Cum era văzut odinioară Bucureștiul de străini
https://www.ziarulmetropolis.ro/cum-era-vazut-odinioara-bucurestiul-de-straini/

Astăzi, moda cu „imaginea celuilalt” pare să fi apus pentru Bucureşti. Străinii vin şi pleacă, fără a lăsa mărturii despre oraş. Altădată, călătorii scriau pagini întregi, de cele mai multe ori pe un ton admirativ, flatant. Iată câteva mostre!

Un articol de Georgeta Filitti|6 ianuarie 2017

1788, Domenico Sestini

„În mijlocul pieţelor se găsesc mânăstiri închise de ziduri groase iar în curtea lor interioară se află tot felul de prăvălii pentru mărfuri de valoare. Aceste construcţii prezintă marele avantaj că pe timp de război îi apără pe bieţii localnici de furturile şii nelegiuirile armatelor turceşti”.

1835, M. Cochelet

„La intrarea în Bucureşti, trăsurile erau pline de femei frumoase şi tinere, îmbrăcate elegant, după moda pariziană…, te puteai crede într-o mare capitală europeană. La Bucureşti, politeţea românească se arată în tot ce are ea mai plăcut şi ospitalier. Cu excepţia câtorva boieri care purtau încă, cu mare demnitate, vechiul şi impunătorul costum valah, toţi ceilalţi membri ai Divanului purtau haine încântătoare, croite după moda noastră. Dar ceea ce m-a uimit la culme a fost să-i aud exprimându-se într-o frumoasă limbă franceză şi vorbind despre Franţa ca şi cum ar fi fost cu toţii acolo”.

1846, A. Joanne

„La Bucureşti, vizitele se fac aproape la orice oră. Când o femeie intră într-un salon, ea va săruta fruntea stăpânei casei. Dacă, dimpotrivă, este o fată, ea va pune un genunchi la pământ şi va săruta mâna celei care a venit să o vadă, apoi, ridicându-se, îi va oferi acesteia obrazul. La bărbaţi, vizita se desfăşoară fumând. Robii aduc un ciubuc, stăpânul casei trage câteva fumuri, apoi îl oferă noului venit; după ce acesta a terminat de fumat, stăpânul bate de trei ori din palme şi îndată se aduce cafeaua, dulceaţa şi apa de trandafiri. Se despart imediat după asta şi, în multe cazuri, nu-şi rostesc nici un cuvânt”.

1869, Ulysse de Marsillac

„Şoseaua de acum 30 de ani nu mai seamănă cu cea de azi. Cum treceai de bariera Mogoşoaii (o bârnă mobilă cu dinţi lungi, care se învârtea prin manevrarea unui butuc şi a unui lanţ de fier la cele două capete), dădeai de un câmp plin cu tufişuri. În stânga era o casă mare cu o boltă la parter, de sub care ţâşnea un izvor, şi cu apartamente elegante la etaj. Era aşa numita Cişmea a lui Mavrogheni. În dreapta, exact unde cloceşte acum apa lacului, exista un turn cu moară de vânt…

…Cunosc multe femei care au gust şi cultivă cu brio muzica şi desenul; toate vorbesc cu eleganţă mai multe limbi străine, sunt interesate mai ales de problemele serioase pe care le ridică politica  şi filosofia, oferind soluţii cu atît mai interesante, cu cât inteligenţa lor nu este deformată încă din copilărie de prejudecăţi înguste. Ele citec mult şi nu numai romane, cunosc toate capodoperele noastre iar dacă în lume nu par destul de serioase şi îşi păstrează comorile inteligenţei pentru un cerc restrâns, credeţi-mă, este numai vina bărbaţilor”.

1877 Florence Berger

„Dacă cineva vrea să cunoască Bucureştiul, lasă-l să cheme o birjă, care este ea însăşi unul din angrenajele care rotesc lin, dar cu mare precizie, întreaga maşinărie socială. De multe ori ne întrebam ce s-ar întâmpla dacă românii, care sunt nişte comozi, s-ar trezi într-o bună dimineaţă şi ar constata că birjarii au intrat în grevă şi că nu mai sunt trăsuri care să-i ducă la restaurant, pentru micul dejun sau să-şi facă proba la croitor… Bucureştiul fără birje ar fi ca Veneţia fără gondole sau Cairo fără măgari ori deşertul fără cămile”.

1878, J.W. Ozanne

„Bucătăria boierului valah este una din cele mai alese, e o combinaţie a celor mai bune reţete din Apus şi din Răsărit. Boierul român are gust şi experienţă, fiindcă a trăit mult timp prin hotelurile din străinătate. În general, fiecare se descurcă în engleză. Mulţi români citec curent Times şi cunosc atât de bine literatura noastră, încât i-ar face de râs pe mulţi englezi”.

1899, René Paillot

„Restaurantele elegante şi foarte frecventate au o muzică lăutărească minunată. Aceşti artişti lipsiţi de griji, incapabili să păstreze până a doua zi ce au câştigat în ajun, cântă cu un talent, cu o vervă şi o măiestrie fără seamăn, deşi nu cunosc notele muzicale şi n-au ideie de tehnica şi subtilităţile care se învaţă de la profesor”.

20
/10
/16

Calea Victoriei, Podul Mogoşoaiei până la războiul pentru  independenţă din 1877-1878, era socotită coloana vertebrală a oraşului, strada cea mai aristocratică, unde aveau loc evenimente mondene, se preumbla lumea bună – într-un cuvânt, unde se făcea şi se desfăcea tot ce conta în societatea bucureşteană.

08
/10
/16

Oraş cosmopolit, cu o activitate comercială susţinută, Bucureştiul a fost sute de ani loc de întâlnire pentru negustori de toate naţiile. Între aceştia cei mai reprezentativi rămân grecii, evreii şi armenii. Cei din urmă s-au aşezat într-un cartier compact, liniştit, curat, cu case temeinic clădite, în jurul bisericii care le aminteşte neamul.

07
/10
/16

Pe o întindere de 100.000 de metri pătraţi, având în centru spaţiul actual al halelor din spatele magazinului BUCUR, Târgul Moşilor a reprezentat, până la Primul Război Mondial, o formă de perpetuare a tradiţiei din vremea daco-romanilor.

07
/09
/16

Setea de cultură a bucureştenilor s-a manifestat plenar în a doua jumătate a sec. al 19-lea. Un grup de iniţiativă, creat în vremea lui Cuza Vodă, a început să organizeze, seara la ora 9.00, conferinţe în casele lui Costache Ghica de lângă Cişmigiu (în piaţa Valter Mărăcineanu de azi).

29
/08
/16

Un proverb românesc apărut în sec. al XIX-lea susţinea că „scule avem, dar n-avem nemţi”. Cu alte cuvinte, erau omagiaţi pentru îndemânarea lor mecanicii de tot felul veniţi din ţările germane să lucreze la batozele, treierătoarele şi pompele de tot felul din gospodăriile noastre.

22
/08
/16

Viaţa publică, destul de firavă în sec. al XVII-lea, se desfăşura mai ales în cafenele. Cea dintâi atestată documentar a fost a lui Kara Hamie, în 1667, pe un loc învecinat cu biserica Doamnei de azi. În vremea lui Constantin Brâncoveanu, pe Calea Şerban Vodă (podul Beilicului) se înşirau destule cafenele, toate la dispoziţia mai cu seamă a turcilor.

16
/08
/16

Înainte de a fi un obiect uzual, automobilul a fost unul de lux. Primul exemplar a fost adus la Bucureşti în 1880 de Barbu Bellu, din familia care a donat terenul pentru cimitirul de mai târziu cu acelaşi nume. Era un Peugeot de 4 CP; „trăsură cu 4 locuri”, i-au spus amuzaţi şi neîncrezători ai noştri.

16
/07
/16

Călătorii străini care, încă din sec. XVI, lasă mărturii despre Bucureşti, sunt impresionaţi de bisericile sale. Construite de domnitori, de boieri, negustori sau oameni de rând acestea au împodobit oraşul fără să reziste prea mult în timp. Solul nisipos, pânza freatică aproape de suprafaţă, desele cutremure le-au şubrezit şi ruinat. De fiecare dată însă bucureştenii le-au refăcut, mărturisind o stăruinţă ce face parte din dinamica vieţii urbane.

15
/07
/16

Fiecare timp istoric îşi are instituţiile sale. În România regală au funcţionat Jockey Club, Country Club, Rotary Club, Lion's – societăţi de anvergură internaţională care racordau firesc, statornic, ţara noastră la sistemul de valori proprii Europei.

26
/06
/16

Bucureştiul, oraş de câmpie, dezvoltat haotic, fără socoteală, arareori şi-a marcat pentru veşnicie cimitirele. Morţii au fost îngropaţi în jurul bisericilor ori pe la margine, în mahalale; mulţi din ei au fost uitaţi şi meniţi să urmeze vorba biblică: „din pământ te-ai întrupat, în pământ ai să te întorci”.

Pagina 2 din 3123