Cum învăț să desenez dacă n-am talent? O poveste pentru oameni care nu și-au pierdut pofta de joacă
https://www.ziarulmetropolis.ro/cum-invat-sa-desenez-daca-n-am-talent-o-poveste-pentru-oameni-care-nu-si-au-pierdut-pofta-de-joaca/

Trebuie să ai talent ca să desenezi. Fals. Cel mai des întâlnit răspuns la întrebarea: „Desenaţi?” este „Ei, mai mâzgălesc, dar n-am eu talent”.

Un articol de Teodora Vărzaru|20 octombrie 2019

Oamenii folosesc această frază cumva ca pe o scuză pentru că nu s-au apucat de un instrument sau de o formă de artă vizuală, deși le-ar fi plăcut să o facă. E drept, unii rețin și își însușesc informația mai repede decât alții, unii au coordonarea mână-ochi mai bună, unii pot vedea mai clar în spațiu, dar aceste abilități nu reprezintă talentul. Sunt aptitudini pe care ți le poți dezvolta pe măsură ce exersezi.

Dacă simți nevoia să desenezi, dar nu ai o aptitudine clară pentru arte vizuale, poți să te concentrezi pe exercițiu și repetiție. Desenul este de fapt un vocabular, un limbaj vizual. Ca orice limbaj, are nevoie de timp și de practică pentru a fi perfecționat.

Înainte să scriu acest articol despre beneficiile desenului, am vorbit cu mai mulți colegi – artiști și profesori – și i-am întrebat ce cred ei despre ideea de talent. Toți au răspuns că nu e vorba de un dar divin, că este nevoie de perseverență combinată cu mii de încercări – eșuate sau nu – amestecate la rândul lor cu o tehnică impecabilă, pentru a ajunge la un rezultat extraordinar.

Când am întrebat mai mulți adulți din diverse medii de ce desenează și ce înseamnă pentru ei desenul, au răspuns, folosindu-se de rațiune, că desenul înseamnă o idee incipientă, expresie, decorațiune, estetic, sau că le folosește la locul de muncă. Când i-am întrebat pe copii de ce desenează au spus că pur și simplu le place să facă asta. Pentru ei, desenul nu e doar primul contact activ cu lumea artei, ci și primul mijloc de pătrundere în lumea imaginației. Desenul e o joacă, iar atâta vreme cât desenele lor pot rămâne sincere și dezinhibate, copiii nu se vor opri din desenat. Pur și simplu le produce o senzație de bucurie, la fel ca joaca.

Copiii se opresc din desenat atunci când sunt descurajați, comparați și criticați: „Și asta ce vrea să fie!?”. Un exemplu foarte bun care ilustrează ceea ce tocmai am spus ar fi celebrul fragment despre elefantul înghițit de șarpe, din Micul Prinț, de Antoine de Saint-Exupery.

„Le-am arătat oamenilor mari capodopera mea şi i-am întrebat dacă desenul acesta îi sperie. Ei mi-au răspuns: – De ce să te sperii de-o pălărie? Desenul meu nu înfăţişa o pălărie. Înfăţişa un şarpe boa care mistuia un elefant. Am desenat atunci şarpele boa pe dinăuntru, pentru ca astfel să poată pricepe şi oamenii mari. Ei au întotdeauna nevoie de lămuriri. Oamenii mari m-au povăţuit să le las încolo de desene cu şerpi boa, fie întregi, fie spintecaţi, şi să-mi văd mai degrabă de geografie, de istorie, de aritmetică şi de gramatică. Aşa s-a făcut că, la vârsta de şase ani, am părăsit o strălucită carieră de pictor. Nereuşita cu desenul meu numărul 1 şi cu desenul meu numărul 2 îmi tăiase orice curaj. Oamenii mari nu pricep singuri nimic, niciodată, şi e obositor pentru copii să le dea întruna lămuriri peste lămuriri.”

Un simplu desen nu are de ce să ne sperie și nu trebuie să ne inhibe. Poate fi privit ca un mijloc de înregistrare a datelor, un mijloc de expresie, un mijloc prin care se poate transmite un mesaj, o refulare sau, dacă simplificam ideea de desen, poate fi redus la un semn lăsat de un instrument pe o suprafață (din punctul de vedere al semioticii).

Când mă duc la magazinul de unde îmi cumpăr materiale de pictură aud tot mai des oameni care le pun întrebări asistentelor din magazine ori le fac mărturisiri: „mă distrez și eu cu pastel” sau „creion cărbune din ala… cum îi zice, aveți?!”. Mă surprind plăcut întrebările acestea. Desenul nu se mai face doar la școală. Oamenii s-au prins că desenul este o activitate extrem de plăcută și ușor de făcut acasă, pentru care de multe ori îți trebuie doar un creion și o foaie.

Unii, după ce prind „gustul”, încep să experimenteze cu cărbune sau pastel, dar aici mulți dintre ei se pierd, fiindcă nu știu cum să le folosească și atunci încep să se uite la tutoriale. Ceea ce e foarte bine, atâta vreme cât oamenii continuă să fie curioși și să caute, dar căutarea asta trebuie direcționată spre marii maeștri ai artei universale. Așa cum și Michelangelo se uita cu admirație la Phidias sau la Praxiteles. De acolo începe tot, de la maeștri. De la cineva care a ajuns la un nivel foarte ridicat de pasiune și măiestrie. Nu din tutoriale și de la youtuberi din păcate, deși carismaticul Bob Ross a avut un success nebun cu tutorialele sale în toată America.

De ce? Pentru că tutorialele nu dau feedback, așa că oamenii nu știu cum să-și corecteze propriile greșeli și progresează greu sau deloc.

Desenul îți înlesnește coordonarea mână-ochi, poate fi o formă de terapie, ajută la dezvoltarea răbdării, a capacității de observație și a atenției la detalii. Ne provoacă să fim creativi și să ne adaptăm la situații neașteptate. Vezi? Nu desenăm neapărat pentru ca lucrările noastre să fie expuse într-o zi la Muzeul Național de Artă al României. Scopul poate fi propria bucurie sau dorință de joacă. Și-atunci, de ce să ne blocăm în întrebarea „am sau nu talent”?

Teodora Vărzaru este artist plastic și de peste 8 ani predă cursuri de desen la Fundația Calea Victoriei.

11
/10
/21

Despre școlile din mediul rural, mai ales cele din mici sate care par uitate de lume și autorități, se știe că se confruntă cu mari probleme, începând de la cele legate de infrastructură, până la absența tehnologiei necesare procesului de educație. Însă aceasta nu mai este și situația Școlii Gimnaziale nr. 2 din satul Progresu, comuna Sohatu, județul Călărași. După ce ani de zile profesorii și elevii „s-au descurcat”, după cum ei înșiși spun, cu condițiile grele în care au învățat – toalete în curte, frig în clase, acoperișul deteriorat prin care se strecura ploaia – școala este acum complet renovată și, mai mult, folosește o platformă de management educațional de ultimă oră. Totul a fost posibil prin implicarea directorului școlii, Daniela Niculescu, care „și-a strigat” nevoile pe platforma HartaEdu lansată de Narada.

08
/10
/21

În epoca rețelelor de socializare, a selfie-urilor și filtrelor de tot felul, când o imagine se face și se desface în câteva secunde și toți visăm la gloria efemeră, conform butadei enunțate de Andy Warhol, dilemele și sensurile autoreprezentării încă sunt discutate. Căci a te reprezenta, indiferent de epocă, nu este un gest lipsit de semnificații estetice și sociale. Un articol de Monica Neațu.

08
/10
/21

Proiectul Vitrine Imposibile, o instalație performativă produsă de Vanner Collective, în regia Iuliei Grigoriu, aduce în văzul lumii Supra Fețele, creaturi care prind contur în spațiile a trei galerii din centrul capitalei, aflate pe Calea Victoriei, în datele de 9, 10, 23 și 24 octombrie.

05
/10
/21

Muzeul Național de Artă al României în parteneriat cu Asociațiile Artelier D, Proiecte pentru copii, ArtCrowd, artiști în educație și De-a arhitectura, lansează o nouă ofertă educativă pentru anul școlar 2021-2022, structurată pe grupe vârste, corelată cu ciclurile preșcolar, primar, gimnazial și liceal.

04
/10
/21

Între 15 septembrie și 3 octombrie 2021, Art Safari a oferit publicului 18 zile de bucurie, socializare și artă. Mii de vizitatori au luat la pas cei 6.000 de metri pătrați ai Palatului Dacia-România, sediul principal al Pavilionului, pentru a privi cele peste 800 de opere de artă expuse.

30
/09
/21

Website-ul digitizArte, platforma interactivă online de debut și auto-publicare (self-publishing) destinată tinerilor creativi - muzicieni, artișt plasticii, designeri, ilustratori, graficieni - susține artiștii emergenți înscriși printr-un un program educațional compus din cinci ateliere online, ce pot fi urmate pe website, un ghid pentru tinerii creativi și o galerie cu lucrările câștigătoare alese în urma apelului deschis. Cele șapte activități pot fi urmate pe digitizArte, începând din luna septembrie.

30
/09
/21

Asociația Qolony - Colonia pentru Artă și Știință organizează prima conferință internațională Fusion: Talks, ediția I, 2021. Conferința este un eveniment hibrid, care se desfășoară online și, în funcție de evoluția situației epidemiologice și a restricțiilor aferente, cu public la POINT Hub, str. General Eremia Grigorescu nr. 10, București, în perioada 11-14 octombrie 2021.

29
/09
/21

Pe 4 și 5 octombrie, aveți ocazia de a-l cunoaște pe Jiří Jírů, cel care i-a fost alături lui Václav Havel între 1993-2000 ca fotograf personal. În ziua de luni, are loc o discuție cu acesta, la Centrul Ceh, iar marți puteți participa la vernisajul expoziției „Václav Havel: întâlnire cu lumea”, ce va fi deschisă între 1-10 octombrie, la Muzeul Național al Țăranului Român.

27
/09
/21

Pavilionul de Artă București Art Safari își prelungește programul cu o săptămână, de marți 28 septembrie până duminică 3 octombrie, pentru a permite miilor de iubitori de artă, care și-au achiziționat săptămânile trecute bilete online, să reușească să viziteze Pavilionul Art Safari (în care accesul, în condițiile măsurilor de prevenție sanitară, a fost încetinit de măsurile de control al fluxului).