Cu dragoste, pentru Nepotul meu, Veniamin
https://www.ziarulmetropolis.ro/cu-dragoste-pentru-nepotul-meu-veniamin/

În perioada 11-18 iunie, la Buzău tot oraşul se adună la Teatru, fie în sala de spectacol, fie în parcuri sau locuri special amenajate. Festivalul BUZĂU / IUBEȘTE / TEATRU, ajuns la cea de-a XVII-a ediţie, se bucură, după doi ani, de o nouă reuniune, respectiv de 8 spectacole – 8 producţii a teatrelor din ţară selecţionate cu multă dragoste pentru publicul buzoian.

Un articol de Diana Parpalea|12 iunie 2022

Festivalul a început cu spectacolul „Nepotul meu, Veniamin”, o co producție a Teatrului Evreiesc de Stat și Teatrul de Comedie din București, având în distribuție două nume de neconfundat în teatrul românesc, respectiv Maia Morgenstern și Emilia Popescu, cărora li se alătură doi actori tineri, Andreea Alexandrescu și Andrei Miercure.

Spectacolul „Nepotul meu, Veniamin”, scris de Ludmila Ulițkaia și regizat de Vlad Massaci, prezintă cu multă sensibilitate și umor povestea unei mame care ține cu orice preț să nu renunțe la acest rol, chiar și atunci când propriul copil este un bărbat în toate firea. Orgoliul și egoismul o fac să ia decizii exagerate și pripite, cu intenții bune, pe care orice mamă le-ar putea înțelege până într-un anumit punct. Totodată, pe lângă faptul că este mamă, este de origine evreiască și rusească, dimensiune socială la care nu ar vrea să renunțe nici fiul său. Dar cum conflictul între generații este o altă temă abordată, vom vedea ce trebuie să îndure mama Esfir în final.

Povestea de familie este spusă într-un decor construit pe detalii și atmosferă. Întreaga lumea a mamei Esfir este conectată în permanență cu trecutul, prin lanțul nesfârșit de fotografii-tablou-portret al unor rude care au murit cândva, în același timp, demult. Decorul semnat de Iuliana Vîslan este și el o poveste în sine, care, așa cum ne-am obișnuit și de la alte spectacole cu regizorul Vlad Massaci, se așază într-un frumos tablou scenic. Toată frumusețea lui stă în detalii, cum ar fi micro-mobilierul cu mici scaune și mese în miniatură presărat ici colo, care construiesc un fel de mici case pentru păpuși, ori rama de tablou fără chip. Iar peste tot acest mobilier vechi, prăfuit de timp, se află o machetă cu mici blocuri care luminează – prea mici – ceea ce ar putea reprezenta viitorul mamei Esfir.

Această relație regizor-scenograf, mai rar întâlnită în zilele de azi, aduce spectacolului o frumusețe unică, întrucât cele două concepte – scenografic și regizoral – se completează și creează o unitate. Vlad Massaci se folosește de spațiul creat pentru a-i purta pe spectatori de la o scenă la alta: fie în universul mamei Esfir, fie în cel al Elizavetei ori cel al tinerilor, respectiv noii generații.

 

Drama și umorul poveștii sunt date evident de cele două actrițe, Maia Morgenstern (Esfir Livovna) și Emilia Popescu (Elizaveta Iacovlevna). Cele două personaje pe care le interpretează sunt în antiteză, de unde reiese și farmecul relației dintre acestea. Maia Morgenstern se folosește de toate calitățile sale gestuale și vocale pentru a-i da personajului atât candoarea, cât și naivitatea unei mame care nu vede altceva în viața ei decât familia și continuarea acesteia prin copii și nepoți, așa cum vrea ea să fie. Iar de cealaltă parte, Emilia Popescu, care interpretează rolul verișoarei sale, cu care are o relație strânsă, pe cât de naivă pare la început, pe atât de rațională este atunci când trebuie să ia decizii și să găsească soluții, ori să o înfrunte pe Esfir. Iar acest lucru s-ar putea înțelege și prin alegerea costumelor (Iuliana Vîslan), o combinație între cele două non-culori: alb (Emilia Popescu) și negru (Maia Morgenster), reprezentând balanța între bine și rău ori relația de respingere dintre doi magneți – o posibilă caracterizare vizuală pentru cele două.

Cei doi tineri, Sonecika (Andreea Alexandrescu) și Vitea (Andrei Miercure) reprezintă, prin relația lor, atât posibila viitoare generație, cât și un conflict întâlnit și pe jumătate rezolvat între dimensiunea socială a celor două doamne (evreiască) și cei doi tineri (rusească). Tinerii actori reușesc să creeze o relație prin care denotă inocența și, totuși, lupta pentru a căpăta un sens în viață prin muncă.

O dramă de familie spusă cu mult umor a fost aplaudă minute în șir în sala de spectacol a Teatrului „George Ciprian” Buzău, în cadrul Festivalului BUZĂU / IUBEȘTE / TEATRU. Chiar dacă s-a făcut „haz de necaz”, spectacolul a lăsat în inima buzoienilor o mesaj important despre acceptare, maturizare și în final, despre dragostea necondiționată în familie.

 

Nepotul meu, Veniamin

Co producție Teatrul Evreiesc de Stat, București și Teatrul de Comedie, București

 

Autor: Ludmila Ulițkaia

Traducere: Elvira Rîmbu

Regizor: Vlad Massaci

Decor: Iuliana Vîlsan

Costume: Iuliana Vîlsan

Muzică originală: Vasile Sirli

Light design: Alin Popa

 

Distribuție:

Esfir Livovna: Maia Morgenstern

Elizaveta Iacovlevna: Emilia Popescu

Sonecika: Andreea Alexandrescu

Vitea: Andrei Miercure

Fotografii: Oana Monica Nae

20
/03
/24

Denisa Nicolae are multe nesiguranțe și incertitudini. Râde zgomotos și plânge cu sughițuri. Iubește. Lumea ei e mare și jucăușă, din când în când o prinde cu tandrețe, să nu fugă, și o face vizibilă, puțin câte puțin.

20
/03
/24

Sue Giles, președintele ASSITEJ, transmite mesajul de Ziua Internațională a Teatrului pentru Copii și Tineret. Scopul acestei campanii este de a facilita accesul la teatru și la spectacole pentru copii și tineri.

19
/03
/24

Nominalizat în acest an la Women's Prize for Fiction, romanul „Cele opt vieți ale unui trickster de-o vârstă cu veacul” de Mirinae Lee, o coreeancă mutată în SUA, spune povestea teribilă a unei femei evadate din Coreea de Nord.

18
/03
/24

Proiectul „Întâlnirile Teatrul azi la Masca” iniţiat de revista Teatrul azi, în parteneriat cu Teatrul Masca din Bucureşti şi cu susţinerea UNITER, continuă seria de discuții profesionale cu a doua masă rotundă dedicată, de această dată, dramaturgiei românești.

18
/03
/24

În contextul celebrării a 20 de ani de existență, Centrul Național al Dansului București (CNDB) extinde Ziua Internațională a Dansului pe durata întregii luni aprilie.

15
/03
/24

Cea de-a cincea ediție a Festivalului Filmului Palestinian, organizată de Centrul Cultural Mahmoud Darwish, sub patronajul Ministerului Culturii din Palestina și al Ambasadei Statului Palestina în România, se va desfășura între 18 și 21 aprilie la București și pe 28 aprilie la Cluj-Napoca, cu o nouă direcție artistică și o prezentare a cinematografiei palestiniene ca un Cinema of Existence.

14
/03
/24

Unul dintre cei mai importanți regizori europeni, cunoscut pentru abordarea sa contemporană a pieselor clasice și montările provocatoare din punct de vedere politic și social, Thomas Ostermeier montează pentru prima dată un spectacol în România.