De ce a câștigat Franța? MONDIALUL Metropolis – ep. 38
https://www.ziarulmetropolis.ro/de-ce-a-castigat-franta-mondialul-metropolis-ep-38/

Dincolo de explicaţiile care ţin de conjunctură (un arbitraj favorabil în finală, un adversar mai obosit etc.), victoria Franţei vine dintr-o cultură a construirii succesului.

Un articol de Andrei Crăciun|15 iulie 2018

Sigur, ea s-a câștigat pe teren cu fotbaliști uriași, dar s-a câștigat pentru că pe lângă aceștia care au fost la Moscova mai sunt acasă mii și mii de fotbaliști francezi buni și foarte buni. Care au fost crescuți să devină așa.

Victoria Franței vine în ciuda rasiștilor cu mintea îngustă, la mare căutare în secolul XXI, care își fac din omul portocaliu chip cioplit. Nu e însă o victorie africană decât dacă înțelegi din viață cât ciobanii mistici de la noi de pe tarla. E o problemă de cultură. Imperiul colonial francez a fost construit pe promisiunea: când veți crește, veți fi francezi (spre deosebire de cel englez, care promitea altceva: când veți crește, veți fi liberi). Toți acești copii de emigranți din Africa au fost crescuți ca să devină francezi, ei sunt francezi, ei aduc astăzi glorie Franței, și asta e o veste grozavă pentru umanitate. Ea e demonstrația că o societate deschisă câștigă întotdeauna mai mult decât una care se închide și se baricadează între granițe.

Altfel, fotbalul e un joc care ține enorm de imaginar. Românii s-au năpustit să țină cu Croația, fiindcă s-au simțit bine în concediu de odihnă, vara, în Dubrovnik sau în, mă iertați, Pula. Românii care iubesc Franța o iubesc pentru vin, melci și Edith Piaf, nu pentru fuleul lui Mbappé (nu s-a mai văzut așa adolescent în fotbal, de la Pelé încoace).

Dar toate acestea nu explică nimic. Explicația pentru care Franța a devenit campioană mondială (a jucat trei finale în ultimii douăzeci de ani) este alta: fotbalul francez a muncit rațional, cu metodă, la selecția copiilor, la formarea lor. Fotbalul juvenil e în Franța o sărbătoare programată, nu o întâmplare, ceea ce înseamnă că Franța va mai câștiga titluri europene și mondiale și nu va depinde de generații de excepție.

Franța a devenit campioană mondială pentru că s-a programat să devină așa, nu s-a câștigat la loz în plic. Asta face o cultură mare. Devine și se reinventează de fiecare dată.

Franța a pariat – și nu de ieri – pe muncă titanică, pe organizare riguroasă, pe sistem.

Franța a triumfat pentru că e, dacă nu vi se pare prea mult, un proletar cartezian, între țări care s-au agățat fie de ritualistică magică, fie de banalitatea excepționalului.

Franța a devenit campioană mondială pentru că s-a programat să devină așa, nu s-a câștigat la loz în plic. Asta face o cultură mare. Devine și se reinventează de fiecare dată.

Foto: Paris Match



18
/11
/21

Seara de 3 decembrie 1986, în plină dictatură ceaușiștă, când românii îngheață de frig și acasă, și în școli, și în instituții de toate felurile, pare o seară ca oricare alta: se întunecă devreme, la televizor cetățenii se pot uita două ore, Tovarășul și Tovarășa sunt negreșit acolo, fabricile duduie necontenit, că ele lucrează „pe ture”. Dar cine iese din casă la București poate să meagă, de exemplu, la teatru.

20
/09
/21

Între 20 septembrie și 15 noiembrie, proiectul interdisciplinar „Noi împotriva noastră. Intervenție culturală pentru destigmatizarea bolilor psihice” continuă derularea la nivel național a seriei de activități artistice și de conștientizare dedicate cu precădere membrilor rețelei de sprijin din jurul persoanelor afectate de boli psihice, dar și publicului larg. 

11
/07
/21

12 iulie 1909. Într-un sat din Teleorman se năștea Constantin Noica, cel care avea să devină cel mai important filosof al României, un destin în spatele căruia să ascund numeroase povești, discipoli celebri, ani de închisoare comunistă la Jilava și un fiu care s-a călugărit…