Dan Condurache, 66
https://www.ziarulmetropolis.ro/dan-condurache-66/

„Meseria asta ucide în multe feluri. Ucide când joci puţin, dar şi când joci mult, când nu joci deloc, dar şi când joci mediu, când joci prost. Este o profesie îngrozitoare, care ucide cercul prietenilor, familia şi într-un final pe tine.” – Dan Condurache. Junele prim al Teatrului Mic din anii „80 împlineşte, astăzi, 66 de ani!

Un articol de Petre Ivan|26 iulie 2018

“E sigur un privilegiu să te naști pe asemenea meleaguri de vis și chin. M-a ajutat Dumnezeu să nu plec niciodată din locurile unde m-am născut.” spune Dan Condurache, născut pe 26 iulie 1952, în Dorohoi.

A copilărit la Stâncești, în casa bunicilor și asculta cu mare plăcere piese de teatru radiofonic. A absolvit un liceu cu profil real în orașul natal Dorohoi și s-a hotarât să plece la București, să dea admitere la teatru.

A fost admis, iar în 1975 a absolvit Institutul de Artă Teatrală și Cinematografică, la clasa profesorilor Octavian Cotescu și Ovidiu Schumacher. Anii formării i-au fost marcați de influența marelui actor Octavian Cotescu.

Din 1975 a jucat la Teatrul Mic din capitală. Are zeci de roluri interpretate, dar debutul are loc cu spectacolele „Nu suntem îngeri” de Paul Ioachim – rolul Petre și „Galileo Galilei” de Umberto Eco – rolul călugarului tânăr.

„Nu mai am timp să trag concluzii despre viaţa mea. Nu mai am timp să lucrez la actorul care aş fi vrut să fiu sau pe care l-ar fi vrut alţii să fie. Atunci când am hotărât să mă fac actor erau alte vremuri, în sensul că aveai la dispoziţie doar Politehnică, la Iaşi, sau Medicina, alte perspective nu existau. Nici informaţii nu erau cum sunt acum. Am avut şansa să intru la Teatru, dar nu consider că e un merit” – Dan Condurache

Profesorul nostru, Octavian Cotescu zicea: „Când cei care încearcă să slujească adevărul teatral vor fi din ce în ce mai puţini, iar cei care nici măcar nu încearcă să slujească adevărul vor fi majoritari, lumea le va da dreptate celor din urmă“.

„E o profesie absurdă uneori, actoria, dar a rămâne îndrăgostit de ea presupune să faci eforturi, uneori imposibile. «Este o profesie a umilinţei, stimaţi colegi» – spunea profesorul Cotescu – «a umilinţei până la limitele insuportabilului. Doar după ce te-ai umilit cumplit, abia apoi poţi să te luminezi cu lumina de pe scenă!». Ce le lipseşte actorilor astăzi? Graţia, eleganţa, farmecul, farmecul şi iar farmecul, dar şi umorul” – Dan Condurache.

Foto: Dan Condurache – Simion Buia, facebook

01
/08
/15

Născut pe 31 iulie 1952 la la Târgu-Jiu (dar trecut în acte pe 1 august), Horaţiu Mălăele a jucat în zeci de piese de teatru şi filme, a regizat cu aceeaşi pasiune şi este un talentat autor de caricaturi şi picturi.

29
/06
/15

Este unul dintre cei mai buni şi mediatizaţi actori din generaţia lui. Poate fi văzut în spectacole de teatru, în filme, în scurtmetraje (aproape în toate scurtmetrajele), ba chiar (foarte des) şi în reclame la televizor.

26
/06
/15

Joc teatru puțin pentru că așa a fost să fie destinul meu, pentru că în România posturile în teatre sunt blocate, colaboratorii sunt puțini și aceeași peste tot, pentru că se formează trene de admirație, pentru că am făcut film și mi s-a pus ștampila că sunt actriță “de film”, cu toate că am 6 ani de “antrenament” pentru teatru și roluri principale deja făcute la niste regizori mari și minunati (ce bine că ei au avut încredere în mine). – Ana Ularu

28
/04
/15

Prima sa experienţă cinematografică a venit după vârsta de 40 de ani. De atunci a fost distribuit de majoritatea regizorilor importanţi de film din România, interpretările sale impresionante aducându-i notorietate şi aprecierea publicului.

11
/03
/15

Actorul Ion Besoiu împlineşte astăzi 84 de ani. Artistul a fost omagiat cu două premii pentru întreaga activitate – din partea Uniunii Teatrale din România (UNITER), în 2008, şi la Gala Gopo din 2011.

26
/02
/15

"Niciodată nu se știe ce e aia "generația de aur". Pentru George Vraca, de pildă, George Constantin nu făcea parte din nicio generație de aur, era un tânăr care juca și el teatru binișor, dar pentru George Constantin generația de aur era Vraca, dar Vraca pentru Nottara nu era generație de aur, și uite așa, când actorul ajunge la vârsta maturității, nu a vieții, a maturității sale artistice, conform destinului, putinței, talentului (...) devine un actor important al teatrului unde este, al teatrului românesc, al locului unde este proțăpit de soartă și devine și el un metal prețios." - Alexandru Repan