Dans printre cuvinte. A freca menta, pe divan, la psiholog
https://www.ziarulmetropolis.ro/dans-printre-cuvinte-a-freca-menta-pe-divan-la-psiholog/

Mulţi oameni sunt reticenţi să apeleze la psiholog sau la psihiatru când se confruntă cu o problemă de viaţă sau cu o tulburare psihică. Motivele pot fi multe, de la frica de a nu fi catalogat „nebun” de ceilalţi până la faptul că se îndoiesc că psihologul sau psihiatrul ar putea să îi ajute cu adevărat.

Un articol de Cristina Drăgulin|1 Aprilie 2014

 

Alții cred că aceia care apelează la terapeuți sunt prea… leneși să-și rezolve singuri problemele și vor să frece menta pe divan la ei în cabinet, sunt prea… comozi să ia măsurile ce se impun într-o anumită situație de viață sau sunt prea… superficiali pentru a-și dori cu adevărat o schimbare în viața lor. Există multe confuzii și prejudecăți în privința activității psihologilor și psihiatrilor.

Dar, ce este un psiholog și ce este un psihiatru?

Psihiatrul este un absolvent al Facultății de Medicină, care și-a ales specializarea în patologie psihică. În urma rezidențiatului, el devine medic psihiatru care se ocupă, în principal, de persoanele cu diagnostic de tulburare mentală și are dreptul legal de a prescrie medicamente acestora.

Psihologul este un absolvent al Facultății de Psihologie, care după terminarea facultății poate lucra în cabinete de psihologie pentru a oferi consiliere, orientare profesională, pentru a evalua cu metode specifice procesele psihice ale unei persoane și nu are dreptul legal de a prescrie medicamente. El nu este medic.

Cei care se duc la ei doar freacă menta pe un divan sau chiar au ceva de câștigat?

Clienții lor se confruntă cu diverse probleme, de la situații de viață, precum divorțul sau conflicte în cuplu, până la tulburări psihice grave, precum schizofrenia sau depresia. În niciun caz nu freacă menta în ședințele de terapie. Expresia „a freca menta” (a lenevi) își are originile într-un obicei din Grecia Antică. Pe atunci, oamenii frecau mesele cu mentă pentru a le da un miros plăcut. Obiceiul a fost preluat și la noi în țară, mai ales de familiile înstărite. Se pare că această ocupație era preferată de servitori altor activități mai grele și, de aici, sensul expresiei. Povestea originii sintagmei „frecatul mentei” o puteți citi pe site-ul mistereledunarii.wordpress.com.

Divanul e rar întâlnit azi în ședințele de terapie. De obicei, clienții stau pe fotolii sau scaune. Celebrul Sigmund Freud a preferat divanul pentru că voia să îl țină pe pacient întins și cu spatele la terapeut, într-o poziție de relaxare. Până să ajungă să însemne „canapea fără spătar sau pat turcesc” și „judecată sau proces”, în Imperiul Otoman „divanul” era un Consiliu cu atribuții politice, administrative și juridice și tot „divan” se numea sala unde sultanul conducea ședințele Consiliului. Termenul a fost preluat în Țările Române pentru a desemna Sfatul Domnesc. Astăzi, divanul este cel mai des folosit cu sensul de „canapea”.

Cristina Drăgulin este jurnalist, traducător, psiholog și biblioterapeut. Este manager de proiect al site-ului de știri Psihologie.ro și al blogului de biblioterapie Stroke.ro. 

Foto: wikipedia

14
/11
/14

Folosim în vorbirea curentă mai multe expresii provenite din limba latină și care au rezistat testului timpului, fiind încărcate de semnificații - curriculum vitae, sui-generis, in vino veritas, in extremis, post mortem, hic et nunc, persona non grata, grosso modo etc.

29
/10
/14

Numeralul de identificare ne dă, de multe ori, bătăi de cap. Lucrurile sunt mai complicate deoarece, în timp, folosirea lui în limbajul vorbit a suferit câteva modificări care au fost, până la urmă, acceptate ca norme gramaticale.

08
/10
/14

În cazul acordului dintre subiect și predicat atunci când avem de-a face cu substantivul colectiv „majoritatea”, trebuie să ținem cont atât de regulile gramaticale, cât și de înțelesul logic avut de termenul respectiv în propoziții sau fraze.

30
/09
/14

Citind o carte despre stres, „Cum să te aperi de stres”, de Patrick Légeron, pentru a-i înțelege mecanismele și modul în care ne afectează viața, am descoperit că autorul oferă și o origine semantică a termenului, care merge dincolo de explicația din dicționar despre proveniența acestuia.

16
/09
/14

Sau... spune-ți brașoave? Din exces de zel sau neștiință, mulți adaugă greșit o cratimă atunci când conjugă verbe – lua-ți, lasă-ți, face-ți etc. Desigur, uneori trebuie folosită cratima. O singură întrebare ne desparte de răspunsul corect! Ce rol joacă „ți” în mesajul transmis?

03
/09
/14

E dificil, de multe ori, să identificăm originea exactă a unui cuvânt. Lingviștii și istoricii au ipoteze și explicații pentru „nașterea” oricărui termen, însă, uneori, nu există prea multe modalități de a le verifica. Așa se întâmplă și în cazul cuvântului „mujdei”.

20
/08
/14

Ghilimelele sunt, uneori, semne de punctuație uitate de cei care scriu. Din grabă sau neștiință, ignorăm importanța folosirii lor în multe cazuri. Pare o problemă minoră, însă, ca orice regulă a scrierii în limba română, utilizarea semnelor citării are rolul ei.

30
/07
/14

Cine este agramat? Un om care face erori elementare de limbă. Este des întâlnită greșeala prin care în locul lui „agramat” este folosit termenul „anagramat”, adică participiul trecut al verbului „a anagrama”. Ce înseamnă „a anagrama”? A modifica ordinea literelor unui cuvânt pentru a obține un alt cuvânt.

22
/07
/14

Articolul posesiv genitival (a, al, ale, ai) este des folosit greșit. Forma articolului posesiv depinde de substantivele feminine, neutre sau masculine, la singular sau plural, pe care le determină în funcție de sensul mesajelor transmise.

15
/07
/14

Superlativul relativ (grad de comparaţie al adverbului şi al adjectivului), care se formează cu ajutorul articolului demonstrativ cel, le dă multora bătăi de cap. Cum este corect? „Doctorița cel mai bine plătită” sau „doctorița cea mai bine plătită”?

08
/07
/14

Astăzi, voi aborda câteva probleme întâlnite mai ales în scris și în cazul cărora pronunția este un element ce poate induce în eroare.

01
/07
/14

Visele au fascinat mereu oamenii. Ele s-au dovedit a fi o cheie importantă către universul psihic al unei persoane. Fie că exprimă simbolic temerile sau problemele cuiva, fie că, uneori, prezic evenimente, visele au un rol esențial, de multe ori ignorat, în viața fiecăruia dintre noi.

24
/06
/14

Forma corectă a acestor cuvinte depinde de statutul de adverb sau de adjectiv pe care îl au în propoziții sau fraze. Dacă apar lângă un substantiv, deci sunt adjective, au forme variabile – minim, minimă, minimi, minime (valoare minimă, punctaj minim) și maxim, maximă, maximi, maxime (nivel maxim, dimensiune maximă).

19
/06
/14

„A face (cuiva) capul calendar” este o expresie folosită adesea când ne întâlnim cu cineva care vorbește prea mult. De asemenea, este utilizată atunci când vrem să transmitem mesajul că suntem copleșiți de prea multe informații. Dar de ce „calendar”, și nu „almanah” sau „revistă”?

10
/06
/14

Eroare în titlu? Ați sesizat-o? Am folosit corect pluralul de la „plural”? De multe ori greșim pluralul cuvintelor pe care le folosim, deformând astfel semnificația mesajelor pe care le transmitem.

Page 2 of 3123