Leapşa cu scrisul merge mai departe. De data aceasta, Dan Lungu a scris o poveste pe care unul dintre cititorii lui a dus-o mai departe.
Un articol de Ziarul Metropolis|15 mai 2020
Proiectul „Dăruieşte ziua ta”, încearcă să rescrie povestea din care facem cu toţii parte. Mai mulţi scriitori s-au alăturat demersului şi au împărtăşit poveşti ce nu aveau mereu cel mai frumos final, dar şi-au provocat cititorii să rescrie povestea şi să transforme finalul într-unul fericit şi plin de curaj. #ziuatarescriepovestea. Doar împreună putem schimba tabloul în care trăim cu toţii.
Poveste scrisă de Dan Lungu:
Din când în când ieșea în fața casei, pe trotuar, să se bucure de soare. Camera înghesuită în care locuia de ani buni dădea cu fereastra într-un zid. Chiar dacă îl lăsaseră binișor ochii din pricina vârstei, tot îi plăcea să simtă razele, cât de firave, pe pleoape, pe pomeți, pe barba încâlcită.
Pe vremuri exista o curticică, cu o băncuță și doi vișini, dar între timp se construise un bloc peste. La vârsta lui, nu-l mai deranja iremediabil zgomotul mașinilor, așa că stătea acolo, pe malul străzii, în scăunel, cu spatele lipit de perete.
Unii trecători , crezând că cerșește, îi lăsau un ban, o pâine sau un măr. Nu-i refuza, deși nu de asta se afla acolo. O vecină îi pusese de curând în brațe o jumătate de cozonac și un blid cu ouă roșii. Semn că Paștele e aproape. Nu mai avea pe nimeni, dar se învățase singur.
Apoi au venit doi flăcăi în uniformă, cu măști pe față, și i-au cerut un fel de autorizație. I-a rugat să-l ajute cu cozonacul și blidul, dar au refuzat. Cu greu, a urcat și s-a întors cu buletinul.
Au completat o hârtie și i-au întins-o: o amendă, a spus unul dintre ei.
A descifrat cu greu cifrele – era o sumă pe care nu era obișnuit să o citească.
Poveste rescrisă de Mariana Șologon:
Bătrânelul a intrat în casă… A pus castronul cu ouăle roșii pe masă și firul de lumină, care mai degrabă lovea tangent decât să străbată golul acoperit cu sticlă din zidul casei sale, s-a reflectat în linia curbată a fiecăruia dintre ele. Și aerul a devenit mai cald. Bătrânelul s-a gândit ce noroc cu foaia asta, de mult nu mai ieșise să își ia hârtie de scris, caietul vechi pe care îl avea se umpluse cu tot felul de însemnări. A căutat într-un sertar un capăt de creion și a început să scrie pe partea albă cum înțelesese el că ziceau cei doi bărbați cu uniformă, un fel de declarație pentru aer…. Și în timp ce scria a auzit un ciocănit, apoi altul, s-a îndreptat spre ușă, dar nu era nimeni. Atunci a observat că ciocănitul venea din partea opusă, cineva din spatele zidului care îi păzea fereastra lovea cu putere și scosese deja o cărămidă, și pe urmă încă una. Apoi i-a întins o mână cu un ou roșu „Hristos a înviat!”, „Adevărat a înviat!” a răspuns bătrânul! Ținând la rândul lui un ou roșu într-o mână, iar în cealaltă îi rămăsese creionul ca o săgetă îndreptată spre cerul ferestrei eliberate…
Mai multe detalii pe: ziuata.galantom.ro sau pe pagina de Facebook Galantom.
