„Cu ultima suflare” – un elogiu adus vieții
https://www.ziarulmetropolis.ro/cu-ultima-suflare-un-elogiu-adus-vietii/

La treizeci şi şase de ani, neurochirurgul Paul Kalanithi a descoperit că suferă de cancer la plămâni. A fost începutul unei schimbări tragice: medicul care tratează pacienţi în fază terminală s-a transformat într-un pacient care se luptă să trăiască. Iar viitorul pe care şi-l imagina împreună cu soţia s-a evaporat.

Un articol de Petre Ivan|28 septembrie 2016

„Cu ultima suflare” este cronica transformării sale dintr-un student la Medicină, care se întreabă ce înseamnă o viață plină de sens, în neurochirurg, apoi în pacient și într-un tată care trebuie să-și înfrunte propria moarte.

Cartea a inspirat sute de mii de oameni din întreaga lume, devenind imediat bestseller, tradus în zeci de țări, a fost bestseller New York Times  și cea mai bună carte pe Amazon în ianuarie 2016.

De ce merită trăită viața? Ce faci când viitorul rămâne un etern prezent? Ce înseamnă să ai un copil când nu mai ai șansă la viață? Iată câteva dintre întrebările la care autorul acestei mărturii profund emoționante caută răspuns. Cartea lui Paul Kalanithi este o meditație de neuitat despre înfruntarea morții și un elogiu al vieții.

„Cu ultima suflare este un gest emoțional care a meritat: o înduioșătoare și meditativă cronică de familie, dar și despre medicină și literatură. În ciuda tonului întunecat, poartă un mesaj pozitiv.“The Washington Post

Fragmente:

”Îmi petrecusem atât de mult timp studiind literatura la Stanford şi istoria medicinei la Cambridge, în încercarea mea de a înţelege mai bine particularităţile morţii, doar ca să ajung la concluzia că acestea îmi sunt la fel de enigmatice ca şi la început. Descrieri ca ale lui Nulandmăconvingeaucăasemenealucruritrebuiecunoscutenumai direct. Urmammedicina ca săfiumartorulmisterelorîngemănatealemorţii, ale manifestăriloreibiologiceşiexistenţiale: deopotrivăprofund personale, dar şidin cale afară de impersonale.”Cu ultima suflare

”Incertitudineafără limite a viitoruluimeumăscoteadinminţi. Oriundemăuitam, umbramorţiianulasemnificaţiaoricăreiacţiuni. Îmiamintescmomentulîn care nelinişteacopleşitoare s-a mai domolit, cândceea ce părea un oceanimposibil de trecut s-a separat. M-amtrezitîndurerişiînfaţauneialtezile, în care oricealtproiectdincolo de miculdejunpărea de neimaginat. Nu potcontinua, mi-atrecutprin cap şiimediatantifonul a răspuns, completândceleşaptecuvinte ale lui Samuel Beckett, cuvintepe care le învăţasemcumulttimpînurmă: Aşacăvoi continua. M-amdatjosdin pat şiamfăcut un pas, repetândfrazaîntruna: „Nu pot continua. Aşacăvoi continua.”

Paul se mândreacucartea lui, care reprezintă un apogeu aliubirii sale faţă de literatură (mi-amărturisitodatăcăpoeziaîllinişteamai multdecâtcuvântulScripturii) şi al capacităţii sale dea-şi transforma viaţaîntr-o povesteconvingătoareşiputernicădespre cum sătrăieştialături de moarte. Când Paul i-a trimis une-mail prietenuluisăucel mai bun în mai 2013, ca săîlinformezecă are cancer înfazăterminală, a scris: „Vesteabună e cădejaamtrăit mai multdecâtsurorileBronte, decât Keats şi Stephen Crane.Vesteaproastă e că nu am scrisnimicpânăacum.“Călătoriasaulterioară a fostuna de transformare. De la o vocaţieplină depasiune la alta, de la soţ la tatăşi, în final, de la viaţă la moarte,transformareasupremă care ne aşteaptăpetoţi. (din Epilogul scris de Lucy Kalanithi)

Despre Paul Kalanithi

Paul Kalanithi, neurochirurg și scriitor, s-a născut pe 1 aprilie 1977 la New York. A crescut în Kingsman, Arizona, după care a studiat literatura și biologia la Stanford University. A urmat studii aprofundate de istoria și filosofia științei și de medicină la University of Cambridge, absolvind cu distincția cum laude Yale School of Medicine.

S-a întors la Stanford pentru a-și continua rezidențiatul în neurochirurgie și studiile postdoctorale în neuroștiințe, obținând cea mai înaltă distincție a Academiei Americane de Neurochirurgie.

În anul 2013 a fost diagnosticat cu o boală terminală, despre care a scris în The New York Times și The Washington Post. În 2014 și-a încheiat rezidențiatul. A murit în martie 2015, în timp ce lucra la această carte, care a fost publicată de către soţia lui, Lucy.

Foto: Cu ultima suflare – nemira.ro

29
/09
/21

Miercuri, 29 septembrie, ora 19.30 vă invităm să vizionați lansarea romanului Din cer au căzut trei mere de Narine Abgarian, roman distins cu Premiul Iasnaia Poliana, recent apărut în traducerea Luanei Schidu în colecția „Raftul Denisei“, colecție coordonată de Denisa Comănescu – povestea unei iubiri târzii care salvează lumea într-un sat de piatră aflat pe vârful unui munte armean, unde magia și misterul și-au păstrat neatinse puterile. Participă: Sabina Fati, scriitoare și jurnalistă, Cristian Pătrășconiu și Nona Rapotan, editor coordonator Bookhub.ro. Moderatorul întâlnirii va fi Denisa Comănescu, director al Editurii Humanitas Fiction.

27
/09
/21

„Faptul că sunt cu el, cu Ovidiu, mă determină să fac o călătorie în tinerețea mea și să-mi dau seama ce e cu adevărat fericirea. Dar, din păcate, fericirea nu o trăiești, ți-o amintești numai”, scrie Rodica Mandache în deschiderea cărții despre actorul Ovidiu Iuliu Moldovan.

23
/09
/21

Când s-a stins cel mai mare scriitor rus, cenzura lucra de zor, „dar sentimentele poporului rus nu puteau fi înăbușite”, notează americanul Jay Parini în ultimele pagini din cunoscutul roman „Ultima gară”.

09
/09
/21

În Etiopia anului 1935, Hirut lucrează ca servitoare în căminul unui ofițer din armata împăratului. Iar când armatele lui Mussolini se apropie și bărbații trebuie să se mobilizeze, Hirut și celelalte femei își doresc să facă mai mult pentru cauza războiului decât să aibă grijă de răniți și să îngroape morții.

30
/08
/21

PREVIEW Trei filme realizate în anii `60 în Republica Moldova, la ale căror scenarii au contribuit scriitori basarabeni, au fost aduse la Bucureşti în cadrul unui proiect inediat intitulat „Romanul românesc din stânga Prutului”. Filmele pot fi văzute marţi, 31 august, la ARCUB.