Daniela Nane joacă în două spectacole, la Grand Cinema&More din Băneasa Shopping City, Bucureşti: „O noapte furtunoasă“ (premiera sâmbătă, 1 februarie, de la ora 19.00) şi „Black & White” (pe 8 februarie, de la ora 19.00).
Un articol de Dan Boicea|30 ianuarie 2014
Daniela Nane joacă în două spectacole, la Grand Cinema&More din Băneasa Shopping City, Bucureşti: „O noapte furtunoasă“ şi „Black & White”. „O noapte furtunoasă“ are premiera sâmbătă, 1 februarie, de la ora 19.00, iar „Black & White“ se joacă pe 8 februarie, de la ora 19.00.
Actriţa vorbeşte despre propria companie de teatru independent, care a produs „Black & White”, despre spectacolele în care are roluri în această perioadă şi despre întâmplările neobişnuite din timpul repetiţiilor pentru „O noapte furtunoasă“.
Jucați la Grand Cinema&More în două spectacole: „O noapte furtunoasă” și „Black & White”. Prin ce diferă sala respectivă de cea a unui teatru tradițional (din punct de vedere al actorului, dar și al publicului)?
Daniela Nane: Sunt câteva lucruri diferite, unele în avantajul spectacolelor, altele mai puţin. Sala Epika are o scenă construită în faţa ecranului, are lumini de teatru, însă trebuie găsite anumite soluţii tehnice pentru decor, pentru că nu poţi agăţa nimic, nu există culise, cabine, etc.
Avantajele sunt date de confortul sălii, de faptul că găseşti oricând locuri de parcare şi îţi poţi cumpăra bilete cu 30 de zile în avans. În plus, se ştie că, în general, este dificil să găseşti bilete la o premieră de teatru, pentru că locurile la primele spectacole se dau mai mult celor din breaslă sau din familiile realizatorilor.
Având o sală de 640 de locuri, îi pot invita la 1 februarie, de la ora 19.00, pe toţi iubitorii de teatru care îşi doresc să simtă atmosfera unei premiere.
„O noapte furtunoasă” are o distribuție sonoră: Mircea Rusu, Doru Ana, George Ivaşcu, Magda Catone etc. Când jucați în acest spectacol, aveți sentimentul că „mergeți la sigur”?
Îl iubesc pe Caragiale, am o carte de pe care, în copilărie, citeam toate rolurile. Mă şi miram, în facultate, cum de ceilalţi colegi nu ştiau toate textele la fel de bine ca mine, până am realizat că eu le ştiam pentru că le repetasem de sute de ori, în joaca mea, de-a lungul anilor.
Şansa spectacolului nostru, care îşi va începe viaţa sâmbătă, pe 1 februarie, este că e jucat excelent, în forţă, şi că are o distribuţie echilibrată, formată din actori de comedie foarte potriviţi cu rolurile, cu relaţiile din text, etc. Iar acesta este meritul lui Gelu Colceag, care a realizat multe dintre cele mai bune spectacole de comedie din Bucureşti.
Ambele spectacole sunt comedii – una clasică românească, „O noapte furtunoasă“, cealaltă devenită clasică pe Broadway, „Black & White“. E o întâmplare sau o opțiune artistică?
Fiind o sală atât de mare, a fost cerinţa partenerilor noştri de la Băneasa Shopping City să aducem comedii bune. Este un spaţiu al divertismentului, iar în secţiunea „Cultură“, pe lângă reprezentaţiile noastre teatrale, au început să facă transmisiuni de la marile teatre ale lumii, unele live, unele 3D, au în program spectacole de la Bolshoi, de la Royal Opera House, Opera de Stat din Viena, Opera din Sidney, Metropolitan, Scala, etc.
Sala de la Grand Cinema&More, unde se joacă spectacolul „Black & White“
Sunteți angajată a Teatrului Bulandra, dar ați înființat propria companie de teatru independent, Studio Amena. De ce?
De ce? Se întâmplă foarte rar, ca actor, să simţi că eşti suficient de mult „folosit“ profesional. Iar mie îmi place să joc. Îmi place mult. Şi mai ales comedie…
Care sunt spectacolele în care aveţi roluri în perioada aceasta, în afara celor de la Grand Cinema&More?
Joc la Teatrul Bulandra în „O scrisoare pierdută“, în regia lui Doru Ana, un spectacol minunat, care se joacă de şapte stagiuni cu sala arhiplină. Din cauza unei defecţiuni tehnice a sălii „Toma Caragiu“, directorul teatrului, domnul Alexandru Darie, a propus să se adapteze decorul pentru sala „Liviu Ciulei”, pentru că cererea de bilete există încă.
Sunt oameni care au văzut spectacolul de mai multe ori şi de fiecare dată aduc şi alţi prieteni cu ei… Un alt spectacol jucat de fiecare dată cu casa închisă este „Mamouret”, în care doamna Tamara Buciuceanu face un rol magnific. Sunt bucuroasă că fac parte din aceste două spectacole şi aştept viitoarele montări de la Bulandra.
„Black & White” este primul spectacol produs de compania dumneavoastră. De ce aţi ales acest titlu şi de ce aţi optat pentru spațiul de la Grand Cinema&More?
Povestea acestui spectacol a început chiar în anul în care l-am pierdut pe remarcabilul artist care a fost Florian Pittiş. Acum 15 ani, el a tradus şi a regizat această piesă pentru Teatrul Bulandra. După dispariţia sa, am tot încercat să-mi adun colegii de distribuţie pentru a relua acest spectacol, în onoarea lui Florian Pittiş.
Până la urmă, având susţinerea Andei Pittiş, care ne-a pus la dispoziţie traducerea, am realizat spectacolul, păstrând aproape tot ce s-a putut din montarea lui Pittiş, din punct de vedere regizoral.
În „Black & White”, partenerii de scenă sunt mai puțini cunoscuți. Asta înseamnă că provocarea e mai mare?
A fost foarte dificil să găsesc actori pentru rolurile masculine. Am propus textul câtorva dintre colegii mei, însă m-au refuzat. Ori n-or fi avut încredere că voi duce proiectul până la capăt, fiind primul spectacol la care m-am încumetat, ori, într-adevăr, erau ocupaţi. Mai exista şi dificultatea de a găsi o distribuţie care să fie disponibilă, pentru că, se ştie, spectacolele teatrului au prioritate pentru un actor angajat la teatru.
Aşa am ajuns la Adrian Păduraru, un actor matur, cu farmec, care are rolul Domnului White. Apoi este Ionuţ Alin Ionescu, cu care eu am mai colaborat în „Steaua fără nume”, tot în regia Ancăi Maria Colţeanu şi care a fost nevoit să înveţe ambele roluri masculine, iar acesta este un efort fantastic, din cauza textului stufos şi precis.
Ionuţ se descurcă în ambele roluri excelent, deşi el prefera să-l joace pe Dl. Black. Tot Dl. Black este şi rolul lui Mihai Marinescu, pe care îl ştiţi din spectacolele Teatrului Odeon. Eu pot juca, la nevoie, ambele roluri feminine, deşi acum prefer să am rolul Joannei.
Dana Magdici Crişan este fosta colegă de facultate şi prietena mea de-o viaţă care a mai avut rolul Helen şi acum 14 ani, înlocuindu-mă pe perioada sarcinii. I s-a dat traducerea şi o casetă cu înregistrarea uneia dintre reprezentaţii şi a intrat într-un rol complicat, cu foarte mult text, în trei zile şi două repetiţii. E o actriţă inteligentă şi foarte frumoasă.
Imagine din spectacolul „Black & White“, cu Daniela Nane. Click pe fotografie pentru a cumpăra bilete online!
Aveți vreo amintire amuzantă de la unul dintre spectacole?
Se ştie că genialitatea lui Caragiale a dat şi această valabilitate atemporală a personajelor sale. Amuzant este că în această montare cu „O noapte furtunoasă“, regizorul a ţinut ca Ziţa să aibă ca animal de companie o găină, pentru că este o domnişoară „bine-crescută“ la pension, „intelectuală“, deh, citeşte încontinuu „Dramele Parisului“.
A fost complicat să mă plimb cu o găinuşă vie în maşina la şi de la repetiţii, dar acum ne-am „împrietenit“ şi se ţine după mine în scenă, ca un căţeluş. Colegii mei o şi văd friptură cu mujdei, după premieră…
Afişul spectacolului „O noapte furtunoasă“. Click pe afiş pentru a cumpăra bilete online!
Care este cel mai recent spectacol de teatru care v-a emoționat și în care v-ar fi plăcut să jucați?
Am revăzut de curând „Tarelkin“ şi „Ţarul Ivan îşi schimbă meseria“, la Teatrul Metropolis, însă nu ştiu ce aş fi putut juca eu acolo… Poate Soţia… Ştiu că mi-a mai plăcut „7 dintr-o lovitură“, al Liei Bugnar, l-am văzut astă-vară, dar nu mai ţin minte ce aş fi putut juca eu acolo… Când merg la teatru merg să-mi placă, merg să mă bucur, nu mă gândesc dacă eu aş fi jucat mai bine…
Foto cu Daniela Nane – Compania Amena
