David Lodge: Umorul lingvistic este dificil de tradus / FILIT 2014
https://www.ziarulmetropolis.ro/david-lodge-umorul-lingvistic-este-dificil-de-tradus-filit-2014/

Scriitorul britanic David Lodge s-a întâlnit cu publicul din România miercuri seară, la Festivalul Internaţional de Literatură şi Traducere Iaşi (FILIT). David Lodge a vorbit şi despre traducerile cărţilor sale, spunând că el depinde foarte mult de traducătorii din ţările unde se publică volumele sale, întrucât nu cunoaşte limbile în care acestea apar.

Un articol de Petre Ivan|3 octombrie 2014

„Unul dintre motivele pentru care am venit în România, pentru că acum nu mai călăoresc atât de mult la conferinţe şi festivaluri unde se vorbesc mai multe limbi, deoarece reprezintă o dificultate pentru mine, este pentru că aici cărţile mele sunt foarte populare şi o întrebare interesantă este de ce este aşa şi sper să găsesc nişte răspunsuri cât stau aici”, a spus scriitorul britanic.

„Dacă punem problema traducerii (…), aceasta este o artă. Eu depind foarte mult de traducătorii mei, eu sunt monolingv şi nu sunt în stare să apreciez valoarea altei limbi. Pot să citesc în franceză şi pot să fac aprecieri sumare despre o traducere în franceză, dar alte limbi chiar nu cunosc. Trebuie să am încredere în traducătorii mei. Cred că umorul este, în parte, cultural, dar umorul lingvistic este, în mod special, dificil de tradus. Multe dintre titlurile cărţilor mele sunt jocuri de cuvinte în limba engleză şi sunt foarte dificil de tradus. Unul dintre ele este romanul «Deaf Sentence» (tradus în limba română «Mort de surd», n.r.), care se referă la sentinţă capitală, şi chiar şi vorbitorii de limba engleză cu un auz bun pot să facă o confuzie între cuvântul deaf (surd, n.r) şi death (moarte, n.r.). Deci, umorul lingvistic este foarte dificil, dacă implică jocuri de cuvinte. Acest roman este plin de greşeli de auz, personajul principal creează jocuri de cuvinte neintenţionate, cum este acest «deaf sentence», pentru că nu aude cuvintele corect, iar traducătorii mei, din câte ştiu eu, au fost foarte inspiraţi în a găsi echivalente în cealaltă limbă. La fel, cred că traducerea în limba română este foarte bine făcută, la fel ca traducerea în franceză”, mai spus scriitorul.

Totodată, David Lodge a spus că într-un roman nu contează numai stilul sau limba, ci şi povestea, asfel încât se poate trece peste „barierele limbilor”, „povestea fiind universală”, notează Mediafax.

Scriitorul britanic a mai spus că „romanele sunt un amestec din experienţă personală, imaginaţie, fantezie, invenţie, iar romancierul însuşi, uneori, nu poate să facădavid lodge diferenţa între acestea, uitându-se în urmă. Cred că atunci când cititorii identifică într-o carte un detaliu care ar putea fi autobiografic, cel puţin în romanele mele, nu este aşa, este ceva ce-am inventat sau invers. În cazul romanului «Mort de surd», am recunoscut într-o postfaţă că surzenia personajului principal şi personalitatea tatălui său erau detalii autobiografice. N-are rost să neg asta. Dar sunt unele lucruri despre Desmond (personajul principal al romanului, n.r.) care nu ţin de mine deloc. Cei mai mulţi romancieri ar avea aceeaşi părere”, a mai spus David Lodge.

Întrebat dacă renunţă la aparatul auditiv atunci când scrie, la fel ca personajul din romanul său, acesta a declarat: „Găsesc amplificarea de la tastele computerului iritantă. Cred că unul dintre puţinele avantaje ale surzeniei este că poţi să te decuplezi”.

„Dacă trebuie să fii surd, aceasta este cea mai bună perioadă”, a mai spus scriitorul, făcând referire la tehnologia din vieţile oamenilor.

De asemenea, acesta a spus că, atunci când unul dintre partenerii dintr-un cuplu este surd, se creează o „sursă constantă de tensiune domestică”.

„Oamenii care surzesc tind să nege acest lucru şi continuă să nege pentru mai mult timp. Rudele lor le dau una dintre cărţile mele ca să-i încurajeze. De multe ori cred că romanele nu fac mare lucru, mare bine, dar cred că acesta a făcut’, a completat David Lodge, care a explicat totodată că romanul „Mort de surd” i-a adus popularitate în ţara sa natală.

Scriitorul a mai spus că deficienţa de auz este comică, spre deosebire de orbire, care este tragică. „Surzii din romane sunt comici. E un fel de comedie crudă”, a completat acesta.

David Lodge – Cărţile şi filmul

În ceea ce priveşte adaptarea cărţilor în filme, scriitorul britanic a spus că i se pare „fascinantă”. „Mi se pare fascinant ca romanele mele să fie adaptate. Ca profesor, am văzut filmul, adeseori, ca o modalitate de analiză a formei narative şi mi s-a părut un exerciţiu bun ca studenţii să citească cartea, să vadă filmul şi să vadă diferenţele dintre ele. Sunt două opere diferite. Este un lucru care îţi poate da satisfacţie dacă îl faci tu însuţi sau dacă îl vezi bine făcut de altcineva. Să vezi o adaptare a romanului tău, pentru că i se dă o altă viaţă, cu un nou public. Ceea ce rezultă este că o idee prinde o viaţă nouă. O simplă replică dintr-un roman poate să capete viaţă şi sens dacă este interpretată de un actor bun”, a spus David Lodge.

„Cred că adaptarea e un act de interpretare, de critică literară, pentru că începi să vezi ce este vital acolo. E o chestiune de a tăia tot timpul şi să te concentrezi la ce este esenţial”, a completat scriitorul.David Lodge

David Lodge a mai declarat că, deşi s-a spus că romanul va muri odată cu apariţia televiziunii şi a filmelor, acestea se „hrănesc” din cărţi, pentru că de acolo îşi iau material informativ. „Trăim într-o perioadă de schimbări accelerate între literatură şi alte medii. Nimeni nu ştie, de fapt, ce-o să fie în viitor. (…) Fascinaţia romanului este că îţi dă iluzia de a şti cum arată conştiinţa altor oameni, ceea ce în realitate nu putem şti niciodată. Asta cred eu că este o educaţie pentru viaţă”, a mai spus David Lodge.

La evenimentul de miercuri seară, David Lodge a citit fragmente în limba engleză din romanul „Mort de surd”, iar actorul Ionuţ Cornilă a citit textele în limba română.

David Lodg, scurtă biografie

David Lodge (născut în 1935) este romancier, dramaturg şi scenarist. Lodge a avut parte de o formare academică la Colegiul Universitar din Londra, ulterior obţinând un master şi un doctorat în teoria literaturii. A urmat o carieră universitară la Universitatea din Birmingham, între 1960-1987, după care s-a dedicat în totalitate vocaţiei de scriitor, care avea să îi aducă notorietatea. La succesul literar internaţional al lui David Lodge a avut un rol hotărâtor trilogia campusului universitar, care i-a adus două nominalizări la Booker Prize: „Schimb de dame” (1975), „Ce mică-i lumea!” (1984; Polirom, 2002, 2003, 2011) şi „Meserie!” (1988), potrivit site-ului www.filit-iasi.ro.

O altă temă majoră a lucrărilor lui Lodge este romano-catolicismul, abordată încă de la primul său roman, „The Picturegoers” (1960), inspirat din copilăria autorului. Autorul britanic este cunoscut şi pentru lucrările sale de critică şi teorie literară, în care abordează în principal romanele de factură britanică şi americană.

Alte titluri semnate de Lodge şi traduse în limba română sunt „Gânduri ascunse” (2001), „Terapia” (1995), „Muzeul Britanic s-a dărâmat!” (1965), „Veşti din Paradis” (1991), „Răcane, nu ţi-e bine!” (1962), „Cât să-ntindem coarda?” (1980), „Afară din adăpost” (1970), „Autorul, la rampă!” (2004), „Crudul adevăr” (1999), „Mort de surd” (2008) şi „Bărbatul făcut din bucăţi” (2011).

Festivalul Internaţional de Literatură şi Traducere Iaşi, care se desfăşoară de miercuri până duminică, este un eveniment finanţat de Consiliul Judeţean Iaşi, prin Muzeul Literaturii Române Iaşi. În total, ediţia din 2014 a FILIT reuneşte peste 300 de invitaţi de seamă ai literaturii mondiale şi române, precum şi traducători, manageri culturali, editori, librari, difuzori de carte, critici şi jurnalişti culturali.

Foto: David Lodge – FILIT

22
/12
/15

În anii '50 ai secolului trecut, Nicolae Labiş (2 decembrie 1935 - 22 decembrie 1956) şi Nichita Stănescu erau doi poeţi foarte tineri, în plină ascensiune. Amândoi au devenit rapid celebri. Mai întâi Labiş. Puţin mai târziu, Nichita.

22
/12
/15

Știați când se primeau crenvurștii la restaurantul Berlin din centrul Bucureștiului? Dar de „povestea cozii” ați auzit? Oare cum se iubea la 14 grade, cu zăpada intrată în apartament? Câțiva scriitori români deapănă, cu haz, amintiri din comunism.

18
/12
/15

Când prietenii de la Ziarul Metropolis mi-au solicitat un Top 3 al cărților citite în 2015 le-am mulțumit pentru încredere. Faptul că cineva încă te bănuiește că ai citit 3 cărți într-un an e semn de mare prețuire. Nu puteam să le înșel așteptările, așa că în ultimele ore am lecturat 3 cărți... exact acelea care îmi plăcuseră cel mai mult înainte de solicitare.

17
/12
/15

Cultura română rămâne mai săracă la finalul acestui an, după ce regizoarea și scenarista Malvina Urșianu, actorii Eusebiu Ștefănescu şi George Motoi, compozitorul Marcel Dragomir, traducătoarea Antoaneta Ralian sau scriitorul și dramaturgul Valentin Nicolau ne-au părăsit în 2015.

16
/12
/15

„Oameni de unică folosință” este o poveste despre drama unui bolnav de Alzheimer, un „film” derulat fotogramă cu fotogramă, care, dincolo de problemele psihologice complexe pe care le pune, transmite o puternică emoţie. Romanul grafic cu acest nume, scris și ilustrat de Elena Ciolacu, se lansează oficial joi, 17 decembrie, de la ora 18.30, la Casa cu Rost (Calea Victoriei, nr. 155).

16
/12
/15

Nu mai puţin de 150 de cărţi având autograful lui Jeff Kinney, autorul bestsellerului „Jurnalul unui puşti”, îşi aşteaptă cititorii. Editura Arthur va pune la dispoziția fanilor, prin concursuri și prin intermediul partenerilor, cele 150 de exemplare din volumul 10 al seriei „Jurnalul unui puști”, Ca pe vremuri (ediţia în limba română, traducere de Andra Matzal), semnate de autor.

12
/12
/15

În noaptea de 12 spre 13 decembrie 1983, Nichita Stănescu ajungea la Spitalul de Urgență Fundeni, acuzând dureri puternice în zona ficatului. Cu o zi înainte fusese la nunta unor prieteni. A ajuns la București, cu trenul, chiar în seara aceea, cu câteva ore înainte să moară.

10
/12
/15

Miercuri-seară, de la 18.30, la Ateneul Român, care a fost plin, autorul de bestseller-uri Eric-Emmanuel Schmitt s-a întâlnit cu criticul de teatru Marina Constantinescu, pentru un dialog despre literatură și teatru, dialog care a fost marcat de panseuri adânci.

10
/12
/15

Un monument dedicat filosofului și scriitorului Emil Cioran a fost dezvelit în Capitală, la intersecția străzilor Gara de Nord și Mircea Vulcănescu. Turnarea și transpunerea în bronz a bustului a fost gata în 2013, iar soclul, confecționat din calcar de Vrața, adus din Bulgaria, a fost terminat anul acesta.

09
/12
/15

„Cu adevărat unic, fabulos şi acid”, romanul scriitorului și muzicianului american de origine iraniană Ali Eskandarian, Anii de aur, a apărut de curînd în colecția „Biblioteca Polirom”. Anii de aur a apărut în Statele Unite după moartea tragică a autorului şi a cunoscut un succes instantaneu.

08
/12
/15

O seară de lectură, organizată cu ocazia împlinirii a 100 de ani de la naşterea scriitorului avangardist Gellu Naum, va avea loc miercuri, de la ora 19.00, la Café Verona din Bucureşti.

08
/12
/15

“Ce va fi pe mai departe e, pur şi simplu, voia lui Dumnezeu şi, deci, destin personal. Am filmat inclusiv emisiunile din 30 şi 31 decembrie 2015 şi mă amuz cu tandreţe la gândul că ultima înregistrare are ca subiect o enciclopedie universală a vinului, ca semn de împărtăşire întru bucurie şi nădejde. Cu tot sufletul al domniilor voastre, Dan C.” - Dan C. Mihăilescu a anunţat, pe site-ul său, "decesul" emisiunii "Omul care aduce cartea", pe care a prezentat-o timp de 16 ani, la Pro TV.

05
/12
/15

”O singurătate prea zgomotoasă” de Bohumil Hrabal (în traducerea lui Sorin Paliga) a fost publicată recent la Editura Art, în seria de autor dedicată scriitorului ceh.