Una dintre cele mai frumoase meserii
https://www.ziarulmetropolis.ro/de-ce-cred-ca-am-una-dintre-cele-mai-frumoase-meserii/

Un actor/regizor mi-a spus odată: „când o să te întrebe cineva dacă ai ucis vreodată, să zici că da. Pe scenă. Nu o să te creadă, dar tu ştii cel mai bine ce ai simţit.

Un articol de Paul Ipate|5 martie 2013

De ce cred că am una dintre cele mai frumoase meserii.

Un actor/regizor mi-a spus odată: „când o să te întrebe cineva dacă ai ucis vreodată, să zici că da. Pe scenă. Nu o să te creadă, dar tu ştii cel mai bine ce ai simţit. Tu ştii ce a fost în mintea ta când ţi-ai imaginat crima. Aici, pe scenă, putem să fim oricine şi să facem orice.“

Într-o săptămână am premiera la „Tom şi Jerry“ (n.r. – premiera spectacolului a avut loc în luna februarie, la Teatrul Metropolis). Am observat că pe măsură ce înaintez în vârstă, emoţiile cresc la fiecare proiect. Fiecare om în parte mă învaţă ceva nou. Florin mi-a reamintit că nu trebuie să-mi fie teamă de nimic pe scenă. De absolut nimic. Să mă arunc cu încredere, să cad în gol fără teamă. El e acolo să mă prindă. „Nu dau premiera dacă eu nu cred că eşti bine. Sunt aici. Trust me.“ Ştie să-şi protejeze oamenii. Doar el ne a spus că „aici, suntem familie“.

Omul ăsta nu se supără niciodată. Are răbdare cu actorii. Îi lasă să reia de câte ori simt nevoia. Să spună toate tâmpeniile care le trec prin cap. Îi lasă să se distreze. Îi înţelege când sunt obosiţi. Îi lasă să propună şi să-i propună.

Pe lângă toate astea, am nimerit într-un teatru unde echipa tehnică e spectaculoasă. Foarte rar am întâlnit astfel de echipe. Exemplu – Domnul Eugen (recuziter): „Mii de scuze, domnu’ Piersic, am observat la repetiţii că vi s-au prăfuit pantofii şi în lumina aia se vede foarte tare. Pot să-i dau puţin cu cremă?“

Sau: Domnul Gelu – „Paul, ţi-am pus puţină apă în culise. În cazul în care ai nevoie, ai acolo pe măsuţă.“

Sau doamna Geta (costumiera) căreia i-am spus că am nevoie de ac şi aţă, dar nu m-a lăsat să cos eu. Mi-a zis: „Lasă-mă pe mine, că tu ai alte treburi mai importante.“

Doamna Maria Barbu care nu face nicio greşeală şi a învăţat toate schimbările dintre scene din prima. Şi exemplele sunt multe.

Sunt convins că nu au un salariu diferit de alte teatre. În schimb, au pasiune pentru ceea ce fac. Respectă şi munca lor şi a actorilor. Se bucura odată cu ei de ce se întâmpla şi pe scenă şi în spatele scenei. Oameni care au iniţiativă şi care nu cer nimic în schimb. Poate un zâmbet. Eu le mulţumesc din suflet pentru tot.

Un alt lucru care a contat enorm este faptul că nu au fost orgolii. Nimeni nu s-a supărat când s-a intervenit în meseriile celorlalţi. De exemplu Tudor Prodan (scenograful), nu a avut nici o problemă când subsemnatul probabil a sărit calul cu unele păreri. Nu din răutate, ci din entuziasm.

Ma bucur enorm că am lucrat cu aceşti oameni minunaţi. Mulţumesc Laurenţiu Bănescu şi Andreea pentru răbdare. Să tot fie astfel de proiecte. Acum, nu mai rămâne decât să veniţi la teatru 🙂

Paul Ipate, actor

Jurnal „Tom şi Jerry“ (spectacol jucat la Teatrul Metropolis din Bucureşti).

 Pagina oficială de Facebook a lui Paul Ipate.

04
/02
/14

Încerc să merg la teatru de fiecare dată cu inima deschisă. Încerc să nu am păreri deja formate înaintea unui spectacol, deși ascult cu interes opiniile spectatorilor care l-au văzut înaintea mea. Dar ce se întâmplă la revederea unui spectacol?

25
/01
/14

Zona experimentală ne atrage, iar - dacă avem noroc -, putem să ne lovim de ea. Nopți întregi în pădure, dormit pe podea, dezbrăcat în frig, cu puțină mâncare și fără apă; toate astea pentru bucuria de a experimenta în artă.

19
/12
/13

Directorul Muzeului Ţăranului Român, Virgil Nitulescu, afirmă că prin aplicarea proiectului privind comasarea Muzeului Satului cu MŢR s-ar "desfiinţa o instituţie fundamentală pentru spiritualitatea românească", greşeală pe care a făcut-o "cu vădită intenţie" numai "regimul comunist".

28
/11
/13

Fotografia e o lașitate și e un fapt radical. Fotograful știe că nu trebuie să creeze lumea din nou; dar oriunde oricând s-ar afla, lumea întreagă se află cu el aici și acum.

11
/11
/13

CRONICĂ DE CONCERT „Un artist îşi asumă riscuri”, aşa s-ar putea sintetiza ceea ce pianista Valentina Lisitsa a împărtăşit cu jurnaliştii şi publicul bucureştean pe parcursul zilei de 5 noiembrie 2013, la Ateneul Român.

06
/11
/13

În urma întâlnirii de ieri de la Godot, care marca şi deschiderea Festivalului Naţional de Teatru Independent, am putut să-mi fac şi eu o idee despre ce cred că înseamnă pentru mine această sintagmă de teatru independent şi am decis să mă retrag din această categorie atunci când vorbesc despre creaţiile proprii.

28
/10
/13

OPINIE Marius Manole: „Sunt puţini regizorii care îşi iau în distribuţii actori tineri şi puţine teatrele care acceptă colaboratori tineri. Şi dacă îi primesc, le aruncă 50 de lei pe spectacol, spunându-le că trebuie să fie mulţumiti că joacă pe o scenă mare.“

02
/10
/13

Hamlet Next Hours este un test, iar teatrul independent este porția de realitate cu care trebuie să se confrunte orice actor sau regizor. În teatrul independent nu contează că ești imaginea unui lanț de farmacii sau că ești apreciat în filme la nivel internațional. În teatrul independent ești sau nu ești pe gustul publicului.

14
/06
/13

ANALIZĂ Uniunea Europeană şi Statele Unite sunt pregătite să înceapă o serie de negocieri pentru a ajunge la un acord istoric de liber-schimb. În traducere: Adio subvenţii de la buget pentru filme! Sau, mai direct, modelul hollywoodian mercantil ar acapara bătrâna Europă cinefilă.

05
/06
/13

OPINIE La Gala Tânărului Actor din 2008, unde am mers cu un fragment din spectacolul „Poezia Visului“ de Miriam Răducanu, pe texte de Emil Botta, a trebuit să lucram, pentru proba impusă, un text mai puţin cunoscut de-al lui I. L. Caragiale, „Statistica“.

12
/04
/13

Citești „ca să înţelegi cum merge treaba, pentru că o carte nu-ți cere nimic și nu te bate la cap...“. Într-o prezentare neobişnuită, jurnalistul Tudor Călin Zarojanu le-a răspuns studenților la Marketing, cu ocazia centenarului ASE, la întrebarea „De ce-aș citi?“

27
/03
/13

Când am fost recuziter la Bulandra şi am privit teatrul din toate unghiurile posibile mi-am dat seama că nu-mi mai pot şterge niciodată de pe retină acele imagini. Şi am hotărât să le prind într-o ramă mai mare. Am folosit ca ramă chiar viaţa mea. Iar teatrul îşi desfăşoară culorile lui pe o pânză care nu se va umple niciodată.

27
/03
/13

Săptămâna trecută am avut spectacol la Teatrul Naţional. Pe lângă activitatea de coordonare a Teatrului Studenţesc Podul, sunt actor-colaborator al Teatrului Naţional. Cele două „locuri de muncă“ sunt diferite, dar senzaţia este că s-ar putea completa unul pe celălalt.

15
/03
/13

O linişte în sală, de parcă toţi spectatorii uitaseră să respire... Apoi, unele voci din public au rostit, în şoaptă: „iubire“, intuind că va fi următorul cuvânt care va fi rostit şi pe scenă.