris prima. Déjà-vu.

26
/06
/16

Germania are grația unui zid de beton în care se reped berbeci mai mari sau mai mici. Nu se mișcă, nu se emoționează, nu are regrete, doar suferă de o eficiență care unor latini le creează instantaneu vertijuri. Ultimul berbecuț care s-a înfit cu capul în perete a fost echipa Slovaciei. Trosc, poc, pac, de trei ori și cazul a fost rezolvat. „Altul mai gras, că pe asta l-am ras”, cum spunea un tip care împărțea dreptatea pe stradă, fără ca cineva să-i solicite ajutorul.

26
/06
/16

Eram la cină, cu nişte amici, pe Champs-Elysees, când mi-a parvenit vestea tristă a eliminării Croaţiei. A fost singura echipă de la acest Euro-peltea pe care am adorat-o, care m-a impresionat şi ale cărei evoluţii din faza grupelor mi-au zdrobit creierii. A fost naţionala pe care,dincolo de raţiuni si afinităţi, mi-am dorit să o văd jucând cu trofeul pe masă la Saint-Denis.

19
/06
/16

Când este vorba de Albania și prin cadru apare și generalul Anghel Iordănescu, în minte îmi vine automat un autor și o carte și dacă nu zic măcar asta, vorba lui Florin Piersic, nu mai zic nimic. „Generalul armatei moarte” este cartea și Ismail Kadare este omul care a plămădit-o. Povestea este excepțională și din câte îmi amintesc am relatat-o pe scurt în acest colț minunat de univers al internetului.

18
/06
/16

Kevin De Bruyne. Fotbalist de 55 milioane de lire. Sterline. Căci atât a scos din teşcherea Manchester City pentru a-l readuce în Premier League, anul trecut, după un minisejur catastrofal la Chelsea, în 2014. În sezonul recent încheiat a bifat 41 de apariţii sub comanda lui Pellegrini, în toate competiţiile, şi a înscris de 16 ori. Un scoresheet decent, însă de la el se doreşte mai mult.

17
/06
/16

Particip la al treilea European din cariera mea jurnalisticã, aflatã într-o prãbuşire financiarã liberã. Sunt propriul trimis special la Bordeaux, în Aquitaine. De ce aici? Am dat cu banul. Cred în hazard. Hazardul m-a adus în acest oraş în care cultura e mai ales a vinului. Oameni din Bordeaux îmbãtaţi cu vin traverseazã oraşul. Lor nu le pasã de campionat.

Pagina 2 din 3123