„De ce mă Uruguay” (fără virgule). MONDIALUL Metropolis
https://www.ziarulmetropolis.ro/de-ce-ma-uruguay-fara-virgule-mondialul-metropolis/

Ne amăgim! Oameni în toată firea ne lăsăm amăgiţi ca nişte proşti de nişte băieţi ajunşi în Rusia sub acoperire de fotbalişti. E genul de acoperire care-i place lui Putin, apropo…

Un articol de Cinesseur|22 iunie 2018

Probabil că ne face plăcere să fim prostiți în față. O practicăm ca o formă perversitate intelectuală ce ne ajută să pretindem că fotbalul jucat în Rusia zilele astea e demn de un campionat mondial. Nu e! Credeți-mă, se joacă mai spectaculos în liga a III-a scoțiană (unde media golurilor pe meci e 3).

În schimb, Cupa Mondială a la russe ne propune un fotbal urât, meschin, cinic, puchinos. Murinicesc, cum bine zicea cineva. Nu am pretenția să văd 5 goluri în fiecare meci, dar am pretenția să văd și altceva decât slinoase demonstrații de minimalism tehnic și tactic.

M-am săturat să văd cum echipe mari, despre care se spune că ar putea sau ar trebui să câștige titlul suprem, depinde de perspectivă, jugulează fotbalul din minutul 4, minut în care au avut norocul să marcheze.

Granzii au asasinat de la bun început noțiunea de spectacol cu o frenezie sinistră ce impune o grabnică moțiune de cenzură. Nu-i de mirare că, într-un astfel de context, misiunea de a încânta ochiul a fost preluată de trupe mai mici, gen Peru, care deși pierd, pierd pe mâna (sau picioarele) lor.

Nu înțeleg… Dacă tot a devenit o marotă, de ce nu devine regulă, cum era pe vremuri moartea subită în prelungiri? Cel puțin am ști o treabă: jocul s-ar opri după primul gol înscris, indiferent când s-ar întâmpla asta și am avea scoruri de 1-0 peste tot. Adică s-ar ajunge fix unde suntem acum doar că mult mai repede. Ca spectator, timpul câștigat astfel ar putea fi investit în lucruri mult mai folositoare decât zgâriatul compulsiv al retinei timp de 90 de minute +.

În chip eminamente paradoxal, fiindcă mai toată lumea o vedea remorcată spre fazele superioare prin arbitraje scandaloase, singura „națională” care nu s-a închis după ce a trecut în avantaj a fost Rusia. Joc axat pe atac, generozitate, disponibilitate la efort… Cine va spune că a avut adversari accesibili e liber să-și administreze rapid o porție de ice bucket challenge. Adversar facil a avut și Portugalia. Și nu i-a folosit la nimic în afară de a se face de râs. Idem Brazilia. Ibidem Argentina.

Uruguayul e un caz aparte, Vine la Mondiale cu un ochi ațintit înainte, aspirând la performanțe răsunătoare, și cu unul privind înapoi, spre cele două titluri câștigate în vremuri de demult. De fiecare dată părăsește competiția fără ca vreun spectator neutru să regrete întâmplarea. Sper ca pattern-ul să funcționeze și de această dată. Tot ce am văzut mai odios în materie de fotbal la ediția asta e bifat de Uruguay. Prohod ideatic, doliu stilistic, scrâșnirea dinților: așa arată fotbalul jucat de Suarez, Cavani și restul.

De-aia mi-a și venit în minte numele unui poem de Gellu Naum (l-am pus ca atare în titlul acestui text), poem pe care-l reproduc mai jos:

De ce mă Uruguay

„Fiindu-mi dor de iarba ei elementară

de cavităţile în care îşi ascunde mierea

într-o bună zi lângă o streaşină pe o ploaie torenţială

am ieşit din pământ cu o carabină în mână.”

Nu mai e mult până acolo.

Foto: „De ce mă Uruguay”. MONDIALUL Metropolis – facebook

16
/06
/18

Ce meci! Ce jucători! Ce execuţii! Lupta asta va intra în legendă şi vom avea ce să povestim nepoţilor. Toată lumea urlă, negăsindu-şi cuvintele. Ce meci! Ce jucători! Ce execuţii! Lupta asta va intra în legendă şi vom avea ce să povestim nepoţilor. Toată lumea urlă, negăsindu-şi cuvintele. Se exagerează din acelaşi amatorism de care sunt bolnavi şi adversarii lui Ronaldo.

15
/06
/18

"Fotbalul este popular deoarece prostia este populară" - Jorge Luis Borges (24 august 1899 - 14 iunie 1986). O falsă legendă spune că Borges, unul dintre cei mai importanti scriitori ai secolului al XX-lea, era fan al lui echipei Newell. Desigur, împreună cu bunul său prieten Adolfo Bioy Casares, a format un redutabil cuplu literar care a scris despre sportul rege...

14
/06
/18

Bucuria noastră și ambiția lui se întâlnesc astăzi la Moscova. A vrut să arate că poate, că e democrat și popular, că înfige în beton, plastic și iarbă 30.000.000.000 de dolari. A reușit, fotbalul îi servește drept vehicul pentru următoarea lună. Să fie sănătos. Apropo, nu vă mai citiți horoscopul, suntem născuți în aceeași zi, din fericire pentru tinerețea mea muribundă nu și în același an.

05
/10
/17

Echipa naţională joacă un meci oficial într-o zi de joi. E o premieră. Indiferent ce se va întâmpla nu vom putea vorbi nici de „joia dulce” din marea literatură americană, dar nici de „joia neagră”, din religia care a dictat mersul Europei în ultimii 2000 de ani. Echipa națională ne-a anesteziat pentru lung timp epitetele vesele și mirările triste, plasându-ne într-o contemplare blazată.

24
/03
/17

E ceva putred cu Danemarca, spun eu în momentul când văd umbra tricourilor acestei echipe naționale de fotbal . În 1601(1600 conform unor surse alternative) William Shakespeare, prin gura unui ofiţer, personaj episodic în „Hamlet”, spunea că “E ceva putred în Danemarca” (“Something is rotten in the state of Denmark! “), tot din cauza unei umbre.

10
/11
/16

Asediată de nevoi, schimbări, autosuficienţă, lipsă de cultură sportivă, echipa naţională a ajuns în punctul în care orice adunare, ca să nu zicem adunătură, de unsprezece bărbați, care se pot deplasa, este considerată o formație redutabilă.

Pagina 3 din 512345