Cum să vezi filme de artă ieftin din fotoliul de acasă
https://www.ziarulmetropolis.ro/cum-s%c4%83-vezi-filme-de-art%c4%83-ieftin-din-fotoliul-de-acas%c4%83/

Folosirea tot mai numeroaselor servicii de streaming pare să înlocuiască încet dar sigur mersul la cinema. O platformă ca Netflix a devenit cunoscută în special pentru seriale. Însă există câteva site-uri unde cinefilii pot să vadă filme de artă, vechi sau noi, la un preţ accesibil.

Un articol de Ionuţ Mareş|9 Ianuarie 2019

Indiferent dacă suntem jurnalişti de cinema, critici de film sau cinefili, am ajuns să ne plângem tot mai des de lipsa cinematografelor pentru filme de artă în România.

Numărul ecranelor a tot crescut, datorită înmulţirii mall-urilor şi implicit a multiplexurilor. Însă foarte puţine dintre cele doar câteva zeci de filme de autor distribuite reuşesc să ajungă în aceste săli comerciale.

Iar în contextul dezastrului din reţeaua de cinematografe pentru filme de artă, accesul unui public ceva mai larg, adică nu doar cele câteva mii de spectatori din festivaluri, la un alt fel de cinema decât producţiile în serie oferite de studiourile hollywoodiene este foarte dificil, inclusiv în multe dintre oraşele mari.

DVD-urile sunt în continuare destul de scumpe şi sunt percepute, în bună măsură, ca fiind depăşite, parte a trecutului.

În mod paradoxal, deşi numărul posturilor de televiziune cu filme din grilele reţelelor de cablu a tot crescut, foarte greu găseşti filme de artă. Şi cu atât mai greu este să dai peste unele noi, adică din ultimii 2-3 ani.

Bineînţeles, există şi excepţia unui post ca Cinemax, dedicat filmelor de autor. Însă nici selecţia unei astfel de televiziuni nu este foarte diversificată.

În acest context, era inevitabil să ne îndreptăm, ca public, spre online. Numărul platformelor „video on demand” (VOD) a crescut în ultimii ani.

Fără a înlocui experienţa de cinema (nici măcar atunci când se folosesc cele mai performante sisteme de „home video”), aceste servicii de streaming pot fi, de fapt, complementare vizionării filmelor pe marele ecran.

Iar unele dintre ele oferă filme pe care nici măcar pirateria (cu excepţia celei mai sofisticate) nu le poate pune la dispoziţie – e bine ştiut că cinefilia în România este întreţinută de piraterie într-o măsură deloc de neglijat.

În plus, pirateria riscă să uniformizeze gusturile – ea oferă acces în primul rând tot la filmele mainstream de festival, în majoritate de limbă engleză.

E drept, ea este folosită mai ales pentru cele mai noi filme, lucru pe care platormele VOD nu îl pot oferi decât într-o măsură redusă.

Pe primul loc în topul preferinţelor mele se află, de departe, platforma MUBI, înfiinţată în 2007 şi care are ca slogan „Viaţa e prea scurtă pentru a vedea filme proaste”. La doar 8,99 euro pe lună (cu o perioadă iniţială de probă gratuită de şapte zile), MUBI oferă o selecţie ambiţioasă de filme.

Principiul lor e simplu – în fiecare zi intră un nou film, care e disponibil 30 de zile, şi iese un alt film, care a stat deja 30 de zile. Astfel, pe platformă se găsesc în permanenţă 30 de tiluri, din numeroase ţări.

Toate au subtitrare cel puţin în limba engleză (chiar şi majoritatea celor vorbite în engleză), iar câteva şi în română.

Unele sunt filme recente, din ultimii 2-3 ani (câteva chiar din ultimul an), altele sunt mai vechi sau foarte vechi.

Se găsesc filme de ficţiune, documentare şi, uneori, experimentale. În principal lungmetraje, dar şi mediumetraje sau scurtmetraje.

Clasice, dar şi underground. Filme de autori canonici, dar şi filme de autori puţin cunoscuţi, care pot deveni revelaţii.

O selecţie suficient de complexă pentru a satisface gusturi cinefile dintre cele mai diverse.

În plus, MUBI are şi o secţiune de închirieri („rentals”), care conţine o bogată colecţie de filme de autor ce pot fi văzute la un preţ de 3,99 euro fiecare.

Pentru filme foarte noi de festival, dar mai puţin vizibile, realizate de regizori mai puţin cunoscuţi, există platforma europeană Festival Scope.

Disponibilă publicului larg de doar câţiva ani, ea este o extensie a unui serviciu ceva mai vechi, Festival Scope Pro, dedicat profesioniştilor din lumea filmului: producători, distribuitori, programatori, critici.

Festival Scope se bazează pe parteneriate semnate cu numeroase festivaluri, care pun la dispoziţie filme independente foarte noi, la scurt timp după premiera lor mondială. Este o platformă în special pentru cinefilii care vor să se ţină la curent cu descoperirile din festivaluri, atât din zona filmului de ficţiune, cât şi din zona documentarelor.

Pasionaţii de filme documentare de autor, în special europene, au la dispoziţie o extraordinară platformă în limba engleză creată în Cehia, DAFilms

Pentru doar 6 euro pe lună, cinefilii au acces la o bogată colecţie de peste 1.700 de filme documentare, în mare măsură noi. Foarte atrăgătoare sunt focusurile pe care platforma le propune cu unii dintre cei mai mari autori de cinema nonficţional din lume.

Site-ul oferă şi posibilitatea de a descărca filme, opţiune pentru care se plăteşte separat.

DAFilms este un proiect al Doc Alliance, o alianţă formată de şapte dintre cele mai importante festivaluri de filme documentare din Europa: CPH:DOX (Danemarca), Doclisboa (Portugalia), Docs Against Gravity FF (Polonia), DOK Leipzig (Germania), FIDMarseille (Franţa), Ji.hlava IDFF (Cehia), Visions du Réel (Elveţia).

Pentru cinema-ul românesc, există platforma Cinepub, lansată în 2015. Pe Cinepub unde pot fi văzute, gratuit, numeroase filme româneşti, grupate în mai multe categorii: animaţie, scurtmetraje, lungmetraje, documentare şi experimentale.

Deşi nu oferă filme foarte noi, platforma a reuşit să adune în anii trecuţi de la apariţie o colecţie bogată de titluri. Scurtmetraje realizate de regizori tineri, dar şi scurtmetrajele de început ale unor regizori consacraţi între timp. Lungmetraje de ficţiune şi documentare devenite clasice, dar şi titluri mai puţin cunoscute.

O bună platformă pentru cineaşti, în special cei tineri, care pot să îşi arate filmele unui public mai larg. Şi un bun prilej pentru cinefili să acceseze o arhivă utilă, care se îmbogăţeşte săptămânal cu câte un nou film.

Bineînţeles, filme de autor relevante se găsesc şi pe platforme mainstream ca Netflix şi HBO GO.

Cunoscută în special pentru seriale, Netflix a devenit în ultimii 2-3 tot mai vizibilă şi în zona filmelor artistice, în special prin achiziţia sau prin producţia unor titluri realizate de mari autori de cinema ai momentului, care au impus platforma printre marii jucători din industria filmului.

Însă numărul unor astfel de filme ambiţioase, care se disting de filmele de consum dominante pe platformă, este încă unul foarte mic. De asemenea, nici colecţia de titluri clasice nu este impresionantă – câteva filme cult, în special americane, dintre cele în mare măsură văzute cel puţin o dată de cinefili.

Mai multe titluri interesante pot fi găsite şi pe HBO GO, platforma care vine la pachet cu un abonament la serviciul de posturi de televiziune de sub tutela HBO. Şi asta în special datorită prezenţei unor filme care sunt de obicei difuzate pe postul Cinemax, dedicat cinema-ului de autor, chiar dacă în mare măsură mainstream și de limbă engleză.

 

29
/10
/18

"Nu-l costă nimic pe un om să fie blând cu un animal" - Joaquin Phoenix. Nominalizat de trei ori la Oscar pentru rolurile din Gladiator (2001), Walk the Line (2006) și The Master (2013), actorul născut în Puerto Rico a împlinit, ieri, 44 de ani. Joaquin Phoenix, cunoscut drept un activist fervent al drepturilor animalelor, este vegetarian de la vârsta de trei ani.

29
/10
/18

CRONICĂ DE FILM La fel ca în „Son of Saul” (2015), regizorul maghiar László Nemes folosește și în „Sunset” (premiul criticii la Veneția în 2018) același dispozitiv - camera de filmat urmărește îndeaproape un personaj central, pentru a crea senzația de imersiune. De această dată, suntem în Budapesta anului 1913.

28
/10
/18

CRONICĂ DE FILM „Lemonade”, debutul în lungmetraj al regizoarei Ioana Uricaru, este o dramă solidă, dar nu și inovatoare, despre cum visul american se poate transforma într-un coșmar, prin prisma întâmplărilor unei asistente medicale din România care ajunge în SUA în încercarea de a-și face un viitor.

28
/10
/18

Am văzut în sfârșit, în premieră în România la „Les Films de Cannes a Bucarest”, noul film al regizorului francez de origine tunisiană Abdellatif Kechiche, controversatul „Mektoub, My Love: Canto Uno” (2017), de aproape 3 ore. Un film erotic.

27
/10
/18

Laura (Ada Galeș) este o tânără care vrea să-și trăiască liniștită povestea alături de bărbatul pe care îl iubește. Medic, viitoare mamă și soție, e gata de o nouă etapă și de mutarea la București. Ar putea fi orice femeie.

26
/10
/18

Șapte zile de Les Films de Cannes à Bucarest au adus pe marile ecrane, în peste 60 de proiecții cu săli pline, filme premiate la Cannes, avanpremiere românești, focusuri de țară. Invitați speciali ca Asghar Farhadi, Carlos Reygadas, Manuel Claro, Gaspar Noé, Marin Karmitz, Natalia López, Zsófia Szilágyi, Jean-Bernard Marlin sau Guillaume Nicloux au putut fi întâlniți și ascultați la Q&A-uri și masterclassuri.

25
/10
/18

CRONICĂ DE FILM După succesul uriaș cu „La La Land”, tânărul regizor american Damien Chazelle (33 de ani) revine cu un film mai puțin exuberant dar mai matur, „First Man” („Primul om pe Lună”), în care Ryan Gosling îl joacă pe celebrul astronaut Neil Armstrong.

24
/10
/18

Toamna se numără proiecţiile la Centrul Ceh, locul unde an de an se dă startul unor noi ediţii ale Documentary Mondays şi Fiction Tuesday. Anul acesta vor putea fi văzute şase documentare şi tot atâtea filme cehe care surprind din perspective insolite problematici diverse, de la scindarea continentului în timpul Războiului Rece şi până la emergenţa inteligenţei artificiale în viaţa oamenilor.

24
/10
/18

Les Films de Cannes à Bucarest și Festivalul Național de Teatru invită spectatorii să susțină eliberarea lui Kirill Serebrennikov printr-un mesaj și o fotografie de grup înainte de proiecția filmului Leto, programat în această seară (miercuri), la ora 20:15, la Cinema PRO.

24
/10
/18

S-au împlinit anul acesta 35 de ani de la premiera "Nostalgiei" lui Tarkovski, prilej pentru a prelua un excelent eseu cinematografic, semnat de Ionuț Mareș, în urmă cu 5 ani, despre "filmul unei profunde suferinţe cu multiple faţete ce au însă o cauză unică: îndepărtarea de casă, familie şi ţară, care la Tarkovski echivalează inevitabil cu îndepărtarea de rădăcini şi de izvorul credinţei."

23
/10
/18

O fotografie din anul 1965 cu protagoniștii filmului "Doctor Jivago", ecranizarea romanului omonim semnat de Pasternak, în regia lui David Lean. Se împlinesc, astăzi, 60 de ani (23 octombrie 1958) de când scriitorului rus Boris Pasternak i se decerna Premiul Nobel pentru literatură pentru romanul "Doctor Jivago",roman devenit best-seller în Europa Occidentală, dar nepublicat în țara de origine.

23
/10
/18

În 2015, László Nemes lua pe sus lumea cinematografului cu primul său film, Son of Saul – Grand Prix la Cannes iar apoi premiul Oscar pentru cel mai bun film străin al anului. Laudele au început să curgă, presa considerându-l noul copil minune al cinematografiei europene și în special al celei maghiare. László Nemes este un regizor care nu a absolvit vreo școală de cinema, ci a câștigat experiență filmând scurtmetraje și fiind asistentul regizorului Béla Tarr.

23
/10
/18

CRONICĂ DE FILM Prezentat în premieră în România la „Les Films de Cannes à Bucarest”, „Climax” (2018), de Gaspar Noé, este un „musical body horror” al cărui scop principal pare să fie captarea energiei unor corpuri tinere care pierd treptat controlul, de la dans, băutură și un drog psihedelic misterios.

Page 22 of 240« First...10...2021222324...304050...Last »