Cum arată „drumul spre spectacol”, prin metoda David Esrig
https://www.ziarulmetropolis.ro/cum-arata-drumul-spre-spectacol-prin-metoda-david-esrig/

În Festivalul Naţional de Teatru s-a lansat cartea „Drumul spre spectacol prin metoda David Esrig” de Florin Vidamski. A fost prezentată metoda de lucru a regizorului, cu exemplificări din spectacolele “Nepotul lui Rameau” şi “Trolius şi Cresida”.

Un articol de Monica Andrei|4 Noiembrie 2015

Invitat a fost actorul Marin Moraru, care a jucat în spectacolele regizorului, în tinerețe, alături de Gheorghe Dinică.

Cartea lansată este teza de doctorat a actorului Florin Vidamski. O carte de căpătâi pentru facultăţile de teatru din România, profilul actorie.

Pe scenă, la lansare, au urcat David Esrig, Marin Moraru şi Florin Vidamski. David Esrig a explicat ce înseamnă metoda sa: „Devine grotesc să vă spun, am început cariera artistică în teatru, în vremea comuniştilor, unde talentul era mult mai important decât înţelegerea. Jucau mari actori, un fel de teatru tradiţional. Văzându-le spectacolele, m-am întrebat dacă ei înţeleg viaţa din subtext şi nivelul emoţional fără să părăsească prospeţimea personajului. Shakespeare, Becket, Ionesco sunt autori unde se simte o viziune a lumii şi îşi cere să o înţelegi, să o simţi, să o trăieşti pe scenă.

Metoda mea de lucru cu actorii a izvorât fără să piardă acea prospeţime, spontaneietate a personajului fără a-l rupe de lumea şi filosofia lui. Termenul de “existenţial” e în polemică cu teatrul antropologic. Jocul este altceva. Pe scenă jucăm acţiuni. Vedem care e intenţia personajului. Conflictul piesei e forma înaltă de organizare a acţiunii. Să pornim în scenă de la text, nu cu vorbe ci cu acţiuni, adică textul să devină acţiuni pe scenă, o imagine a lumii în mişcare.

<<Metoda>> este o altă lectură de text, adică paşii propuşi care duc spre ţel. În spectacol trebuie să se vadă omul, lumea în care trăieşte, filosofia lui. În cartea sa, Florin a pus pe hârtie <<metoda Esrig>>, apoi a adăugat texte importante din jurul metodei propriu-zise”.

Despre drumul său în teatru, cum l-a cunoscut pe doamnul regizor David Esrig, cum a ajuns să predea la şcoala de actorie din Germania, Academia Athanor, precum şi de ce era necesară cartea publicată ne spune chiar autorul, Florin Vidamski: “Am absolvit actoria la Facultatea de Teatru şi Televiziune a Universităţii Babeş – Bolyai din Cluj-Napoca, în 1999, la clasa profesorilor Cristina Pardanski şi Cornel Răileanu.

Între 1999 şi 2001 am fost angajat la Teatrul Naţional din Târgu Mureş şi am colaborat cu Teatrul Naţional din Cluj-Napoca, apoi din 2001 până în 2009 am fost angajat la Teatrul Andrei Mureşanu din Sfântu Gheorghe, unde în ultimii trei ani ai am fost şi managerul teatrului.

12200946_1052439878124124_1804507174_n
Cea mai interesantă experienţă teatrală, în cei zece ani, petrecuţi în sistemul de stat, am trăit-o la Sfântu Gheorghe.

Acolo s-a coagulat o echipă tânără, venită, în mare parte, din şcoala de la Cluj, o echipă motivată să facă un teatru de calitate şi care a crescut cu fiecare spectacol propus. Cele mai puternice propuneri au venit, bineînţeles, de la Radu Afrim, în jurul căruia se închegase acea echipă. Atunci au fost create spectacole ca: “Alge. Bernarda‘s House Remix”, „Trei surori”, „David’s Boutique”, „Lucia patinează”.

Apoi, între 2013 – 2014, când m-am întors în România pentru o perioadă scurtă de timp, am lucrat, ca actor, la 3 proiecte extrem de interesante cu Mihaela Panainte, o regizoare talentată din tânăra generaţie, care a activat mai mult în zona teatrului independent: “Iona”, de Marin Sorescu – un spectacol construit pe lacul din adâncul Salinei Turda; „Noul Locatar”, de Eugene Ionesco- la Teatrul Municipal Baia Mare; „Monte Medio”, de Marian Ilea – o instalaţie performance la Colonia Pictorilor din Baia Mare.

În vara lui 2007 am avut şansa să fiu selecţionat printre participanţii atelierului de artă dramatică „În căutarea teatrului existenţial”, condus de domnul David Esrig. Acolo s-a produs prima întâlnire cu domnul Esrig şi sistemul său de lucru. Apoi am participat la toate atelierele sale atât în România, cât şi în Germania. În 2009 am demisionat din teatrul unde lucram şi m-am hotărât să plec la şcoala domnului Esrig din Burghausen (acum s-a mutat la Passau). Bineînţeles că domnul Esrig cunoştea intenţia mea, vorbisem şi clarificasem totul împreună.

Am ajuns în Germania, m-am stabilit la München şi într-un an trebuia să învăţ limba germană. Era un pas important pentru integrarea mea în acea lume, dar mai ales pentru a putea primi un angajament la Academia Athanor. Aşadar, în 2010 am început să predau la această academie. Lucram cu studenţii, adică predam actoria, făceam asistenţă la un spectacol în regia domnului Esrig şi fusesem admis ca doctorand la UNATC Bucureşti, cu teza de doctorat <<Drumul spre spectacol prin Metoda David Esrig. Pentru un teatru existenţial>>.

12207804_1052438748124237_838169492_nMunca mea la această teză a durat cinci ani, timp în care lucram la Burghausen şi trimiteam materialul la UNATC, domnului Gelu Colceag, conducătorul meu de doctorat. Anul acesta am primit titlul de doctor şi am tipărit şi cartea, apoi a fost lansată în cadrul Festivalului Naţional de Teatru. Întâlnirea cu David Esrig m-a pus în faţa unui adevăr fundamental: un actor, oricât de talentat ar fi, nu-şi poate elibera, esenţialmente, capacitatea creatoare decât dacă aceasta e sprijinită de un sistem de lucru riguros. Am convigerea, de asemenea, că mai devreme sau mai târziu, fiecare actor sau regizor găseşte şi dezvoltă propria metodă de lucru. Pentru a găsi drumul spre ea, e necesar şi recomandabil să afli ceea ce a fost deja descoperit.

Metoda David Esrig se constituie într-un proces de lucru complex, sistematizat, care ajută şi îndrumă actorul/ regizorul să descopere şi să dezvolte propriile mijloace de exprimare artistică, dar şi propria sa imagine despre lume, pe care le va dezvălui spectatorului din perspectiva unui laborator al omenescului, numit teatrul existenţial. Aici, realul, procesele fundamentale ale vieţii sunt o sursă de inspiraţie pentru exersarea sensibilităţii şi imaginaţiei, care, mai apoi, sunt exprimate în diferite registre ale spiritului uman.

Analiza textului, etapizarea acestuia prin demontarea şi structurarea acţiunilor, definirea exactă a planului de joc, stabilirea punctelor decisive în desfăşurarea dramaturgică a fiecărui arc de acţiune şi multe alte instrumente analitice au ca prim scop scurtarea drumului, încadrat între prima lectură şi acel moment miraculos, când intuiţia actorului se descătuşează. Trebuie scos în evidenţă faptul că acest parcurs analitic, filonul central al Metodei David Esrig, este axat în totalitate pe coordonata – Ce e de jucat? – prima etapă a creaţiei unui rol, care implică ordonarea şi structurarea gândului-creator, pornind de la nivelul informaţional al textului dramatic, pentru a ajunge la stadiul de <<ademenire a intuiţiei>>.

La Academia de Teatru şi Film Athanor din Passau predau actoria. De exemplu, în acest semestru lucrez cu anul I un modul de improvizaţie, cu anul II montez un spectacol, cu anul IV lucrez la monoloage pentru examenul lor de licenţă. Aici, direcţia şcolii este diferită de cea din România. Nu există un profesor mentor pentru fiecare an de actorie/ regie, ci se lucrează, mai mult, pe module cu diferiţi profesori, angajaţi permanent sau pentru workshop-uri. Adică, fiecare profesor este folosit pe modulul de curs care i se potriveşte cel mai bine şi în care are experienţă.”

Marin Moraru a adăugat: “Actorii nu se au bine cu regizorii, că e mai bine să faci ce vrei. Astăzi subterfugiile primează în relaţia regizorală. Când am acceptat să joc în <<Nepotul lui Rameau>>, credeam că ce vrea Esrig mă <<îmbracă>> bine, am acceptat. Dimineaţa mergeam la o profesoară, unde învăţam menuet. N-am crezut că voi reuşi. Îl tot trimiteam pe Esrig la George Constantin. Eu vorbeam precipitat, dar cu exerciţii am reuşit să schimb tot.

Trebuia să rostim textul în ritmul menuetului. Îmi amintesc cum Gheorghe Dinică, pe la opt dimineaţa, cu ochii cârpiţi de somn, mânca un covrig, iar profesoara de dans când îl vedea spunea: „vai, săracu’!” Din tot ce am învăţat atunci, din cele opt luni la masa de lectură, tot ce a rămas în mine este relaţia cu personajele, intenţiile persoanjelor, ca dovadă că <<Nepotul lui Rameau>> a fost un spectacol esenţial, are ecou în timp, nefiind un teatru de maimuţă.”

FOTO cu David Esrig: Adi Marineci

17
/11
/18

Lenú si Lila, persoanjele principale „Tetralogiei napolitane”, ajung la HBO și pe HBO GO din 19 noiembrie, în serialul My Brilliant Friend/ Prietena mea genială. My Brilliant Friend, o co-producție Fremantle, Rai și HBO, este adaptarea romanului bestseller internațional “Prietena mea genială”, prima partea a „Tetralogiei Napolitane”, scris de Elena Ferrante.

16
/11
/18

În această seară, de la ora 22.45, Marcel Iureş spune povestea lui George Emil Palade, primul român medaliat cu Premiul Nobel. Documentarul realizat de Irina Păcurariu prezintă imagini şi interviuri care dezvăluie în premieră detalii din viaţa savantului român. Filmul va fi urmat, la ora 23.10, de un documetar, realizat de Andrei Măgălie. care va trata viața lui Eugen Ionesco.

16
/11
/18

CRONICĂ DE FILM Prezentat la „Les Films de Cannes à Bucarest” şi în deschiderea Cinepolska, „Cold War” (2018), pentru care britanico-polonezul Pawel Pawlikowski a câştigat premiul de regie la Cannes, este o dramă alb-negru ultrastilizată în care energia muzicii nu poate salva de la platitudine povestea de iubire și reprezentarea istoriei.

16
/11
/18

Centrul Ceh vă așteaptă luni și de marți, de la ora 20:00, cu două proiecții care propun o schimbare de perspectivă – intrăm în lumea animalelor odată cu proiecţia filmului „Bestiaire”, la Documentary Mondays, și suntem invadați de personaje de benzi desenate deodată cu protagoniștii filmului „Who Wants to Kill Jessie”, pe 20 noiembrie, la Fiction Tuesday.

16
/11
/18

Asociația CONIL în parteneriat cu Primăria Municipiului București prin Proedus și CIRCUL Metropolitan București organizează un amplu proiect cultural artistic dedicat centenarului Marii Uniri - ROMÂNIA COPIILOR, o ediție specială a CONIL Fest, Festivalul Integrării.

15
/11
/18

Pentru prima dată în cei 18 ani de existență, MNAC dedică colecției sale cel mai generos spațiu al muzeului într-o expoziție permanentă: istoria artei contemporane din România din perspectiva complexă a contextului social, economic și al directivelor politice care au influențat-o. De astăzi, la MNAC, „Văzând istoria – 1947-2007”!

15
/11
/18

Garden of Unsettled Memories- expoziție personală Pavel Grosu. Galeria Sector 1  încheie seria expozițiilor personale ale artiștilor clujeni pe care i-a expus începând de la inaugurarea sa, din 2017, cu o expoziție de pictură semnată Pavel Grosu. Expoziția va fi vernisată pe 22 noiembrie, la ora 18:30 și va putea fi vizitată în perioada 23 noiembrie 2018 - 19 ianuarie 2019.

15
/11
/18

Sonia (Mădălina Constantin) este inginer geolog într-o companie multinațională. O femeie matură, căsătorită. În filmul “Un om la locul lui” / “A Decent Man”, lungmetrajul de debut al regizorului Hadrian Marcu, Sonia se află într-o poziție ingrată: este “cealaltă femeie” din relația colegului ei de muncă Petru (Bogdan Dumitrache) cu Laura (Ada Galeș). Află ce se întâmplă cu Sonia din 23 noiembrie, în cinema. Filmul are la bază romanul “Firesc” al lui Petru Cimpoeșu.  

15
/11
/18

"Serie tv peste care am dat întâmplător. Sezonul I are 6 episoade, s-a ajuns deja la al treilea, Nu pot emite judecăți globale, însă până acum e absolutely splendiferous. În termeni de tot ce vreți: regie, poveste, actori (Michael Shannon e rupător, înconjurat de niște secundari unul și unul), imagine..." - Cinesseur

14
/11
/18

METROPOLIS SPECIAL Niciunde în lume sfârșitul Primului Război Mondial nu a fost trăit mai spectaculos decât în Parisul anilor nebuni. Vă prezentăm o colecție de momente douăzeciste avându-i ca protagoniști pe Coco Chanel, Picasso, Hemingway, Isadora Duncan, Joyce, Josephine Baker, Proust, Colette, Stravinski...

14
/11
/18

Cultura de performanță este o necesitate a unei societăți ce-și definește elitele, unele dintre ele înzestrate cu har de geniu, ne spunea filosoful Constantin Noica. Pentru a atinge proporțiile unui astfel de ideal avem nevoie de antrenament, de identificare, de permanentă interogare și explorare a ceea ce numim generic talent. Autosuficiența vine dintr-o plafonare a acestei culturi de performanță care se transformă în una de mentenanță.

Page 1 of 75812345...102030...Last »