„De ce mă Uruguay” (fără virgule). MONDIALUL Metropolis
https://www.ziarulmetropolis.ro/de-ce-ma-uruguay-fara-virgule-mondialul-metropolis/

Ne amăgim! Oameni în toată firea ne lăsăm amăgiţi ca nişte proşti de nişte băieţi ajunşi în Rusia sub acoperire de fotbalişti. E genul de acoperire care-i place lui Putin, apropo…

Un articol de Cinesseur|22 iunie 2018

Probabil că ne face plăcere să fim prostiți în față. O practicăm ca o formă perversitate intelectuală ce ne ajută să pretindem că fotbalul jucat în Rusia zilele astea e demn de un campionat mondial. Nu e! Credeți-mă, se joacă mai spectaculos în liga a III-a scoțiană (unde media golurilor pe meci e 3).

În schimb, Cupa Mondială a la russe ne propune un fotbal urât, meschin, cinic, puchinos. Murinicesc, cum bine zicea cineva. Nu am pretenția să văd 5 goluri în fiecare meci, dar am pretenția să văd și altceva decât slinoase demonstrații de minimalism tehnic și tactic.

M-am săturat să văd cum echipe mari, despre care se spune că ar putea sau ar trebui să câștige titlul suprem, depinde de perspectivă, jugulează fotbalul din minutul 4, minut în care au avut norocul să marcheze.

Granzii au asasinat de la bun început noțiunea de spectacol cu o frenezie sinistră ce impune o grabnică moțiune de cenzură. Nu-i de mirare că, într-un astfel de context, misiunea de a încânta ochiul a fost preluată de trupe mai mici, gen Peru, care deși pierd, pierd pe mâna (sau picioarele) lor.

Nu înțeleg… Dacă tot a devenit o marotă, de ce nu devine regulă, cum era pe vremuri moartea subită în prelungiri? Cel puțin am ști o treabă: jocul s-ar opri după primul gol înscris, indiferent când s-ar întâmpla asta și am avea scoruri de 1-0 peste tot. Adică s-ar ajunge fix unde suntem acum doar că mult mai repede. Ca spectator, timpul câștigat astfel ar putea fi investit în lucruri mult mai folositoare decât zgâriatul compulsiv al retinei timp de 90 de minute +.

În chip eminamente paradoxal, fiindcă mai toată lumea o vedea remorcată spre fazele superioare prin arbitraje scandaloase, singura „națională” care nu s-a închis după ce a trecut în avantaj a fost Rusia. Joc axat pe atac, generozitate, disponibilitate la efort… Cine va spune că a avut adversari accesibili e liber să-și administreze rapid o porție de ice bucket challenge. Adversar facil a avut și Portugalia. Și nu i-a folosit la nimic în afară de a se face de râs. Idem Brazilia. Ibidem Argentina.

Uruguayul e un caz aparte, Vine la Mondiale cu un ochi ațintit înainte, aspirând la performanțe răsunătoare, și cu unul privind înapoi, spre cele două titluri câștigate în vremuri de demult. De fiecare dată părăsește competiția fără ca vreun spectator neutru să regrete întâmplarea. Sper ca pattern-ul să funcționeze și de această dată. Tot ce am văzut mai odios în materie de fotbal la ediția asta e bifat de Uruguay. Prohod ideatic, doliu stilistic, scrâșnirea dinților: așa arată fotbalul jucat de Suarez, Cavani și restul.

De-aia mi-a și venit în minte numele unui poem de Gellu Naum (l-am pus ca atare în titlul acestui text), poem pe care-l reproduc mai jos:

De ce mă Uruguay

„Fiindu-mi dor de iarba ei elementară

de cavităţile în care îşi ascunde mierea

într-o bună zi lângă o streaşină pe o ploaie torenţială

am ieşit din pământ cu o carabină în mână.”

Nu mai e mult până acolo.

Foto: „De ce mă Uruguay”. MONDIALUL Metropolis – facebook

30
/06
/18

Ceea ce veți vedea în imaginile următoare sunt doar niște suporteri înfocați ai naționalei lui Messi. Problema nu este că ei sunt din Bangladesh (neam de indieni - pentru cei care au chiulit la orele de geografie), ci că în "Statul Bengal" va fi jale în această seară dacă Argentina pierde calificarea în fața Franței.

29
/06
/18

Într-o bună dimineaţă, la o zi după ce împlinise melancolica vîrstă de 51 de ani (iar Brazilia lui Kaka, Luis Fabiaono şi Maicon se distrase cu Chile în optimile de finală), Alex. Leo Şerban se trezi, la Lisabona, în camera Marilyn, metamorfozat într-un menuet nemaiîntîlnit. Cei din conducerea hotelului Florida s-au jurat că n-a fost mîna lor, iar domnul Leo a fost nevoit să accepte că nu era vorba de vreun vis sprinţar de-ale lui Kafka, ci de o monumentală farsă a destinului implacabil.

29
/06
/18

Grosul meciurilor a trecut, cârcotaştii cu accente pesimiste au scăpat de o grija, nu trebuie să mai înghită Panama, Tunisia, Arabia Saudită, Egipt, Islanda, Maroc, Costa Rica şi alte naţionale care provoacă indigestie stomacurilor sensibile. Desigur, au scăpat şi de Germania, cârnaţii umpluţi cu icre negre ai oricărui mondial, dar şi de Serbia, Polonia, Nigeria, Senegal - echipe cu oarecare greutate pentru o anumită fază a competiţiei.

28
/06
/18

Aveţi în faţa ochilor un extraordinar omagiu video* adus fotbalului, ca să nu zic unul dintre cele mai frumoase. Aşa că nu zic, dar adaug că emoţia vă va copleşi (iubitele vor toarce, soţiile vor suspina, mâțele vor lăcrima etc), mai ales la a doua şi la a treia vizionare, indiferent ce echipă naţională / partid politic susţineţi în aceste zile tulburi

28
/06
/18

Cătălin Tolontan își încheia articolul de aseară, după eliminarea campioanei mondiale, Germania, încă din faza grupelor, după ce a fost învinsă cu 2-0 de Coreea de Sud, cu următoarele cuvinte: “La victorie te respectă toți. La înfrângere, rămâne un singur gând: cum va arăta mâine prima pagină din Bild, cel mai bine vândut ziar al Europei?!”. Am așteptat cu emoție, așadar, primele pagini ale ziarelor germane (și nu numai) de dimineață

22
/06
/18

Argentina n-are echipă şi mi-e teamă că nu va ieşi din grupe, iar Messi e lipsit de noroc. Coechipierii săi nu sunt în stare să introducă mingea într-o poartă goală, dar pe a lor o nimeresc cu ochii închişi.

19
/06
/18

19 iunie. Ieri după-amiază m-am aruncat pe divan cu o cafeluță de gât sperând să huzuresc la meciurile zilei. La ora aceea, sub deviza “Să punem capăt abuzurilor de la turneul final!”, Plenul Dumei de Stat (în cârdășie cu membrii Consiliului FIFA) dezbătea de zor modificările la Codul Mondial de procedură penală.

Pagina 2 din 512345