Damian Crâşmaru: „Dacă aş putea să mai trăiesc încă 82 de ani, tot în teatru aş suferi sau aş fi fericit“
https://www.ziarulmetropolis.ro/damian-crasmaru-daca-as-putea-sa-mai-traiesc-inca-82-de-ani-tot-in-teatru-as-suferi-sau-as-fi-fericit/

Actorul Damian Crâşmaru împlineşte astăzi 82 de ani şi îşi face timp să vorbească despre cel mai frumos cadou pe care i l-a oferit viaţa, zi de zi: teatrul.

Un articol de Andrada Văsii|10 mai 2013

Actorul Damian Crâşmaru împlineşte astăzi 82 de ani şi îşi face timp să vorbească despre cel mai frumos cadou pe care i l-a oferit viaţa, zi de zi: teatrul.

Damian Crâșmaru și-a păstrat bucuria actorului care joacă pentru public și care a acumulat experiență pe scenă în peste 250 de roluri. Aniversat în 2011 pe scena Teatrului Metropolis prin „Floarea de Cactus“, Damian Crâșmaru a continuat să joace cu aceeași pasiune în acest spectacol.

Întrebat de Ziarul Metropolis ce face de ziua lui, actorul a declarat, cu umor: „mai nimic şi mă feresc de foarte mulţi oameni“.

După sute de roluri și o viață pe scenă, actorul Damian Crâșmaru sesizează o diferență importantă între teatrul din momentul debutului său și teatrul de acum.

A fost teatru. Nu mai este. Atunci a fost „El Dorado“ al teatrului românesc. În urmă cu 63 de ani, când am intrat eu în Teatrul Național, erau niște actori extraordinari, numai pentru teatru. Astăzi sunt răspândiți prin fel de fel de ciubucuri și mişmaşuri aşa-zis artistice, care strică gustul, pentru teatru, în special, al generaţiilor tinere.

Damian Crâșmaru

Diferențele, în viziunea maestrului, se fac simțite și în momentul în care încercăm să deslușim diferite tipologii de actori, deoarece „în urmă cu 63 de ani,  la majoritatea teatrelor din București și din țară se jucau piese uriașe, cu actori uriași. Astăzi nu putem vorbi decât despre amintirea acestor uriași. Cei care încearcă să facă teatru, oarecum clandestin, în mici grupuri, induc în eroare măreția ideii de teatru.“

Roluri prea grele pentru actori chinuiți

Cu o lungă tradiție pe scena teatrelor și în spatele microfonului, Damian Crâșmaru observă cu finețe diferențe atât în modul de interpretare, cât și în felul în care publicul receptează mesajul actorului: ,,Există o diferență și la public, din pricina unor grupișoare din acestea de așa-ziși actori care folosesc niște piese de teatru uneori de faimă mondială. Ei nu pot acoperi sarcinile lor și prezintă niște spectacole care strică, nu formează, gustul pentru teatrul imperial.“

Teatrul este arta artelor în sensul că în el se găsesc toate celelealte arte: literatura, filosofia, geografia, poezia. Tot ce este viața. Arghezi spunea că teatrul e viața în pilule. Extraordinar de bine a spus acest lucru, probabil că mulți nu ştiu sau n-au ajuns să audă şi să înțeleagă această frază atât de scurtă, dar atât de larg încăpătoare.

Damian Crâșmaru

Chiar dacă are peste 197 de roluri jucate „la teatrul lui“ și aproximativ 100 la televiziune, actorul își amintește cu plăcere de momentele în care repeta pentru acestea, dar și de lungul drum pe care îl avea de parcurs:

Repetai două-trei luni. Şi jucai numai o dată, live. După aceea, nu mai jucai pentru că nu se mai puteau strânge oamenii din echipă. Radioul era la fel. Eu am avut piese pe care le repetam câte două luni. Bineînțeles că le-am tras la o imprimare și au rămas. În ultima vreme, te duci azi, faci o lectură de la 8 la 10 şi de la 10 la 12 imprimi.

Damian Crâșmaru

Cu toate acestea, actorul nu poate să nu sesizeze, pe alocuri, calitatea slabă a actului teatral din zilele noastre. Superficialitatea este vizibilă şi lumea nu mai așteaptă emisiunile de teatru. „Mi se pare că nici nu mai sunt ca înainte. Înainte, ţara, la anumite ore, stătea să asculte teatru la microfon. Nu mai vorbesc de televizior. În urmă cu 63, 50 sau 40 de ani erau seri de teatru, iar când se anunțau, orașul era tot mai puțin umblat. Oamenii se duceau în unele case unde erau televizioare și părăseau străzile pentru teatru. Astăzi nu se mai întâmplă asta!“.

Oamenii au nevoie de povești

Fiind la curent cu noile proiecte din lumea culturală, Damian Crâșmaru a sesizat importanța teatrului în viața de zi cu zi și a subliniat impactul modelator al acestuia: „Oamenii nu pot trăi fără povești. Viața lui Irod este o poveste, viața lui Hristos este o poveste, viața lui Othello este o poveste, viața lui Richard al III-lea este o poveste. Oamenii au nevoie de povești și uneori au nevoie chiar de poveștile lor. Adică românii au nevoie de poveștile lor.“

Dacă s-ar întâlni cu actorul debutant Damian Crâșmaru, l-ar sfătui să joace cu aceeași intensitate și cu la fel de multă dăruire: ,,I-aș spune ubi bene, ibi patria. Să se ducă acolo unde poate să își dăruiască sufletul până la ultima răsuflare. Am visat teatru de mic, l-am făcut de mic, acum am o vârstă de 82 de ani și dacă aș putea să mai trăiesc încă 82 de ani, cu toate supărările și tristețile acestui fenomen divin, eu tot în el aș suferi sau aș fi fericit.“

Foto: Facebook

15
/01
/24

Teatrul Maghiar de Stat Cluj își ia cu tristețe rămas bun de la actorul András Csíky, laureat al premiilor Kossuth și Jászai Mari, distins cu Premiul UNITER pentru întreaga activitate, care s-a stins din viață în data de 13 ianuarie 2024, la vârsta de 94 de ani

12
/01
/24

Proiectul „Narațiuni ale națiunii”, produs de PostModernism Museum cu ocazia Zilei Culturii Naționale 2024, abordează valorile naționale într-o perspectivă multidisciplinară, prin teme dedicate unor genuri și mijloace de exprimare atractive: bandă desenată, muzică rock și folk, literatură, arte vizuale, istoria artei, în care reprezentările naționale sunt înțelese ca valori democratice, dimensiune europeană, influențe creative specifice unui spațiu de spiritualitate și limbaj comun.

12
/01
/24

Luna ianuarie aduce în spațiile galeriei neconvenționale Celula de Artă două noi vernisaje: acumulare.colecție 3, expoziția-colecție de lucrări dăruite de prieteni artiști a co-fondatorului Celulei de Artă, Daniel Loagăr, la spațiul-vitrină din B-dul Carol nr. 53 și experimental I, expoziția de fotografie experimentală a artistului vizual Marius Adrian, la Pop Up Window de la Galeria Kulterra (str. Știrbey Vodă nr. 104 – 106).

12
/01
/24

Scrisoarea trimisă de către scriitorul Mircea Damian din închisoare, jurnalul intim al unei doamne de la curtea regală, un jurnal de front din cel de-al Doilea Război Mondial, catrenul dedicat de Lucian Blaga uneia dintre muzele sale și ultima scrisoare trimisă de Ion Antonescu către soție s-au numărat printre cele mai discutate obiecte de colecție licitate la finalul anului trecut.

11
/01
/24

Institutul Cultural Român anunță lansarea ediției din 2024 a Programului CANTEMIR*, program de finanțare pentru proiecte culturale destinate mediului internațional. ICR va acorda finanțare nerambursabilă pentru inițiative culturale din domeniile arte vizuale (arte plastice, arte decorative, știință/cercetare și arhitectură, design, noile media, fotografie, performance) și artele spectacolului (teatru, muzică, dans).