Cum e corect? „Suntem membri în consiliu” sau „Suntem membrii în consiliu”?
https://www.ziarulmetropolis.ro/cum-e-corect-suntem-membri-in-consiliu-sau-suntem-membrii-in-consiliu/

Social media a schimbat comunicarea, exprimarea şi chiar scrierea. Caracterul oral şi colocvialitatea, semn de libertate, permit o mulţime de libertăţi.

Un articol de Monica Andronescu|6 mai 2020

Pe Facebook și pe alte rețele de socializare, în SMS-uri, scriem în viteză, cu prescurtări, cu structuri greșite, multe dintre ele generalizate iute ca vântul și ca gândul, așa cum comunicăm acum. Continuăm seria articolelor în care semnalăm greșeli frecvente, în scris sau în vorbire. Le demascăm în grabă și le explicăm succint. Nu-i așa că e floare la ureche să le evităm?

„Suntem membri în consiliu” sau „Suntem membrii în consiliu”? Puțini știu, fără glumă! Puțini știu cum e corect și pe puțini îi interesează.

Una dintre cele mai frecvente greșeli în scriere vine de la pluralul substantivului „membru” – „membri” (nearticulat) sau „membrii” (articulat cu articolul „-i”). O mulțime de vorbitori ai limbii române nu-și bat capul cu cele două forme. Când se dublează „i”-ul și de ce?

Răspunsul este simplu: cuvântul se scrie cu un singur „i” atunci când este nearticulat şi cu doi „i” când apare articolul hotărât. Cel mai simplu de folosit pentru cei lipsiți de noţiunile gramaticale e un mic truc: când nu sunteţi siguri cum e corect, înlocuiţi „membri” cu un alt substantiv, unul mai puțin problematic. De exemplu,  „elevi” sau „școlari”. Dacă în structura respectivă „elevi” ori „școlari” va avea un singur „i”, atunci şi „membri” va avea tot unul. Şi invers. Exemplu: „Membrii (elevii) grupului au hotărât” și „Au fost absenți doi membri (elevi)”. În prima propoziție cuvântul apare la forma de plural articulat, iar în a doua, în cea de plural nearticulat.

Situația e identică în cazul altor substantive, unele folosite în vorbirea de zi cu zi: „metri”, „socri”…

„Am cumpărat trei metri de stofă” (substantivul „metru” apare, la fel, la forma de plurat nearticulat) și „Metrii de strofă cumpărați trebuie schimbați” (același substantiv apare, de data aceasta, la forma de plural articulat), de pildă, sunt două propoziții ce exemplifică un substantiv, „metru”, care se comportă similar și pe care îl pronunțăm și îl scriem tot timpul.

Cât despre „ochi albaștri” sau „albaștrii”, cum completează atâția români în diferite documente care dau această informație, nici aici situația nu e complicată. Atunci când vine după un substantiv, acest adjectiv este nearticulat: „ochi/ stâlpi /nori /etc. albaștri”. Când stă în fața substantivului însă, adjectivul îi preia articolul hotărât, deci „-i”-ul în plus, și îl păstrează: „Albaștrii munți se zăresc la orizont”.

Dar când ai de ales între „proprii” și „propriii”, cum faci să nu greșești? Iată o întrebare la care vom răspunde într-un alt articol.

11
/02
/15

... spunea Lucian Blaga în poezia „Izvorul nopţii“. Se întâmplă însă ca unii „îndrăgostiţi“ - mai puţin de gramatică - să-şi exprime sentimentele faţă de persoana adorată prin apelativul „Frumoas-o“ transcris într-un sms debordând de siropeli sau într-un comentariu la o poză de pe Facebook.

03
/02
/15

Pentru că sunt la modă topurile de tot felul, m-am gândit să vă propun și eu unul. Este vorba de topul greșelilor pe care le întâlnesc des în scris și în vorbire.

15
/01
/15

Bine vă regăsesc! În primul rând, vreau să vă urez un Nou An Fericit, pe parcursul căruia să aveți parte de cât mai multe motive să vă bucurați și să vă simțiți împliniți. Desigur, sper să fie un an în care să explorăm împreună limba română.

10
/12
/14

Se poate întâmpla să fim convinși că știm semnificația unui cuvânt și să aflăm, surprinși, că eram în eroare. Până să cunoaștem sensul corect, cu siguranță am căzut în capcanele pleonasmelor.

04
/12
/14

De ce scriem cu un singur „n” și de ce cu doi „n”? În limba română, nu întâlnim foarte des cuvinte în cadrul cărora să dublăm litere. De aceea, atunci când trebuie să o facem pot apărea confuzii.

14
/11
/14

Folosim în vorbirea curentă mai multe expresii provenite din limba latină și care au rezistat testului timpului, fiind încărcate de semnificații - curriculum vitae, sui-generis, in vino veritas, in extremis, post mortem, hic et nunc, persona non grata, grosso modo etc.

29
/10
/14

Numeralul de identificare ne dă, de multe ori, bătăi de cap. Lucrurile sunt mai complicate deoarece, în timp, folosirea lui în limbajul vorbit a suferit câteva modificări care au fost, până la urmă, acceptate ca norme gramaticale.

08
/10
/14

În cazul acordului dintre subiect și predicat atunci când avem de-a face cu substantivul colectiv „majoritatea”, trebuie să ținem cont atât de regulile gramaticale, cât și de înțelesul logic avut de termenul respectiv în propoziții sau fraze.

30
/09
/14

Citind o carte despre stres, „Cum să te aperi de stres”, de Patrick Légeron, pentru a-i înțelege mecanismele și modul în care ne afectează viața, am descoperit că autorul oferă și o origine semantică a termenului, care merge dincolo de explicația din dicționar despre proveniența acestuia.

16
/09
/14

Sau... spune-ți brașoave? Din exces de zel sau neștiință, mulți adaugă greșit o cratimă atunci când conjugă verbe – lua-ți, lasă-ți, face-ți etc. Desigur, uneori trebuie folosită cratima. O singură întrebare ne desparte de răspunsul corect! Ce rol joacă „ți” în mesajul transmis?

03
/09
/14

E dificil, de multe ori, să identificăm originea exactă a unui cuvânt. Lingviștii și istoricii au ipoteze și explicații pentru „nașterea” oricărui termen, însă, uneori, nu există prea multe modalități de a le verifica. Așa se întâmplă și în cazul cuvântului „mujdei”.

20
/08
/14

Ghilimelele sunt, uneori, semne de punctuație uitate de cei care scriu. Din grabă sau neștiință, ignorăm importanța folosirii lor în multe cazuri. Pare o problemă minoră, însă, ca orice regulă a scrierii în limba română, utilizarea semnelor citării are rolul ei.

Pagina 2 din 41234