Festivalul Internaţional de Teatru de la Sibiu (FITS) a ajuns la ediţia numărul 26. Anul acesta festivalul (desfăşurat între 14-23 iunie 2019) a venit cu 540 evenimente, cu invitaţi din peste 70 de ţări, în 75 de spaţii de joc în oraş şi împrejurimi (indoor şi outdoor).
Un articol de Corina Dima|23 iulie 2019
Spectacolele de dans contemporan ocupă un loc important în cadrul festivalului, cu o selecție variată, an de an, cu nume importante pe scenele internaționale. În caz că nu știați, la FITS puteți vedea cele mai multe spectacole de dans contemporan (de acest calibru) la noi în țară. De ceva ani, cum se anunță programul FITS, mă uit cel dintâi la calendarul spectacolelor de dans, apoi la celelalte evenimente, circ contemporan, teatru, muzică, spectacole stradă, conferințe, ateliere etc.
Anul aceasta am văzut 7 spectacole de dans contemporan, care s-au desfășurat în sălile de spectacol (din totalul de 9). Ca reper, sunt aproximativ 12 spectacole de dans la fiecare ediție (în 2018 au fost mai multe, 16 producții).
Iată care au fost țările participante și numele tuturor trupelor/ companiilor care au urcat pe scenele din Sibiu, la FITS2019: o co-producție Franța-Irlanda-Belgia (Sidi Larbi Cherkaoui și Colin Dunne), 2 trupe din Israel (Vertigo Dance Company și Batsheva Dance Company), o companie din Franța (Théâtre De Suresnes), una din Austria (Hungry Sharks), Spania a venit cu 2 spectacole diferite (compania Ballet Flamenco Jesús Carmona), o producție din China (Zhejiang Song&Dance Theatre) și una din Grecia (Euripides Laskaridis/ Osmosis).
Descriu mai jos cele 7 spectacole de dans pe care le-am văzut, într-o succesiune plecând de la producțiile pe care le consider cele mai valoroase. În topul meu primează coregrafia alături de concept & formă spectacol (cu elementele de creativitate, originalitate etc.), performanța artiștilor am avut-o în vedere ca element secundar.
Spectacolele au fost foarte diferite ca structură și limbaj (flamenco, street-dance etc.) la fel și nivelul de performanță al dansatorilor (multe trupe renumite cu dansatori profesioniști dar și câteva companii tinere cu dansatori la început de drum) etc.
1. Sidi Larbi Cherkaoui: Session/ Izvorul dansului
(Producție: Franța – Irlanda – Belgia)
Regia și coregrafia: Sidi Larbi Cherkaoui și Colin Dunne
Spectacolul Session a fost, de departe, cel mai bun spectacol de dans de la FITS 2019. O mostră de creativitate, profesionalism, dezinvoltură și prospețime, cum rar poți vedea.
Session este un spectacol actual, ce oglindește creativitatea urbană a secolului în care trăim (fără să uite de tradiții, pe care le integrează în mod original), un spectacol ce pune împreună (și nu alăturate, ci chiar împreună): melodii acapella sau instrumentale (cu iz indian, irlandez, gospel sau vechi pentatonii asiatice) și dans (elemente din street-dance, dans irlandez, jocurile copilăriei etc.).
Și toate aceste elemente au fost asezonate cu multe ironii și mult umor: poți construi pași de dans pe acompaniament rezultat din mânuirea unui fermoar sau târșâirea picioarelor pe podea, poți exemplifica prin dans starea interioară a unui pacient pe canapeaua unui psiholog, ca să menționez doar câteva.
Cei patru protagoniști se află la primul proiect împreună, dacă citiți biografiile acestora o să vedeți cum fiecare este un profesionist remarcabil în domeniul său: Sidi Larbi Cherkaoui, Colin Dunne, Michael Gallen, Soumik Datta.
Dacă aveți ocazia să vedeți un spectaol ce poartă semnătura belgianului Sidi Larbi Cherkaoui, recomand să mergeți, o să aveți o surpriză frumoasă, în cazul în care sunteți amatori de artele spectacolului, bazate pe mișcare și dans. Calendar aici: http://www.east-man.be/en/calendar/
Sidi Larbi Cherkaoui este unul dintre cei mai importanți coregrafi ai momentului, colaborează cu mari companii de dans precum: Royal Ballet of Flanders (al cărui director artistic este), Dutch National Ballet, The Royal Ballet Londra, Paris Opera Ballet etc., dar și cu artiști pop celebri cărora le semnează coregrafiile (cele mai recente colaborări cu Beyoncé pentru The Lion King sau musicalul Jagged Little Pill semnat de Alanis Morissette).
2. Vertigo Dance Company (Israel) – One, One & One/ Doi în unu
Coregrafia: Noa Wertheim
Compania israeliană de dans contemporan Vertigo Dance Company, una dintre trupele prietene ale festivalului, care vine de mulți ani la Sibiu, a adus pe scena FITS producția One. One&One, spectacol creat cu ocazia aniversării celor 25 ani Vertigo (în anul 2017).
Așa cum ne-a obișnuit, coregrafa Noa Wertheim (fondatoare a companiei) așează în mijlocul creațiilor sale elemente naturale, de data aceasta s-a îndreptat înspre elementul ’’pământ’’. Întregul spectacol, construit de cei zece dansatori, s-a concentrat pe acest element și i-a redat energia, prin cromatică și texturi (apare chiar pământ pe scenă), tipologia de mișcări (multe mișcări telurice, la orizontală, fețe ce se învârt mai tot timpul înspre pământ etc.) și, bineînțeles, sensurile metaforice.
Pământul este centrul de greutate, echilibrul, este nevoia de întoarcele la rădăcinile noastre (ca formă de introspecție), pentru ca, de aici, de la punctul zero, să ne putem lua zborul.
3. Théâtre de Suresnes (Franța) – Finding Now/ Trăiește clipa
Coregrafia: Andrew Skeels
Coregraful american Andrew Skeels (stabilit în Canada) a compus pentru Théâtre de Suresnes din Franța Finding Now, desemnat cel mai bun spectacol de dans contemporan – 2018 Grands Prix de la Critique în Paris.
Un spectacol de dans contemporan unde acompaniamentul sonor joacă un rol important, prin ’’fluiditatea’’ impregnată de muzica barocă vocală și instrumentală de Bach, Purcell, Handel, Vivaldi și Albinoni.
Cinci dansatori foarte tineri (2 fete și 3 băieți, îmbrăcați în alb) au captat gesturi și mișcări rotunde, cursive, în curgeri de energie, pentru a da viață unui spectacol unitar, delicat și sensibil.
Coregrafia a acentuat scenele de ansamblu (cu toți dansatorii pe scenă) sau duet, prin folosirea preponderentă a unor elemente precum alunecări, târâit pe podea, sau ’’poze’’ în șir indian ce schițau desene în mișcare din succesiunea brațelor și posturile trupurilor.
Tinerii sunt specializați în hip-hop însă dansul lor s-a apropiat mai degrabă de sensibilitatea unui dans clasic sau modern.
4. Hungry Sharks (Austria) – Hidden in plain sight/ Frumusețea ascunsă
Regia: Valentin Alfery
Hungry Sharks este o companie de dans urban fondată în 2011 în Austria, cu scopul de a face cunoscut acest stil de dans pe scenele de spectacol.
Spectacolul Hidden in plain sight explorează spațiul, plecând de la întreaga scenă pe care o restrânge treptat, marcând pătrate concentrice, în care se dansează. O oglindă a spațiului în care trăim și din care alegem porțiuni – ne trasăm sau ne sunt trasate granițe.
Pulsul spectacolului s-a construit sacadat, precum un perpetuum mobile: fiecare artist avea o secvență originală amplă, pe care o dansa repetitiv. Fragmentele dansatorilor erau individuale dar se și întrepătrundeau pe alocuri cu ale celorlalți protagoniști.
O continuare a metaforei societății, în care mișcările noastre curg în individualitate dar se și întâlnesc și au nevoie de sprijinul celor din jur.
Fiecare artist are personalitatea sa și excelează în execuția unor elemente din street-dans: stat și rotiri pe brațe, stat în cap, salturi laterale etc. În trupă este și câștigătorul mondial Red Bull BC One 2018: Mustapha Ajdour aka The Wolfer, care a integrat în show câteva momente spectaculoase.
Dansatorii austrieci s-au sincronizat perfect, precum mecanismul unui ceas elvețian, într-o lucrare construită pe principiul contrapunctului din polifonie.
Interpretarea aceastei coregrafii laborioase (care depinde de sincronizările cu ceilalți, în anumite momente) este cu atât mai mult de apreciat, cu cât, am aflat că dansatorii locuiesc în orașe diferite… astfel, repetițiile au un timp foarte limitat.
5. Ballet Flamenco Jesús Carmona – Impetu´s/ Cel mai bun flamenco
Regia: Jesús Carmona
Spectacolele flamenco sunt prezențe nelipsite din programul FITS din ultimii ani. În 2019 compania de dans Ballet Flamenco Jesús Carmona a adus două spectacole la Sibiu: „Destination Flamenco” şi „Impetu’s”. Impetu´s, tradus Cel mai bun flamenco.
Regizorul, totodată și solistul trupei, a reunit în acest spectacol operele care l-au ajutat să evolueze la nivel profesional dar și personal.
Spectacolul a adus în fața publicului energia Spaniei, cu succesiunea pașilor energici, cu bătăile din palme care țin ritmul, cu piruetele amețitoare, cu castaniete ce punctează cadența sau cântece tradiționale interpretate cu emisii guturale.
Ballet Flamenco Jesús Carmona păstrează tradiția flamenco dar îi și oferă un aer proaspăt, prin dinamica de lumini și umbre, prin elemente spectaculoase de coregrafie și ruperi de ritm.
6. Batsheva Dance Company (Israel) – Venezuela
de: Ohad Naharin
Nu trebuie să mai menționez nimic despre contribuția lui Ohad Naharin la evoluția dansului contemporan. Nu trebuie să mai menționez cum un spectacol precum Decadance (cu premiera în anul 2000!) poate fi jucat astăzi pe orice scenă din lume și va avea un mare succes.
Cu un astfel de renume, prezența Batsheva Dance Company cu spectacolul Venezuela (premieră modială în luna mai 2017) a creat multe așteptări.
Din păcate, după toate așteptările, a rămas un semn de întrebare, un spectacol într-o formă neînțeleasă ce a generat o energie scăzută.
Cei 16 dansatori (extrem de buni!), au construit o formă asimetrică timp de 40 minute, parte care s-a repetat identic, din punct de vedere coregrafic, încă 40 minute (cu foarte mici modificări: cu altă muzică, cu intensitate mai scăzută a luminii și cu schimbarea unor elemente din recuzită – steagurile albe s-au trasformat în steagurile unor țări).
Numele Venezuela nu are nicio legătură cu țara din Amerca de Sud și problemele ei: potrivit declarațiilor lui Naharin, pur și simplu a ales numele conform hazardului (a învârtit un glob și și-a așezat degetul pe el, la întâmplare) iar sonoritatea bună a cuvântului a susținut alegerea sa.
Marea parte a spectacolulu s-a desfășurat pe fundalul unor cântece gregoriene plus o alăturare de melodii precum „Coma” – Converter/Scott Sturgis, muzică indiană – „Ae Ajnabi” (din „Dil Se”) de A. R. Rahman & Sampooran Singh Gulzar, interpretată de Udit Narayan & Mahalakshmi, „The Wait” (din “Another Happy Day”) de Olafur Arnalds etc.
În septembrie 2018 Ohad Naharin a renunțat la funcția de director artistic (după 30 ani) pe care a schimbat-o cu cea de ‘’house choreographer’’.
7. Zhejiang Song&Dance Theatre Co.,Ltd. – Life. Dance Soul/ Spiritul dansului
Regia și coregrafia: Liu Fuyang
Compania de dans din China Zhejiang a adus pe scena FITS Spiritul dansului, un spectacolul inedit, pus în scenă de (nici mai mult, nici mai puțin de) 30 dansatori. A fost o poveste în patru părți care a prezentat cultura chineză și transformările sale din contemporaneitate.
Am văzut un amalgam de stiluri: de la balet clasic, la modern și contemporan și dansuri tradiționale chineze. Au fost extrem de multe constume, schimate după fiecare piesă, la fel, multe stiluri, de la tradiționale la costume din zilele noastre.
Remarcabil la dansatorii chinezi este pregătirea fizică: dansul înseamnă fragmente din arte marțiale sau diverse sporturi (cu salturi și piruete la înălțime, mișcări rapide cu un înalt grad de dificultate tehnică).
Permanent, pe scenă era o surpriză: am văzut pasaje cu mișcări regizate pe muzici patriotice (coregrafii impecabil prezentate tehnic, la milimetru), dansuri tradiționale chineze cu costume spectaculoase, salturi de ninja dar și un Bolero reinterpretat.
Un spectacol-surpriză, cum rar poți vedea: cu atât de multe elemente de factură diferită așezate laolaltă în aceeași piesă.
