Una dintre cele mai frumoase meserii
https://www.ziarulmetropolis.ro/de-ce-cred-ca-am-una-dintre-cele-mai-frumoase-meserii/

Un actor/regizor mi-a spus odată: „când o să te întrebe cineva dacă ai ucis vreodată, să zici că da. Pe scenă. Nu o să te creadă, dar tu ştii cel mai bine ce ai simţit.

Un articol de Paul Ipate|5 Martie 2013

De ce cred că am una dintre cele mai frumoase meserii.

Un actor/regizor mi-a spus odată: „când o să te întrebe cineva dacă ai ucis vreodată, să zici că da. Pe scenă. Nu o să te creadă, dar tu ştii cel mai bine ce ai simţit. Tu ştii ce a fost în mintea ta când ţi-ai imaginat crima. Aici, pe scenă, putem să fim oricine şi să facem orice.“

Într-o săptămână am premiera la „Tom şi Jerry“ (n.r. – premiera spectacolului a avut loc în luna februarie, la Teatrul Metropolis). Am observat că pe măsură ce înaintez în vârstă, emoţiile cresc la fiecare proiect. Fiecare om în parte mă învaţă ceva nou. Florin mi-a reamintit că nu trebuie să-mi fie teamă de nimic pe scenă. De absolut nimic. Să mă arunc cu încredere, să cad în gol fără teamă. El e acolo să mă prindă. „Nu dau premiera dacă eu nu cred că eşti bine. Sunt aici. Trust me.“ Ştie să-şi protejeze oamenii. Doar el ne a spus că „aici, suntem familie“.

Omul ăsta nu se supără niciodată. Are răbdare cu actorii. Îi lasă să reia de câte ori simt nevoia. Să spună toate tâmpeniile care le trec prin cap. Îi lasă să se distreze. Îi înţelege când sunt obosiţi. Îi lasă să propună şi să-i propună.

Pe lângă toate astea, am nimerit într-un teatru unde echipa tehnică e spectaculoasă. Foarte rar am întâlnit astfel de echipe. Exemplu – Domnul Eugen (recuziter): „Mii de scuze, domnu’ Piersic, am observat la repetiţii că vi s-au prăfuit pantofii şi în lumina aia se vede foarte tare. Pot să-i dau puţin cu cremă?“

Sau: Domnul Gelu – „Paul, ţi-am pus puţină apă în culise. În cazul în care ai nevoie, ai acolo pe măsuţă.“

Sau doamna Geta (costumiera) căreia i-am spus că am nevoie de ac şi aţă, dar nu m-a lăsat să cos eu. Mi-a zis: „Lasă-mă pe mine, că tu ai alte treburi mai importante.“

Doamna Maria Barbu care nu face nicio greşeală şi a învăţat toate schimbările dintre scene din prima. Şi exemplele sunt multe.

Sunt convins că nu au un salariu diferit de alte teatre. În schimb, au pasiune pentru ceea ce fac. Respectă şi munca lor şi a actorilor. Se bucura odată cu ei de ce se întâmpla şi pe scenă şi în spatele scenei. Oameni care au iniţiativă şi care nu cer nimic în schimb. Poate un zâmbet. Eu le mulţumesc din suflet pentru tot.

Un alt lucru care a contat enorm este faptul că nu au fost orgolii. Nimeni nu s-a supărat când s-a intervenit în meseriile celorlalţi. De exemplu Tudor Prodan (scenograful), nu a avut nici o problemă când subsemnatul probabil a sărit calul cu unele păreri. Nu din răutate, ci din entuziasm.

Ma bucur enorm că am lucrat cu aceşti oameni minunaţi. Mulţumesc Laurenţiu Bănescu şi Andreea pentru răbdare. Să tot fie astfel de proiecte. Acum, nu mai rămâne decât să veniţi la teatru 🙂

Paul Ipate, actor

Jurnal „Tom şi Jerry“ (spectacol jucat la Teatrul Metropolis din Bucureşti).

 Pagina oficială de Facebook a lui Paul Ipate.

25
/05
/18

Dacă viaţa mă plasează de cele mai multe ori în contexte plăcute, eu am grijă să fac pe dos. Să stai în autobuz lângă o femeie, nici urâtă nici frumoasă, nici tânără dar nici foarte matură, care vorbeşte la telefon nu pare să reprezinte o alegere greşită. Doar că femeia vorbeşte şi nu pare deranjată că toată lumea din autobuz află cum viaţa ei sentimentală, socială, sexuală, a fost distrusă de un terchea-berchea de bărbat.

23
/05
/18

Am dorit totdeauna să am în curte cireşi şi m-am străduit ani în şir să-mi realizez visul. Cei mai mulţi s-au uscat. A rămas primul pe care l-am sădit. Fiind bolnav, anul acesta nu m-am putut bucura de florile sale. Nu le-am văzut.

22
/05
/18

Nu mai e cu noi Lucian Pintilie! Mă feresc să folosesc alt cuvânt, altă formulă. Zic doar „nu mai e cu noi Lucian Pintilie!”, pentru că nimic din exprimările comune n-ar fi compatibil cu cel care a fost reperul esențial, sine qua non, de la primul la cel mai recent „val” al cinematografiei românești.

16
/05
/18

Regizorul de teatru și film Lucian Pintilie a murit miercuri, la vârsta de 84 de ani, la Spitalul Elias din București. El lasă în urmă o serie de spectacole de teatru, în țară și străinătate, care au făcut istorie, iar opera sa cinematografică a fost una din cele mai importante din estul Europei.

15
/05
/18

Moto: „Nu se termină niciodată, fiule, nu se mai termină…”

09
/05
/18

ANALIZĂ În afară de prezența în competiția de la Cannes în 2017, ce au în comun filme precum „The Square”, „Loveless”, „The Killing of a Sacred Deer”, „You Were Never Really Here” și „Happy End”? Reprezintă un cinema cinic, sentențios și intimidant cu spectatorul.

03
/05
/18

“Onorabili concetățeni, fraților, iertați-mă fraților, dacă sunt mișcat, dacă emoțiunea m-a tulburat așa de tare, suindu-mă la această tribună, pentru a vă spsune și eu, ca orice român, ca orice fiu al țării sale, în aceste momente solemne că mă gândesc la țărișoara mea, la România, la fericirea ei, la progresul ei, la viitorul ei... (...)” – Cațavencu, O scrisoare pierdută.

03
/05
/18

Astăzi, 3 mai, este celebrată Ziua mondială a libertăţii presei. Pare și un bun prilej pentru a ne aminti câteva dintre bancurile, scenetele și „șopârlele” de altădată.

25
/04
/18

Întrucât azi a fost ziua de naștere a nefamilistului Andy Bell și, posibil, va fi ultima zi la postul public (dacă nu cumva a fost chiar aseară!) pentru simpaticului 4ru (Dragoș Pătraru, pentru generația care a cântat în Piață, în urmă cu 28 de ani, Imnul Golanilor), susțin cu tărie de caracter, dar fără argumente irefutabile, că mult așteptatul miting pentru susținerea familiei tradiționale ar merita un imn oficial cu titlul Oh L'Amour.

12
/04
/18

OPINIE Competiția ediției din 2018 a Festivalului de la Cannes combină câteva nume consacrate și obișnuiți mai noi sau mai vechi ai Croazetei cu cineaști care concurează pentru prima dată pentru Palme d'Or sau chiar aflați la debut. Niciun lungmetraj românesc în selecția din acest an.

28
/03
/18

OPINIE Dominată de filmul „Un pas în urma serafimilor” și afectată în desfășurarea sa de rigorile transmisiei în direct la televiziune, cea de-a 12-a ediție a Galei Premiilor Gopo a reflectat ceva din situația de moment a cinematografiei române.

05
/03
/18

OPINIE Sincer, nu înțeleg snobismul multor cinefili sau prieteni cunoscători de cinema, exprimat în special pe Facebook, față de Oscaruri. Premiile Oscar sunt ceea ce sunt, și asta de mulți ani, dacă nu dintotdeauna.

Page 1 of 912345...Last »