Cu sau fără virgule?
https://www.ziarulmetropolis.ro/cu-sau-fara-virgule/

Astăzi, uneori folosite în exces, alteori ignorate cu desăvârşire, semnele de punctuaţie au un rol important de care, adesea, nu suntem conştienţi.

Un articol de Cristina Drăgulin|15 aprilie 2014

Istoricii presupun că în Antichitate cărțile erau citite cu voce tare. Căci altfel cum s-ar fi putut citi ceva având în vedere faptul că atunci nu existau semne de punctuație și spații între cuvinte? Se scria neîntrerupt și fără paragrafe. În Antichitate, cititul era rezervat câtorva oameni învățați (mai ales funcționari și clerici) și reprezenta, de obicei, un spectacol, scrierile fiind declamate în public de către oratori special instruiți.

În Evul Mediu, au început să fie introduse în texte primele semne de punctuație și scribii, lăsau spații între cuvinte. Acest lucru a permis una dintre marile revoluții din istoria scrisului și lecturii – aceea a trecerii de la cititul cu voce tare la cititul în gând. Tranziția a fost, desigur, lentă și a durat sute de ani.

Astăzi, uneori folosite în exces, alteori ignorate cu desăvârșire, semnele de punctuație, au un rol important de care, adesea, nu suntem conștienți. Ele „reglează” înțelegerea textului citit în gând, pot schimba sensul unei fraze în totalitate dacă sunt puse unde nu trebuie și pot îngreuna lectura dacă sunt utilizate necorespunzător.

Acum, vom vorbi doar de virgulă. O întâlnesc des între subiect și predicat. Ca și când cel care a scris a stat să se gândească la cum să continue textul și, în acest timp, a pus o virgulă pentru a „completa” momentul de reflecție.

Am strecurat în text două virgule între subiect şi predicat. Vă invit să le identificaţi, dacă nu le-aţi „ochit” deja.

O altă regulă încălcată des este despărțirea vocativului prin virgulă de restul propoziției, fapt ce conduce, uneori, la confuzii privind sensul mesajului:

„Ascultă, Radu! Tata spune o poveste” nu este același lucru cu „Ascultă Radu o poveste?”.

„Noi mâncăm copii. Veniți și voi?” nu este același lucru cu „Noi mâncăm, copii! Veniți și voi?”.

Mai puțin evidentă este greșeala în cazul acesta – „La mulți ani Ana!”, când înainte de Ana ar trebui să punem virgulă.

Un mic experiment. Iată un paragraf din textul de mai sus, scris fără virgulă și fără spații. Cât timp vă trebuie ca să-l citiți și să-l înțelegeți în comparație cu cel original?

astăziuneorifolositeînexcesalteoriignoratecudesăvârșiresemneledepunctuațieauunrolimportant decareadeseanusuntemconștiențieleregleazăînțelegereatextuluicititîngândpotschimbasensuluneifrazeîntotalitatedacăsuntpuseundenutrebuieșipotîngreunalecturadacăsuntutilizatenecorespunzător



20
/05
/14

Cine nu s-a întrebat măcar o dată care este semnificația expresiei „casă de piatră”? Cunoscuta zicere este folosită la fiecare nuntă. Dar care îi sunt originile?

13
/05
/14

În anul 490 înainte de Hristos, orașele Atena și Sparta, care în acea vreme erau în conflict, au fost nevoite să uite de rivalitatea dintre ele deoarece perșii înaintau rapid spre teritoriile lor. Atena și Sparta s-au aliat în luptă, iar bătălia de la Maraton, din 490 înainte de Hristos, este sursă de inspirație pentru o legendă. Conform acesteia, Philippides (sau Filipide) a fost primul maratonist din istorie.

06
/05
/14

De la numele lui Dracon, ne-a rămas cuvântul „draconic”. Sensul termenului s-a păstrat, referindu-se la legi, dispoziții, reguli etc. care sunt considerate „excesiv de severe, aspre sau drastice”.

22
/04
/14

Mai întâi, sper că ați avut un Paste fericit! Un pic cam ciudat?… De ce să aveți niște „paste fericit(e)” și de ce să vă spun asta? Sau, poate, vreau să scriu „Paște fericit!”? Sau am vrut să spun că ați avut un „cal care paște fericit”? Poate o să aflăm „la Paștele Cailor” de ce am renunțat atât de ușor la diacritice.

01
/04
/14

Mulți oameni sunt reticenți să apeleze la psiholog sau la psihiatru când se confruntă cu o problemă de viață sau cu o tulburare psihică. Motivele pot fi multe, de la frica de a nu fi catalogat „nebun” de ceilalți până la faptul că se îndoiesc că psihologul sau psihiatrul ar putea să îi ajute cu adevărat.

18
/03
/14

Dicționarele spun poveștile cuvintelor (proveniența, sensurile, modificările suferite de-a lungul timpului, semnificația sintagmelor în care sunt încorporate etc.). De aceea, ele sunt ca o ladă cu zestre pentru generațiile următoare. Acum, în era digitală, găsim pe internet o parte din aceste povești. Mai rapid și mai eficient. Și, atunci, care să mai fie rostul dicționarelor […]

25
/02
/14

,,Plătiți locație?” Mulți am fi nedumeriți, cel puțin în primele momente, dacă ni s-ar adresa această întrebare. Am înțeles oare greșit? O fi spus persoana respectivă „ați găsit o locație”? Despre cum se folosește ,,locația” corect, aflăm astăzi la rubrica Dans printre cuvinte.

18
/02
/14

„1984” de George Orwell, „Minunata lume nouă” de Aldous Huxley și - mai recent - ,,Jocurile Foamei”, de Suzanne Collins fac parte din topul distopiilor. Distopie... opusul utopiei. Dar ce înseamnă, mai exact? Aflăm astăzi, în cadrul noii rubrici „Dans printre cuvinte“.