De ce a câștigat Franța? MONDIALUL Metropolis – ep. 38
https://www.ziarulmetropolis.ro/de-ce-a-castigat-franta-mondialul-metropolis-ep-38/

Dincolo de explicaţiile care ţin de conjunctură (un arbitraj favorabil în finală, un adversar mai obosit etc.), victoria Franţei vine dintr-o cultură a construirii succesului.

Un articol de Andrei Crăciun|15 iulie 2018

Sigur, ea s-a câștigat pe teren cu fotbaliști uriași, dar s-a câștigat pentru că pe lângă aceștia care au fost la Moscova mai sunt acasă mii și mii de fotbaliști francezi buni și foarte buni. Care au fost crescuți să devină așa.

Victoria Franței vine în ciuda rasiștilor cu mintea îngustă, la mare căutare în secolul XXI, care își fac din omul portocaliu chip cioplit. Nu e însă o victorie africană decât dacă înțelegi din viață cât ciobanii mistici de la noi de pe tarla. E o problemă de cultură. Imperiul colonial francez a fost construit pe promisiunea: când veți crește, veți fi francezi (spre deosebire de cel englez, care promitea altceva: când veți crește, veți fi liberi). Toți acești copii de emigranți din Africa au fost crescuți ca să devină francezi, ei sunt francezi, ei aduc astăzi glorie Franței, și asta e o veste grozavă pentru umanitate. Ea e demonstrația că o societate deschisă câștigă întotdeauna mai mult decât una care se închide și se baricadează între granițe.

Altfel, fotbalul e un joc care ține enorm de imaginar. Românii s-au năpustit să țină cu Croația, fiindcă s-au simțit bine în concediu de odihnă, vara, în Dubrovnik sau în, mă iertați, Pula. Românii care iubesc Franța o iubesc pentru vin, melci și Edith Piaf, nu pentru fuleul lui Mbappé (nu s-a mai văzut așa adolescent în fotbal, de la Pelé încoace).

Dar toate acestea nu explică nimic. Explicația pentru care Franța a devenit campioană mondială (a jucat trei finale în ultimii douăzeci de ani) este alta: fotbalul francez a muncit rațional, cu metodă, la selecția copiilor, la formarea lor. Fotbalul juvenil e în Franța o sărbătoare programată, nu o întâmplare, ceea ce înseamnă că Franța va mai câștiga titluri europene și mondiale și nu va depinde de generații de excepție.

Franța a devenit campioană mondială pentru că s-a programat să devină așa, nu s-a câștigat la loz în plic. Asta face o cultură mare. Devine și se reinventează de fiecare dată.

Franța a pariat – și nu de ieri – pe muncă titanică, pe organizare riguroasă, pe sistem.

Franța a triumfat pentru că e, dacă nu vi se pare prea mult, un proletar cartezian, între țări care s-au agățat fie de ritualistică magică, fie de banalitatea excepționalului.

Franța a devenit campioană mondială pentru că s-a programat să devină așa, nu s-a câștigat la loz în plic. Asta face o cultură mare. Devine și se reinventează de fiecare dată.

Foto: Paris Match



21
/03
/19

Au trecut câțiva ani buni de când, într-un alt sfârșit de martie, am avut șansa unei întâlniri cu actrița Carmen Stănescu. Era anul 2011. Avea atunci 86 de ani și alesese deja să stea departe de scenă, să rămână acasă la ea, în apartamentul de pe Bulevardul Dacia, unde prefera să oprească timpul în loc și să trăiască într-o altă lume…

22
/02
/19

Douăsprezece episoade din viața scriitorului Romain Gary, surprinse de François-Henri Désérable în romanul-tribut „Un anume domn Piekielny” (Editura Humanitas Fiction).

14
/02
/19

Actorul George Ivașcu, directorul Teatrului Metropolis din București, împlinește 51 de ani, pe 15 februarie. Șase artiști care au un impact uriaș asupra repertoriului teatrului: directorul de scenă Victor Ioan Frunză, scenografa Adriana Grand, regizoarea Chris Simion-Mercurian, actrița, regizoarea și dramaturgul Lia Bugnar, actorul și regizorul Emanuel Pârvu și dramaturgul și regizorul Mimi Brănescu, povestesc câteva întâmplări cu George Ivașcu.

28
/01
/19

La început de an 2019, declarat Anul Cărții în România, vă propunem un top al celor mai bune apariții editoriale ale anului trecut, din zona ficțiune. Ziarul Metropolis a realizat un top al celor mai bune cinci romane publicate în 2018 în România.

Page 3 of 1312345...10...Last »