CRONICĂ DE CARTE O privire în adâncul poemului valoros / Rhea Cristina – “Ochiul străinului”
https://www.ziarulmetropolis.ro/cronica-de-carte-o-privire-in-adancul-poemului-valoros-rhea-cristina-ochiul-strainului/

Mi-a fost dat să mă întâlnesc cu poezia d-rei Rhea Cristina la Târgul de Carte din Bucureşti, ocazie cu care şi-a lansat volumul “Ochiul Străinului”, publicat de Editura Du Style, deja consacrată în peisajul nostru editorial. Trebuie să recunosc faptul că, în prima fază, cuvintele elogioase spuse despre cartea în cauză mi s-au părut a fi (şi) puţin gratuite. Gândeam că este, totuşi, normală o oarecare notă de subiectivism.

Un articol de Ioan Romeo Roşiianu|24 mai 2015

Rhea Cristina – “Ochiul străinului” / Atunci m-am hotărât să citesc pe nerăsuflate volumul, dominat de dorinţa de-a descoperi contrariul. Dorinţa puţin răutăcioasă. Totuşi, firească, pentru cineva ce intenţionează să se pronunţe pe marginea unui text. Deci, am văzut, am remarcat, am subliniat şi, am scris.

Volumul “Ochiul străinului” este matur, bine structurat în trei părţi ce adună o realitate abil creionată a propriilor sentimente, o viziune proaspătă a evenimentelor ce-i domină autoarei vieţuirea. Părerea de simplă consemnare a unor stări, a unor fapte, e uşor anihilată de o revoltă a atitudinilor, îndreptată împotriva visurilor, împotriva deziluziilor. Poemele sunt concepute din vârtejul unei furii blânde, obstinate totodată. Poemele sunt parcă “pornite” împotriva fericirii.

Totuşi, din dorinţa de a se menaja pe sine însăşi, autoarea preferă să pună pe seama celui de lângă ea povara asumării unui realism ancorat în deziluziile cotidiene: “tu ştiai bine ce se poate întâmpla când se tace mult/  şi soarele înţeapă privirea ca o felie de pepene/ vechi şi nu ai ripostat măcar să fi întrebat să-l fi/ chestionat în legătură cu întrebarea aceea stupidă” (Murmur, pag.48)

Starea de atrofiere a voinţei pare ţesută dintr-o pânză de paianjen, în care, de multe ori, însăşi poeta se pierde. Atunci ea se revoltă, punând în cuvinte toată obida. Îndeosebi în poemele cu tentă de haiku, poeme în care “alergările metaforice” se transformă în strigăt, lăsându-se în voia pornirii de

Ioan Romeo Roşiianu

Ioan Romeo Roşiianu

moment: “pe răspunderea mea, oameni buni,/ ziua are inimi sălbatice arzându-i/ pe bune/ pe răspunderea mea” (Ziua, pag.22), sau: “aş/ crede/ în/ Clipă/ de/n-ar/ fi/ Soarele/ dezvelit” (Silabisirea credinţei, pag.20), sau:” sunt pleoapă/ care/ fuge/ de lacrima ei” (Sunt, pag.32).

Astfel, delimitându-şi propriul contur spiritual, Rhea Cristina ne obligă să credem că ea refuză a se privi în oglinzile de fiecare zi, îngăduind, totuşi, în profunzimile textelor ei, ca resursele memoriei să fie pusă la mezat, în schimbul unei improprii linişti înterioare. De aici, poate, nervul cu care-şi etalează în poeme metaforele, adesea înfrângându-şi pacea sufletească.

Moneda de schimb, pentru un dram de resemnare. Care, aşa cum ţine să ne convingă, n-o face decât să fie ceva mai retractilă în faţa tumultului existenţial. În pofida reuşitei de-a scoate la lumina zilei texte ce vorbesc tocmai despre o anume criză benefică ce-o stăpâneşte, marcându-i (şi) procesul de desolemnizare în care-şi scufundă unele poeme, fapt uşor de remarcat.

Şi totuşi, dacă poeta nu s-ar fi sustras cu atâta încăpăţânare atrocităţilor realităţii înconjuratoare, unele poeme ar fi avut ceva mai multă consistenţă, fapt ce-ar fi generat o şi mai penetrantă forţă a expresiei, o voluptate a percepţiei, atrăgând o deschidere spre mireasma unei linişti profunde.

(Din volumul de critică „Pictorii cuvintelor” de Ioan Romeo Roşiianu, editura TipoMOLDOVA, Iasi, 2015, secţiunea „Damele metaforei”, pag 25 – 26)

Foto: Rhea Cristina , Ochiul străinului – WIKIPEDIA

19
/08
/19

Moştenitorii lui J.D. Salinger au anunţat, după ani în care au refuzat ca opera scriitorului să fie digitizată, că puţinele scrieri ale sale vor fi publicate în format ebook pentru prima dată. Autorul romanului "De veghe în lanul de secară", care a murit în 2010 la vârsta de 91 de ani, prefera experienţa lecturii unei cărţi în format fizic și ura internetul. 

15
/08
/19

Ziarul Metropolis vă propune o nouă rubrică – După 1989 – în care încercăm să vedem cum au trăit intelectualii români răsturnarea comunismului (în decembrie aniversăm – deja! – 30 de ani de la Revoluție) și cum au întâmpinat ei zorii noii libertăți.

15
/08
/19

Sriitorul Vasile Ernu ("Născut în URSS", "Ultimii eretici ai Imperiului", (2009); "Bandiţii") a văzut aseară ultimul film scris, regizat şi jucat de Casey Affleck  și a scris despre el în această dimineață, pe pagina sa de facebook. Cinefilii care nu se tem de spoilere se pot bucura astfel de un text savuros. Din păcate, "Light of My Life" nu este încă disponibil în cinematografele din România.

14
/08
/19

Pe 10 august s-au împlinit 135 de ani de la nașterea, la Brăila, a scriitorului Panait Istrati. Am selectat pentru dumneavoastră câteva repere biografice (așa cum apar în Panait Istrati, „Opere”, Editura Academiei Române, București, 2003).

12
/08
/19

CRONICĂ DE CARTE Exponent al Generației `70 și probabil singurul în relații strânse cu Noul Cinema post-2000, regizorul Iosif Demian se destăinuie într-o necesară carte-interviu realizată de Laura Dumitrescu – „Iosif Demian. Note de autor”, recentă publicată, în ediție bilingvă (română și engleză), de iadasarecasa, cu sprijinul Centrului Național al Cinematografiei (CNC).

12
/08
/19

(continuare) Da, m-am albit, dar în sufletul meu a înflorit revolta, pentru că sînt neam de revoluționar. Cum, domnule, cum de e posibil? Tocmai eu, din universul ăsta larg, am fost ales să intru în rahat? Ah, am să mă răzbun. Ați profitat de mine, vrăjitoarelor. Mai ales, tu, domnișoară Raluca, ai profitat cu glasul tău catifelat și m-ai dus cu vorba…

12
/08
/19

Puțină lume știe că, în spatele aparenței mele de om serios și atotcunoscător se ascunde un soi de Cănuță om sucit, un Lică Zăpăcilă al familiei, unul care-și ia părerile și impresiile drept realitate. Asta în ceea ce mă privește, desigur. Cînd mi se pare că am înțeles ceva, nu mai acord nici o atenție restului, amănuntelor. Exemplul cel mai strălucit este chiar vacanța pe care o ronțăi acum, mirîndu-mă și dînd cu căciula după cîini.

02
/08
/19

Ultima lună de vară vine cu evenimente culturale de impact, precum Festivalul Anonimul, în Delta Dunării, Festivalul de Teatru Independent Undercloud, la Muzeul Țăranului din București, sau Festivalul Internațional George Enescu, ce-și deschide porțile în ultima zi din august.

29
/07
/19

Cartea „Cântecul stepei, cântecul munților”, de Cinghiz Aitmatov, traducere din limba rusă și note de Nicolae Iliescu, a fost publicată la editura Polirom în anul 2019. Volumul reunește mai multe nuvele ale scriitorului kârgâz, printre care și magnifica lucrare „Vaporul alb”.

28
/07
/19

Cea de-a șasea ediție a Festivalului Strada Armenească are loc anul acesta între 2 și 4 august și aduce în inima Cartierului Armenesc din București o serie de evenimente pentru întreaga familie. Expoziții și workshopuri, meșteșugari, tururi ghidate, delicii culinare, dansuri tradiționale și concerte de neuitat, toate vă așteaptă în cele trei zile de festival pe strada Armenească. Intrarea este liberă.

24
/07
/19

CRONICĂ DE CARTE Criticul de film Lucian Maier revine în atenţie cu o carte provocatoare, „Timp şi conştiinţă în cinema”, proaspăt apărută la Editura Eikon. Un titlu ambiţios. Şi o premisă la fel: renunţarea la o analiză exclusiv estetică a cinemaului şi trecerea la o analiză a filmului ca discurs.

21
/07
/19

Pe 21 iulie 1899, la Oak Park, Illinois, se năștea Ernest Hemingway. 120 de ani mai târziu, vă propunem să ni-l amintim pe scriitorul de Nobel din mărturiile pe care acesta i le-a lăsat biografului său A.E. Hotchner. Punctul de plecare îl reprezintă Parisul lui Hemingway; aruncăm apoi o privire înspre iubirile, accidentele de avion sau ultimele zile ale acestuia.

17
/07
/19

În aceste vremuri teribile de căldură mare, monșer, am selectat pentru dumneavoastră câteva fragmente din volumul „I.L. Caragiale. Despre lume, artă și neamul românesc”, de Dan C. Mihăilescu (editura Humanitas, 2012), care – bine citite – se constituie într-un adevărat autoportret al lui Nenea Iancu.