OPINIE. Cristian Mungiu: Despre România și imaginea ei, după întreruperea proiecției cu 120 BPM
https://www.ziarulmetropolis.ro/cristian-mungiu-despre-romania-si-imaginea-ei-dupa-intreruperea-proiectiei-cu-120-bpm/

Regizorul Cristian Mungiu avertizează că imaginea României ar putea avea de suferit din cauza unor incidente ca cel de duminică, de la Muzeul Țăranului Român, când proiecţia filmului „120BPM/bătăi pe minut”, premiat la Cannes, a fost întreruptă cu cântece bisericeşti.

Un articol de Petre Ivan|7 Februarie 2018

 

Cu icoane în mâini şi intonând cântece bisericești, câteva persoane au întrerupt, duminică seară, la Muzeul Țăranului Român din București, proiecția filmului “120 de bătăi pe minut” (120BPM). Pelicula, regizată de Robin Campillo, a câștigat marele premiu al juriului la Cannes în 2017.

*************

Cristian Mungiu:

Mă văd nevoit pentru întîia dată să mă exprim public în calitate de distribuitor în urma incidentului de duminică, 4 februarie, cînd proiecția filmului francez 120 BPM de la sala de cinema a Muzeului Țăranului Român a fost întreruptă de un grup de protestatari care au pătruns în sală cîntînd cîntece religioase.

Cer scuze spectatorilor pentru acest incident nedorit și de neprevăzut. Și mulțumesc conducerii Muzeului Țăranului Român care ne-a ajutat să ne ținem promisiunea făcută încă din seara incidentului – aceea de a reprograma cît de curînd filmul în aceeiași sală, cu intrare liberă pentru toți cei care au fost prezenți la proiecția întreruptă în 4 februarie.

Proiecția va fi reluată pe 20 februarie, la ora 18:00.

Consecințele publice ale acestui incident nu pot fi însă reparate la fel de simplu.

Poate unii dintre dumneavoastră știu, România și Franța se pregătesc intens pentru un sezon cultural bilateral în 2018 și 2019 – cu ample manifestări ale artiștilor români în Franța și ale celor francezi în România. Scopul acestui sezon este să combată pe cît posibil stereotipurile cu care ne percem unii pe ceilalți și să confere o altă imagine, mai proaspătă, mai aproape de realitate fiecăreia dintre țări în ochii cetățenilor celeilalte.

Banuiesc că nu e cazul să vă spun ce imagine avem noi ca români, în străinătate. Eu însumi am fost înfățișat într-o caricatură ca cerșetor, în 2013, pe cînd eram în juriu la Cannes. Am decis atunci, în ciuda tuturor inflamărilor patriotarde din România, ca cel mai corect este să lăsăm capul în pămînt, nu ne revoltăm în tot felul de proteste publice despre incident. Pentru că ce cred oamenii despre tine nu se repară cu comunicate. Și pentru că percepția despre români și România în străinătate, oricât de stereotipală și simplificatoare ar fi, este rezultatul unor fapte, a unor întâmplări care au condus la această imagine nefericită. Iar dacă vrem să schimbăm imaginea, trebuie sa schimbăm conținutul, nu să cosmetizăm imaginea.

Și cum ne pregătim noi să schimbăm conținutul?

La nivel de inițiativă personală, organizăm, de exemplu, (eu și alții), festivaluri de film la care vin oaspeți să vadă că nu sîntem vampiri și că de fapt avem o țară mai normală și mai prietenoasă decît pare de la distanță.

La nivel de stat, cum spuneam, organizăm un sezon cultural cu Franța și arătăm că uite, România este și altfel.

Din păcate însa, un incident ca cel de duminică seara riscă să anuleze în mare măsură efectele multor inițiative reparatorii. Știrea despre incident a fost preluată și mediatizată. Ea asociază din nou România cu termeni ca ‘primitism’, ‘fanatism’, ‘intoleranță’.

De ce?

Pentru că 120 BPM nu este vreun mărunt film de propagandă despre libertatea sexuală și cu atît mai puțin un film care să îndemne la relații homosexuale. Este un film despre civism, despre responsabilitate socială, despre lupta pentru drepturile oricărei comunități de minoritari stigmatizați public de superficialitatea cu care îi judecăm adesea pe cei diferiți de noi.

Mai mult, e filmul pe care francezii l-au considerat potrivit să reprezinte Franța la Oscar. Filmul care a luat marele premiu la Cannes. Filmul care, a doua zi dupa incidentul bucureștean, a luat 6 premii Lumiere fiind considerat cel mai important film francez al anului. Film care a fost vizionat de peste două milioane de spectatori în Franța (fără ca vreo proiecție să fie întreruptă de cîntece).

Nu mai traiesc de mult cu speranța că cinematograful poate schimba lumea – în caz ca o voi fi avut vreodată. Însă cinemaul poate, uneori, să ne deschidă mintea. Sa ne facă să înțelegem mai multe despre ceva ce nu știam, despre ceva ce nu ne preocupa. Iar acest film, cu precădere, indiferent dacă îl apreciezi sau nu ca mostră de cinema, are potențialul formidabil de a declanșa discuții publice despre o sumedenie de teme care ar trebui să ne preocupe pe noi, în societatea românească.

Ca distribuitori ai filmului în România, am ales să începem prezentarea publică a filmului printr-o discuție cu tineri, cu liceeni, în prezența profesorilor lor, a unor psihologi și sociologi: o discuție despre toleranța, despre civism, despre necesitatea educației – a celei sexuale în particular, dar a educației în general – singura care te poate face să-l judeci pe celalalt mai puțin stereotipal.

Însă desigur, acea discuție nu s-a constituit într-o știre la fel de mediatizată precum incidentul de duminică. Pe care nu-l mai putem șterge, dar pe care îl putem folosi ca pe un declanșator al unei reacții a noastre care să ne poziționeze altfel, care să arate cum ne raportăm noi la acel incident. Noi ca cetățeni și noi ca autorități ale statului. Dacă aș fi Ministrul Culturii, m-aș grăbi să merg să văd filmul, ca să pot avea o reacție în cunoștință de cauză, pentru ca e cazul să am o reacție. Dacă aș fi primarul Capitalei, m-aș preocupa să aflu de ce acest film a fost difuzat în sala Muzeului Țăranului Român și de ce nu are Primăria ca program să redea orașului săli de cinema mai puțin sacre, dacă aș fi polițist, printre cei care i-au legitimat pe turbulenți, aș aplica niște sancțiuni. Pentru ca să întrerupi o proiecție de film cîntînd cîntece religioase trebuie să fie la fel în fața legii la fel de grav ca a întrerupe o slujbă în biserică cîntînd heavy metal.

Este foarte complicat să distribui orice film în România. Dacă nu e action-adventure sau un amuzant film cu super eroi. Prin indiferența statului, nu mai există săli. Iar lipsa de săli a generat o lipsă de interes, pierderea obișnuinței de a vedea filme alături de alții, pierderea gustului pentru orice e diferit de normă. Este cu atît mai complicat să distribui un asemenea film. Am întîmpinat nenumărate refuzuri în încercarea de a-l programa. Din cauza conținutului, din cauza prejudecăților, din teama și din comoditate.

Le mulțumesc tuturor celor care, în acest context, au lăsat deoparte precauțiile și au ales să re-programeze filmul. Momentan nu sînt mulți. Dar dacă va exista interes din partea dvs, ca cetățeni, vor fi poate, data viitoare, mai mulți.

Vă invit să vedeți filmul, înainte de a emite păreri despre natura lui. Pentru că dacă o facem, în necunoștință de cauză, îi vom judeca pe alții la fel de stereotipal precum ne judecă și ei pe noi.

Momentan, campionii curajului contracurent sînt: București: MȚR (20 februarie de la 18:00), Cinema Elvire Popesco (13.02 de la 15:30, 14.02 de la 15:45), Cinemateca Union (13.02 de la 18:30, 14.02 de la 18:30, 16.02 de la 16:00, 20.02 de la 16.30),  Afi Cotroceni (07.02 de la 21:30, 08.02 de la 21:30), Cine Globe Titan (07.02 de la 18:30, 08.02 de la 22:45), Cluj Napoca – Cinema Victoria (09.02 de la 22:30, 12.02 de la 20:00, 13.02 de la 22.30), Iași – Ateneu (19.02 de la 20.00), Botoșani – Cine Globe Uvertura (07.02 de la 22:45, 08.02 de la 22:45), Pitești – Cinema Trivale (07.02 de la 14:00, 09.02  – 15.02 de la 14:50)

Informații despre proiecțiile 120 BPM/bătăi pe minut vor fi udpatate pe site-ul https://voodoofilms.ro/  și pe pagina de Facebook Voodoo Films https://www.facebook.com/VDfilmsdistribution/

Foto: Cristian Mungiu – facebook

19
/08
/18

A intrat în cinematografe filmul „Utøya – 22 iulie”. Sunt puține filme de cinema mai puternice, mai îngrozitoare și mai necesare decât acesta.

19
/08
/18

Robert Redford (82 de ani împliniți ieri) și Jane Fonda (80 de ani) s-au reîntâlnit, pe ecran - „Our Souls at Night”, toamna trecută, la 50 de ani distanță de la apariția lor în clasicul „Desculţ în parc”.

19
/08
/18

"Nu suntem stăpânii acestei lumi, suntem doar în trecere pe aici..." - Robert Redford. Unul dintre cei mai respectați și mai iubiți actori contemporani a împlinit 82 de ani. Redford a fost nominalizat de două la premiile Oscar pentru rolurile interpretate, câștigând râvnita statuetă pentru regie și, mai apoi, pentru "contribuţia adusă cinematografiei"...

17
/08
/18

Robert de Niro, actorul care i-a intruchipat pe Vito Corleone (la tinerețe) in Nașul, Travis Bickle în Taxi Driver, Jake La Motta, în Raging Bull, Rupert Pupkin în The King of Comedy, Al Capone în The Untouchables, Noodles în Once Upon a Time in America, James Conway în Goodfellas, Max Cady în Cape Fear, Sam 'Ace' Rothstein în Casino (și așa mai departe), a împlinit 75 de ani!

17
/08
/18

Ediția 2018 a Divan Film Festival aduce în perioada 24 - 26 august în Craiova și 27 august - 1 septembrie în Port Cultural Cetate producții cinematografice în premieră, invitați de marcă și evenimente muzicale de neratat. Din selecția festivalului fac parte 14 filme de lungmetraj și 17 scurtmetraje, reunite sub tema acestei ediții: “Balcanii visează”. Formațiile Aida și Noi, sZempöl Offchestra și Mambo Siria asigură coloana sonoră a festivalului.

17
/08
/18

Noul film al mexicanului Alfonso Cuarón e produs de Netflix și a fost selecționat la Veneția în competiția oficială. Titlul și povestea în sine sunt legate de Roma, suburbie a capitalei Mexico City, în care Cuarón a crescut. Filmul, de altfel, are o accentuată dimensiune autobiografică așa cum se întâmpla și cu „Y Tu Mamá También” (iar acela e unul de referință). – Cinesseur*

16
/08
/18

Pe 16 august 1977, la ora 16:00, tatăl lui Elvis Presley, Vernon, anunța sec, la Graceland, moartea filului său. Regele Rock 'n' Roll-ului se stingea din viață la numai 42 de ani, lăsând în urmă zeci de filme și mai bine de 60 de albume, vândute în peste 1 miliard de exemplare.

16
/08
/18

Treizeci de scurtmetraje internaționale și românești au fost selectate în competițiile Bucharest International Dance Film Festival 2018 din peste 300 de producții înscrise. Competiția națională va avea loc pe 7 septembrie, de la ora 21.00, la Deschis Gastrobar, iar cea internațională, pe 8 septembrie, dela ora 18.30, la Cinema „Elvire Popesco”.

15
/08
/18

Circulă prin festivalurile de specialitate (inclusiv în țara noastră) un documentar dedicat vieții cantautorului George Michael. Este intitulat „Freedom”. La el lucra artistul cu două zile înainte să moară în ziua de Crăciun a anului 2016.

15
/08
/18

“Mi-l amintesc pe Clark Gable foarte tânăr, în alb și negru. Se întoarce un pic și apoi zâmbește. O canalie irezistibilă. În ce film să fi fost asta? Poate în 'It Happened One Night'..." - Marcello Mastroianni, în documentarul “Mi ricordo, sì, io mi ricordo" (1997)

15
/08
/18

A treia ediƫie The Black Sea Film Festival revine în periaoda 26 – 31 August, în Amfiteatrul Dincolo La Pescarie, deasupra plajei Vama Veche, un loc carismatic, deja renumit pentru spiritul său tânăr, vibrant și artistic.

14
/08
/18

Astăzi și mâine (14 si 15 august), de la ora 21.00, clujenii sunt invitați sub umbrela Caravanei Filmelor NexT, la două seri de picnic și scurtmetraje românești sub clar de lună, în Parc Iulius Mall din Cluj-Napoca. Caravana Filmelor NexT revine la Clujcu 2 programe speciale: 100 de ani de scurtmetraje românești și NexT Is Feminist, filme scurte realizate de femei regizor din România.

14
/08
/18

Charlie Chaplin, în 1940, în "Dictatorul" ("The Great Dictator"). Filmul a fost considerat în epocă unul foarte îndrăzneț, prin faptul că ironiza dictatori precum Adolf Hitler și Benito Mussolini, dar și ideologii ca fascismul, nazismul și antisemitismul.

Page 1 of 21212345...102030...Last »