Cosmogonia unei prietenii
https://www.ziarulmetropolis.ro/cosmogonia-unei-prietenii/

De curând, la UNTEATRU, a avut loc premiera spectacolului „Vârstele lunii”, de Sam Shepard, în regia lui Toma Dănilă.

Un articol de Diana Trăncuţă|5 Februarie 2018

Observată, în timp, de astronomii și fizicienii antichității, cucerită de istorie în timpul Războiului Rece, povestită în mituri și legende, asociată cu zeițe și vârcolaci și cântată în poeme sub semnul romantismului, luna stă agățată de cer de aproximativ 4,51 de miliarde de ani.

Iar noi, pe Pământ, suntem mici și trecători. Unde ne ducem?, se întreabă Ames (Gelu Nițu), raportându-se la acest reper temporal și spațial, în așteptarea eclipsei. Cartea despre astre nu-i dă și la această întrebare un răspuns. Exilat în pustietate în urma unei drame conjugale, el se bucură doar de compania sticlelor de whiskey până în momentul în care își sună prietenul de-o viață, pe Byron (Constantin Cojocaru), și îl cheamă la el. Și Byron vine, călăuzit de propria-i singurătate.

Cei doi prieteni nu s-au văzut de mult – umerii căzuți și ochii înfundați nu mai spun nimic despre cei care fuseseră cândva, iar constatarea acestor urme ale trecerii timpului e șocantă pentru amândoi. Nu mai rămâne nimic de făcut decât prăbușirea în amintire. Îmbătat de alcool și de imaginea unei vieți mai bune, Ames începe să-și rememoreze tinerețea glorioasă, vremea în care nu-și trădase soția și în care iubirea părea să aibă un sens, poate chiar acela de-a te face să te simți nemuritor. Byron, ca un bun ascultător, intervine în amintirile lui Ames doar cu replici scurte, care-l aprobă sau îl ironizează, cu întrebări retorice sau cu exclamații de încântare. Față de Ames, deși conștient și el de iminența morții, e o figură mult mai senină, având adesea pe chip o bucurie autentică, de copil. Poate din dorința de a-și nega, la rândul lui, singurătatea, se plasează în repetate rânduri în trecutul prietenului său, chiar dacă acesta din urmă se proclamă unic proprietar al amintirilor sale.

Confruntarea cu prezentul îl face pe Byron să-și aducă aminte că el și Ames puteau vorbi cândva despre orice, fără ca unul să-l judece pe celălalt. Acum, însă, e tot mai greu. Fărădelegea amoroasă comisă de Ames e cu atât mai de neînțeles pentru Byron cu cât acesta din urmă îi rămâne devotat soției lui și dincolo de moarte. Ames află odată cu spectatorii de suferința vechiului său prieten. Odată cu emoționantul său monolog retrospectiv, Byron retrăiește pierderea celei pe care o cărase moartă prin oraș, într-o ultimă plimbare prin locurile vieții lor.

Cât timp mai ai?, îl întreabă Ames pe Byron. Acum, la bătrânețe, singurătatea rămâne unica punte dintre ei, suficientă pentru a reînnoda o veche prietenie. Singurătatea și o eclipsă de lună…

Îmbătat de alcool și de imaginea unei vieți mai bune, Ames începe să-și rememoreze tinerețea glorioasă, vremea în care nu-și trădase soția și în care iubirea părea să aibă un sens, poate chiar acela de-a te face să te simți nemuritor.

Foto: UNTEATRU

16
/01
/19

Romanul autobiografic „Promisiunea zorilor” de Romain Gary (traducere din franceză și note de Daniel Nicolescu) a fost publicat la editura Humanitas Fiction, în anul 2018.

16
/01
/19

Editura Litera anunță peste 700 lansări editoriale noi în 2019 și vă propune să notați în agendă cărțile-eveniment peste care nu trebuie să treceți fără a le fi citit anul acesta.

16
/01
/19

Seară specială la Teatrelli, cu intrare liberă: Constantin Bălăceanu-Stolnici și Adrian Majuru invită publicul la o dezbatere care marchează împlinirea a 160 de ani de la Unirea Principatelor Române.

15
/01
/19

Incluse în proiectul Viitorului Memoriei, o platformă dedicată memoriei Holocaustului în România, filmele documentare realizate, fără patos, de Olga Ștefan înregistrează mărturiile prețioase ale mai multor supraviețuitori ai persecuțiilor împotriva evreilor. O formă de amintire necesară și inevitabil fragmentată.

15
/01
/19

După cum veți afla de pe această pagină, sunt un băiețel de doi ani, diagnosticat după Crăciun cu neuroblastom* (cancer – cu metastaze multiple). Știu că asta sună un pic înfricoșător, dar câtă vreme există speranțe, rămân încrezător. Iată, am reușit și o rimă, mi se mai întâmplă...

15
/01
/19

Opera Națională București prezintă joi, 17 ianuarie, începând cu ora 18:30 spectacolul „Faust” de Charles Gounod. Regia poartă semnătura lui Alexandru Tocilescu, scenografia a fost creată de Cătălin Ionescu Arbore, coregrafia de către Alexa Mezincescu, iar mișcarea scenic de către Roxana Colceag. Maestru de cor Daniel Jinga. La pupitrul dirijoral se va afla Tiberiu Soare.

14
/01
/19

Spectacolul „Ultima bandă a lui Krapp”, în regia lui Toma Dănilă, după un text de Samuel Beckett, se joacă la Unteatru. În spectacol apare un singur actor: Constantin Cojocaru.

14
/01
/19

„Anul Cărții” se deschide cu o conferință națională dedicată profesioniștilor în comunicare din editurile românești. Programată pe data de joi, 17 ianuarie 2019, începând cu ora 10.00, la Salonul de Carte „Luceafărul” (Bulevardul Unirii nr. 10), conferința își propune să îi reunească pe specialiștii în comunicare din editurile autohtone.

14
/01
/19

Aflat la cea de-a 5-a ediție, Oscar Weekend aduce la Cinema Elvire Popesco cele mai titrate filme ale anului 2018, propuse sau aflate în cursa pentru Oscarul la categoria „Cel mai bun film într-o limbă străină”.

13
/01
/19

Cum alegi un spectacol, într-un peisaj teatral în care se produc sute, şi nu toate sunt capodopere? Ziarul Metropolis îţi oferă cinci motive pentru care să alegi un spectacol – o hartă şi o busolă, ca să nu te rătăceşti în pădurea deasă a teatrului românesc…

10
/01
/19

„Pădurea spânzuraţilor”, premiera spectacolului inspirat de romanul lui Liviu Rebreanu, în regia lui Radu Afrim la Teatrul Naţional din Bucureşti, a făcut din Teatru o voce autentică şi originală în ansamblul celor care au interpretat în anul care tocmai s-a încheiat o partitură complicată, a Centenarului Marii Uniri.

Page 1 of 76912345...102030...Last »