CR7: acronim anonim
https://www.ziarulmetropolis.ro/cr7-acronim-anonim/

Aseară, la Salvador, în meciul cu Germania, Cristiano Ronaldo a tratat fotbalul ca pe o scrumieră. Ursuz şi sâcâit de ceva, probabil şi de acea potenţială accidentare care a făcut valuri în presă înainte de începerea Cupei Mondiale, Cristiano Ronaldo sau CR7, cum a fost esenţializat de roboţeii marketingului abreviativ, a fost exact asta: un acronim într-o echipă de anonimi vopsiţi conjunctural în culorile Portugaliei.

Un articol de Cinesseur|17 Iunie 2014

Nici coechipierii nu se omorau să-l pună în valoare, dar şi când îl mai căutau cu mingi sau doar din priviri, parcă se ascundea după copac, cum spun hâtru fotbaliştii.

Poate chiar după copacul înfipt în propriul cap, conform unei vorbe mari lansate de un tandem filosofic şi mai celebru: Deleuze şi Guattari. Copacul respectiv i-a întunecat mintea până şi lui Zidane, căci rostul lui este de a-i face pe oameni să gândească în rădăcini, genealogii sau strămoşi, iar capul în gură aplicat de Zizou lui Materazzi, într-o finală de Campionat Mondial, fix asta era: chemarea strămoşilor!

În mod neaşteptat, Ronaldo a ieşit de la umbra copacului său la un fault comis asupra unui coleg, undeva în repriza a doua. Nu la fel de violent fizic, din fericire. S-a mărginit să vocifereze ostentativ, spumegând furios-jekyllian că arbitrul nu a acordat 11 metri (presupusul fault se consumase în careul mare).

Abia atunci l-am văzut la faţă, şi ce spectacol era chipul său învolburat de frustrare!, dar era cam târziu fie şi pentru o reprezentaţie generată de un temperament coleric-exhibiţionist, acelaşi care-l face să se manifeste ca un descreierat la unele goluri strict pentru a-şi prelungi cu câteva zeci de secunde puseurile de nombrilism, acelaşi care, pe vremea când juca la Manchester United, îl împingea să simuleze, în general în suprafaţa de pedeapsă, doar-doar o primi un penalty. Tribunele britanice, alergice la diver-i, l-au taxat ani la rând, huiduindu-l la scenă deschisă ori de câte ori atingea mingea.

CR7: zero mătreaţă, zero fotbal

De data asta micul său număr de circ era tardiv. Nemţii aşezaseră deja, metodic cum numai ei ştiu, trei goluri între ei şi portughezi, profitând, e adevărat, şi de eliminarea unui descreierat cu acte în regulă (Pepe). Ca dezastrul lusitanilor să fie complet (nu şi desăvârşit, pentru că asta însemna de la 5 goluri în sus), Germania urma să mai înscrie o dată, fixând lucrurile într-o incontestabilă paradigmă kantiană: realitatea este (un) conţinut (în cazul de faţă un scor categoric, lipsit de echivoc).

Absenţa lui Cristiano Ronaldo dintr-un meci în care lumea se aştepta să fie erou mi-a adus în minte acest cadru din O Estranho Caso de Angélica/The Strange Case of Angelica, filmul veteranului portughez Manoel de Oliverira (are 106 ani şi continuă să filmeze).

Într-un fel, e un film şi despre fantome, dar acest cadru vorbeşte despre altceva. Oamenii adunaţi la acea masă discută când înflăcărat, când şoptit, despre nimicuri, despre chestiuni importante (materie versus antimaterie), dar mai ales despre apatia personajului principal, un fotograf îndrăgostit de imaginea unei fete moarte.

Îl vedeţi, e tânărul din stânga, pierdut în gândurile şi obsesiile lui. Deşi toţi aşteaptă să se implice, el face doar act de prezenţă la aceste întâlniri duminicale. Mintea sa e cu totul în altă parte.

11

Păstrând proporţiile (suntem obligaţi de motivaţiile personajelor), cam acelaşi lucru s-a petrecut ieri şi cu Cristiano Ronaldo: a fost un fotbalist-vedetă îndrăgostit de propria imagine.

Cadrul al doilea e pour la beauté du geste. Mai exact, lovitura liberă măiastru executată de Ronaldo în prelungiri. Mingea n-a intrat în aţe, dar modul în care liderul echipei s-a raportat la obiectul muncii sale ar putea fi un semn că Portugalia nu a depus complet armele, chiar dacă după prima partidă tot ce se poate spune despre prestaţia ei este o parafrază a sloganului unui spot în care apare însuşi măria sa CR7: zero mătreaţă, (aproape) zero fotbal. Căci cu o singură lalea… Ştiţi restul, nu?

12

P.S.: În filmul lui Oliveira apare şi un papagal (sfârşeşte prost, săracul!). În lotul lui Bento, papagalul e Pepe, un găligan care ar trebui tratat de nişte medici specialişti.

13

 

17
/07
/18

“Unu-i meșter mondial / Kylian MBAPPE / A scos Franța la un dans / Pe Champs-Élysées...” (ultima strofă) / Ce-a fost mai greu, Mondialul rusesc, a trecut. Urmează o vară fierbinte cu seri lungi și șprițuri reci, în cinstea epigramistului Păstorel, cel care a inpsirat și această poezioară, de 14 strofe, în formă continuată.

13
/07
/18

N-au mai rămas multe ore până la meciul pentru medalia de bronz: Belgia – Anglia (astăzi, de la ora 17.00). Și dacă unor concetățeni din urbea sa Mondialul din Rusia li s-a părut unul lung și plictisitor, domnul Spirache funţionar la prefectură, personaj compus din familie, slujbă şi cumsecădenie, iubitor de Premier League și susținător pătimaș al echipei lui Harry Kane,  Trippier și Dele Alli, nu împărtășește pe deplin această impresie.

05
/07
/18

Când am început eu să bat mingea pe maidan, cel mai mare jucător al lumii era Pele. Până și televiziunea română a dat meciul lui de retragere, cel dintre NY Cosmos și Santos. Am învățat ce înseamnă să centrezi cu efect maxim, cu exteriorul, cu cele mai mici trei degețele ale piciorului, dintr-un filmuleț demonstrativ cu același Edson Arantes do Nascimento.

04
/07
/18

Șase meșteri mondiali / Au muncit pe brânci / RADAMEL a suspinat / Și-au rămas doar cinci... Ca să nu-l fure somnu’ în “optimi”, cronicarul Pantacruel a băut un vin vechi de pe vremea faimosului epigramist Păstorel, suficient pentru ca Mondialul Metropolis să alunece molatic către un ghiers în formă continuată (precum infracţiunile din Codul Penal)

03
/07
/18

Șase meșteri mondiali / Suceau babaroase / LUKAKU a dat mai mare / Și-au rămas tot șase... Ca să nu-l fure somnu’ în “optimi”, cronicarul Pantacruel a băut un vin vechi de pe vremea faimosului epigramist Păstorel, suficient pentru ca Mondialul Metropolis să alunece molatic către un ghiers în formă continuată (precum infracţiunile din Codul Penal)

02
/07
/18

Ca să nu-l mai fure somnu' și-n "optimile" din seara asta, cronicarul Pantacruel a băut un vin vechi de pe vremea faimosului epigramist Păstorel, suficient ca Mondialul Metropolis să alunece molatic către un ghiers în formă continuată (precum infracţiunile din Codul Penal)

Page 1 of 512345